2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POPÁZ s. m. 1. Plantă mare, tropicală, din familia liliaceelor, cu frunze lungi și înguste (Sabadilla officinalis). 2. (Colectiv) Semințele negricioase și otrăvitoare, în formă de seceră, ale popazului (1), care au diverse întrebuințări în medicină. – Din tc. papaz.

POPÁZ s. m. 1. Plantă mare, tropicală, din familia liliaceelor, cu frunze lungi și înguste (Sabadilla officinalis). 2. (Colectiv) Semințele negricioase și otrăvitoare, în formă de seceră, ale popazului (1), care au diverse întrebuințări în medicină. – Din tc. papaz.

popaz sm [At: BIANU, D. S. / Pl: ~aji / E: tc popas, ngr παπᾶς] 1 Plantă erbacee tropicală, din familia liliaceelor, cu frunze lungi și înguste Si: (reg) popaziună (Sabadilla officinalis). 2 (Pex; csc) Semințe ale popazului (1), negricioase și otrăvitoare, în formă de seceră, folosite în medicina populară împotriva viennilor intestinali, a reumatismului, a nevralgiilor etc.

POPÁZ s. m. (Cu sens colectiv) Semințele negricioase și otrăvitoare ale unei plante exotice (Sabadilla officinalis) cu întrebuințări în medicină.

POPÁZ m. 1) Plantă tropicală mare, cu frunze lungi și înguste. 2) Semințele acestei plante negre la culoare otrăvitoare, având diverse întrebuințări în medicină. /<turc. popaz

popaz m. plantă bulboasă cu semințe negricioase în formă de secere, întrebuințate în medicină (Veratrum). [Derivat din popă (cf. popenchiu)].

popáz m., pl. (din *păpaz, turc. papaz și papas, d. ngr. papás, gen. papádos, precum turc. papadya vine d. ngr. papadiá, preuteasă). O mare plantă liliacee cu foĭ lungĭ ca ale gramineelor și cu fructu compus din treĭ capsule uscate care conțin niște semințe negricĭoase (sabadilla officinalis saŭ veratrum [saŭ schoenocaulon] officinale). – Semințele de popaz îs veninoase și se întrebuințează contra vermilor intestinalĭ, a reŭmatizmuluĭ, nevralgiilor și păduchilor, ĭar poporu le întrebuințează p. a face să crească păru. Din ele se scoate veratrina, un alcaloid întrebuințat în medicină.

POPÁS, popasuri, s. n. 1. Oprire pentru odihnă în timpul unui drum mai lung; ședere mai îndelungată într-un loc (în timpul unei călătorii). ♦ (Pop.) Pauză în timpul unei activități; odihnă. ◊ Loc. adj. și adv. Fără popas (sau popasuri) = neîncetat, neîntrerupt; continuu. ◊ Loc. adv. (Rar) În popasuri = agale, alene, cu întreruperi. ◊ Expr. A nu avea popas (sau popasuri) = a nu avea astâmpăr, a nu avea liniște, a nu-și găsi locul. 2. Loc în care se oprește cineva pentru a poposi; loc destinat pentru oprire. – Din sl. popasŭ.

POPÁS, popasuri, s. n. 1. Oprire pentru odihnă în timpul unui drum mai lung; ședere mai îndelungată într-un loc (în timpul unei călătorii). ♦ (Pop.) Pauză în timpul unei activități; odihnă. ◊ Loc. adj. și adv. Fără popas (sau popasuri) = neîncetat, neîntrerupt; continuu. ◊ Loc. adv. (Rar) În popasuri = agale, alene, cu întreruperi. ◊ Expr. A nu avea popas (sau popasuri) = a nu avea astâmpăr, a nu avea liniște, a nu-și găsi locul. 2. Loc în care se oprește cineva pentru a poposi; loc destinat pentru oprire. – Din sl. popasŭ.

popaos[1] sn vz popas

  1. În definiția principală, această variantă este accentuată: popaos LauraGellner

popas sn [At: BIBLIA (1688), 1212/17 / V: (reg) ~aos[1], ~păz, ~pos (îvr) papos / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: ucr попас, pn popas] 1 (Îe) A face ~ A se opri pentru odihnă pe parcursul unui drum lung, obositor Si: odihnă, (înv) oturac3, poprire Vz rast3. 2 Ședere mai îndelungată într-un loc, în timpul unei călătorii Si: odihnă, (înv) oturac3, poprire Vz rast3. 3 (Înv; îs) ~ul cel veșnic Moarte. 4-5 (Îljv) Fără ~ (sau ~uri) Neîncetat. 6 (Îlav) În ~uri Agale. 7 (Rar; îal) Cu întreruperi. 8 (Îe) A nu avea (nicăieri) ~ sau (~uri) A nu avea nicăieri astâmpăr, liniște. 9 (Pop) Pauză în timpul unei activități. 10 (Rel; pop) Oprire la răspântii a procesiunii mortuare în dmm spre cimitir, pentru a se citi din Evanghelii Si: odihnă, odihneală, odihnire. 11-12 Loc în care se face un popas (1-2) Si: (înv) conac. 13 (Îrg) Distanță parcursă între două popasuri (1) Si: (înv) conac. 14 (Îvr) Odihnă. 15 (Reg) Amânare. 16 (Pop) Interval de timp între două popasuri (1) egal cu o jumătate de zi Si: (înv) conac. 17 (Mun) Stăruință.

  1. În referința încrucișată, această variantă este accentuată: popaos LauraGellner

popos2[1] sn vz popas corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

POPÁS, popasuri, s. n. 1. Oprire (pentru odihnă) în timpul unui drum mai lung; ședere mai îndelungată într-un loc (în timpul unei călătorii). Pînă a ajunge la Vieroș n-am avut nicăieri popas și pace. SADOVEANU, E. 16. Zi și noapte fără popas a tot umblat. CARAGIALE, O. III 98. ◊ (În construcție cu verbul «a face») Săptămîni, au umblat așa. Făceau popasuri lungi prin gări singuratece. SADOVEANU, M. C. 84. Mă hotărîi a petrece ceasurile de arșiță ale zilei și a-mi face popasul obișnuit în nenumăratele adăposturi de umbră verde și tăinuită. HOGAȘ, M. N. 58. ◊ Fig. Nu au popasuri gîndurile mele, Sămînța lor se zbate veșnic nouă. GOGA, C. P. 6. Bade, dorul de la tine, Peste multe dealuri vine Și nicăiri nu s-alină... Nicăiri n-are popas Pîn’la mine la obraz. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 115. ♦ Pauză în timpul muncii, odihnă. Șed minerii la popas Pe sub streșine de brazi Și îmbucă de amiaz. DEȘLIU, M. 46. Popasul de amiază i se păru lung răzășului. SADOVEANU, O. VII 81. Ș-o arat cît o arat Ș-o venit vremea de popas. ȘEZ. III 241. ◊ Loc. adv. (Rar) în popasuri = cu pauze, alene. După ce mai căscă un rînd, arhimandritul Glicherie se sculă în popasuri. STĂNOIU, C. I. 74. 2. Locul unde se oprește cineva spre a poposi. Tăceau coborînd spre popas și amurgul îl înfășură cu cele din urmă străluciri. SADOVEANU, O. I 16. Pune caii la un olac. Alege unul bine ferecat. Și la drum... Schimbă caii din popas în popas. DELAVRANCEA, A. 141. ♦ Distanță de parcurs între două opriri. După ce merg un popas bun, se întîlnesc la un dîmb cu un cucoș. ȘEZ. I 280.

POPÁS ~uri n. 1) Oprire pentru odihnă (în timpul unui drum, unei călătorii). ◊ Fără ~ a) fără a se opri în timpul unei călătorii; b) fără întrerupere; neîncetat. 2) Întrerupere temporară în timpul unei activități; repaus; pauză. Vreme de ~. 3) Loc de oprire pentru odihnă. 4) pop. Distanță de la o oprire pentru odihnă până la alta. Cale de trei ~uri. /<sl. popasu

popas n. 1. locul unde trupele în marș se opresc spre a petrece noaptea; 2. stațiune ce fac călătorii: pe drum stătură să facă popas ISP.; 3. loc fixat pentru popas. [Slav. POPASŬ, pășune: primitiv termen ciobănesc].

*etápă f., pl. e (fr. étape, din estaple, d. germ. stapel, șantier, stapel-platz, popas). Arm. Locu unde se opresc trupele în marș. Distanța străbătută de o trupă într’o zi de marș. – Curat rom. popas.

popás n., pl. urĭ (vsl. popasŭ, pășune, d. po-pasti, a paște, a păzi la păscut; rut. pol. popas, răgaz, popas p. a hrăni. V. is-pas). Oprire din călătorie p. odihnă: a face popas, popasurile uneĭ armate. Locu ales p. popas. V. stațiune, haltă, etapă, staniște.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

popás s. n., pl. popásuri

arată toate definițiile

Intrare: popaz
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • popaz
  • popazul
  • popazu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • popaz
  • popazului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: popas
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • popas
  • popasul
  • popasu‑
plural
  • popasuri
  • popasurile
genitiv-dativ singular
  • popas
  • popasului
plural
  • popasuri
  • popasurilor
vocativ singular
plural
papos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
popaos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
popăz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)