popaz sm [At: BIANU, D. S. / Pl: ~aji / E: tc popas, ngr παπᾶς] 1 Plantă erbacee tropicală, din familia liliaceelor, cu frunze lungi și înguste Si: (reg) popaziună (Sabadilla officinalis). 2 (Pex; csc) Semințe ale popazului (1), negricioase și otrăvitoare, în formă de seceră, folosite în medicina populară împotriva viennilor intestinali, a reumatismului, a nevralgiilor etc.

POPAZ s. m. (Cu sens colectiv) Semințele negricioase și otrăvitoare ale unei plante exotice (Sabadilla officinalis) cu întrebuințări în medicină.

POPAZ m. 1) Plantă tropicală mare, cu frunze lungi și înguste. 2) Semințele acestei plante negre la culoare otrăvitoare, având diverse întrebuințări în medicină. /<turc. popaz

popaz m. plantă bulboasă cu semințe negricioase în formă de secere, întrebuințate în medicină (Veratrum). [Derivat din popă (cf. popenchiu)].

popáz m., pl. jĭ (din *păpaz, turc. papaz și papas, d. ngr. papás, gen. papádos, precum turc. papadya vine d. ngr. papadiá, preuteasă). O mare plantă liliacee cu foĭ lungĭ ca ale gramineelor și cu fructu compus din treĭ capsule uscate care conțin niște semințe negricĭoase (sabadilla officinalis saŭ veratrum [saŭ schoenocaulon] officinale). – Semințele de popaz îs veninoase și se întrebuințează contra vermilor intestinalĭ, a reŭmatizmuluĭ, nevralgiilor și păduchilor, ĭar poporu le întrebuințează p. a face să crească păru. Din ele se scoate veratrina, un alcaloid întrebuințat în medicină.

papos sn vz popas

popaos^[1] sn vz popas

popas sn [At: BIBLIA (1688), 121²/17 / V: (reg) ~aos^[1], ~păz, ~pos (îvr) papos / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: ucr попас, pn popas] 1 (Îe) A face ~ A se opri pentru odihnă pe parcursul unui drum lung, obositor Si: odihnă, (înv) oturac³, poprire Vz rast³. 2 Ședere mai îndelungată într-un loc, în timpul unei călătorii Si: odihnă, (înv) oturac³, poprire Vz rast³. 3 (Înv; îs) ~ul cel veșnic Moarte. 4-5 (Îljv) Fără ~ (sau ~uri) Neîncetat. 6 (Îlav) În ~uri Agale. 7 (Rar; îal) Cu întreruperi. 8 (Îe) A nu avea (nicăieri) ~ sau (~uri) A nu avea nicăieri astâmpăr, liniște. 9 (Pop) Pauză în timpul unei activități. 10 (Rel; pop) Oprire la răspântii a procesiunii mortuare în dmm spre cimitir, pentru a se citi din Evanghelii Si: odihnă, odihneală, odihnire. 11-12 Loc în care se face un popas (1-2) Si: (înv) conac. 13 (Îrg) Distanță parcursă între două popasuri (1) Si: (înv) conac. 14 (Îvr) Odihnă. 15 (Reg) Amânare. 16 (Pop) Interval de timp între două popasuri (1) egal cu o jumătate de zi Si: (înv) conac. 17 (Mun) Stăruință.

popăz sn vz popas

popos^2[1] sn vz popas corectat(ă)

* ETAPĂ (pl. -pe) sf. 🎖️ Popas, locul unde o trupă în marș se oprește spre a petrece noaptea [fr.].

POPAS, popasuri, s. n. 1. Oprire (pentru odihnă) în timpul unui drum mai lung; ședere mai îndelungată într-un loc (în timpul unei călătorii). Pînă a ajunge la Vieroș n-am avut nicăieri popas și pace. SADOVEANU, E. 16. Zi și noapte fără popas a tot umblat. CARAGIALE, O. III 98. ◊ (În construcție cu verbul «a face») Săptămîni, au umblat așa. Făceau popasuri lungi prin gări singuratece. SADOVEANU, M. C. 84. Mă hotărîi a petrece ceasurile de arșiță ale zilei și a-mi face popasul obișnuit în nenumăratele adăposturi de umbră verde și tăinuită. HOGAȘ, M. N. 58. ◊ Fig. Nu au popasuri gîndurile mele, Sămînța lor se zbate veșnic nouă. GOGA, C. P. 6. Bade, dorul de la tine, Peste multe dealuri vine Și nicăiri nu s-alină... Nicăiri n-are popas Pîn’la mine la obraz. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 115. ♦ Pauză în timpul muncii, odihnă. Șed minerii la popas Pe sub streșine de brazi Și îmbucă de amiaz. DEȘLIU, M. 46. Popasul de amiază i se păru lung răzășului. SADOVEANU, O. VII 81. Ș-o arat cît o arat Ș-o venit vremea de popas. ȘEZ. III 241. ◊ Loc. adv. (Rar) în popasuri = cu pauze, alene. După ce mai căscă un rînd, arhimandritul Glicherie se sculă în popasuri. STĂNOIU, C. I. 74. 2. Locul unde se oprește cineva spre a poposi. Tăceau coborînd spre popas și amurgul îl înfășură cu cele din urmă străluciri. SADOVEANU, O. I 16. Pune caii la un olac. Alege unul bine ferecat. Și la drum... Schimbă caii din popas în popas. DELAVRANCEA, A. 141. ♦ Distanță de parcurs între două opriri. După ce merg un popas bun, se întîlnesc la un dîmb cu un cucoș. ȘEZ. I 280.

POPAS ~uri n. 1) Oprire pentru odihnă (în timpul unui drum, unei călătorii). ◊ Fără ~ a) fără a se opri în timpul unei călătorii; b) fără întrerupere; neîncetat. 2) Întrerupere temporară în timpul unei activități; repaus; pauză. Vreme de ~. 3) Loc de oprire pentru odihnă. 4) pop. Distanță de la o oprire pentru odihnă până la alta. Cale de trei ~uri. /<sl. popasu

popas n. 1. locul unde trupele în marș se opresc spre a petrece noaptea; 2. stațiune ce fac călătorii: pe drum stătură să facă popas ISP.; 3. loc fixat pentru popas. [Slav. POPASŬ, pășune: primitiv termen ciobănesc].

*etápă f., pl. e (fr. étape, din estaple, d. germ. stapel, șantier, stapel-platz, popas). Arm. Locu unde se opresc trupele în marș. Distanța străbătută de o trupă într’o zi de marș. – Curat rom. popas.

popás n., pl. urĭ (vsl. popasŭ, pășune, d. po-pasti, a paște, a păzi la păscut; rut. pol. popas, răgaz, popas p. a hrăni. V. is-pas). Oprire din călătorie p. odihnă: a face popas, popasurile uneĭ armate. Locu ales p. popas. V. stațiune, haltă, etapă, staniște.

popaz s. m.

popaz s. m.

popaz s. m.

popas s. n., pl. popasuri

popas s. n., pl. popasuri

popas s. n., pl. popasuri

popaz (-aji), s. m. – Plantă (Sabadilla officinalis). Origine necunoscută. Der. din tc. papaz „popă” (Scriban) nu este explicată îndeajuns. Este plantă exotică și numele ei nu este popular.

popas (popasuri), s. n. – 1. Oprire, odihnă. – 2. Pauză în procesiunile mortuare. Sl. popasŭ „pășune” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 150; Conev 68), cf. pol., sb. popas „oprire pentru a hrăni turma”. – Der. poposi, vb. (a opri pentru odihnă, a face popas), în loc de *popăsi, datorat labialei precedente, cf. zăbovi.

POPAS s. 1. poposire, (pop.) sălășluire, (germanism înv.) rast. (~ul lui acolo s-a dovedit necesar.) 2. v. oprire. 3. haltă, oprire, (înv.) oturac, stație. (În drum a făcut mai multe ~uri.) 4. (MIL.) (înv.) tabără. (Trupele au făcut 15 ~uri până la Dunăre.) 5. v. escală. 6. (înv.) conac. (La primul ~ au schimbat caii diligenței.)

POPAS s. 1. poposire, (pop.) sălășluire, (germanism înv.) rast. (~ lui acolo s-a dovedit necesar.) 2. oprire, ședere, (înv.) poprire, șezămînt. (Un ~ de două ore.) 3. haltă, oprire, (înv.) oturac, stație. (În drum a făcut mai multe ~uri.) 4. (MIL.) (înv.) tabără. (Trupele au făcut 15 ~uri pînă la Dunăre.) 5. escală, oprire. (Nava a făcut un scurt ~.) 6. (înv.) conac. (La primul ~ au schimbat caii diligenței.)