popáz m., pl. jĭ (din *păpaz, turc. papaz și papas, d. ngr. papás, gen. papádos, precum turc. papadya vine d. ngr. papadiá, preuteasă). O mare plantă liliacee cu foĭ lungĭ ca ale gramineelor și cu fructu compus din treĭ capsule uscate care conțin niște semințe negricĭoase (sabadilla officinalis saŭ veratrum [saŭ schoenocaulon] officinale). – Semințele de popaz îs veninoase și se întrebuințează contra vermilor intestinalĭ, a reŭmatizmuluĭ, nevralgiilor și păduchilor, ĭar poporu le întrebuințează p. a face să crească păru. Din ele se scoate veratrina, un alcaloid întrebuințat în medicină.