popaz sm [At: BIANU, D. S. / Pl: ~aji / E: tc popas, ngr παπᾶς] 1 Plantă erbacee tropicală, din familia liliaceelor, cu frunze lungi și înguste Si: (reg) popaziună (Sabadilla officinalis). 2 (Pex; csc) Semințe ale popazului (1), negricioase și otrăvitoare, în formă de seceră, folosite în medicina populară împotriva viennilor intestinali, a reumatismului, a nevralgiilor etc.

POPAZ s. m. (Cu sens colectiv) Semințele negricioase și otrăvitoare ale unei plante exotice (Sabadilla officinalis) cu întrebuințări în medicină.

POPAZ m. 1) Plantă tropicală mare, cu frunze lungi și înguste. 2) Semințele acestei plante negre la culoare otrăvitoare, având diverse întrebuințări în medicină. /<turc. popaz

popaz m. plantă bulboasă cu semințe negricioase în formă de secere, întrebuințate în medicină (Veratrum). [Derivat din popă (cf. popenchiu)].

popáz m., pl. jĭ (din *păpaz, turc. papaz și papas, d. ngr. papás, gen. papádos, precum turc. papadya vine d. ngr. papadiá, preuteasă). O mare plantă liliacee cu foĭ lungĭ ca ale gramineelor și cu fructu compus din treĭ capsule uscate care conțin niște semințe negricĭoase (sabadilla officinalis saŭ veratrum [saŭ schoenocaulon] officinale). – Semințele de popaz îs veninoase și se întrebuințează contra vermilor intestinalĭ, a reŭmatizmuluĭ, nevralgiilor și păduchilor, ĭar poporu le întrebuințează p. a face să crească păru. Din ele se scoate veratrina, un alcaloid întrebuințat în medicină.

popaz s. m.

popaz s. m.

popaz s. m.

popaz (-aji), s. m. – Plantă (Sabadilla officinalis). Origine necunoscută. Der. din tc. papaz „popă” (Scriban) nu este explicată îndeajuns. Este plantă exotică și numele ei nu este popular.