16 definiții pentru popas papos popaos popăz


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

popas sn [At: BIBLIA (1688), 1212/17 / V: (reg) ~aos[1], ~păz, ~pos (îvr) papos / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: ucr попас, pn popas] 1 (Îe) A face ~ A se opri pentru odihnă pe parcursul unui drum lung, obositor Si: odihnă, (înv) oturac3, poprire Vz rast3. 2 Ședere mai îndelungată într-un loc, în timpul unei călătorii Si: odihnă, (înv) oturac3, poprire Vz rast3. 3 (Înv; îs) ~ul cel veșnic Moarte. 4-5 (Îljv) Fără ~ (sau ~uri) Neîncetat. 6 (Îlav) În ~uri Agale. 7 (Rar; îal) Cu întreruperi. 8 (Îe) A nu avea (nicăieri) ~ sau (~uri) A nu avea nicăieri astâmpăr, liniște. 9 (Pop) Pauză în timpul unei activități. 10 (Rel; pop) Oprire la răspântii a procesiunii mortuare în dmm spre cimitir, pentru a se citi din Evanghelii Si: odihnă, odihneală, odihnire. 11-12 Loc în care se face un popas (1-2) Si: (înv) conac. 13 (Îrg) Distanță parcursă între două popasuri (1) Si: (înv) conac. 14 (Îvr) Odihnă. 15 (Reg) Amânare. 16 (Pop) Interval de timp între două popasuri (1) egal cu o jumătate de zi Si: (înv) conac. 17 (Mun) Stăruință.

  1. În referința încrucișată, această variantă este accentuată: popaos LauraGellner

POPÁS, popasuri, s. n. 1. Oprire pentru odihnă în timpul unui drum mai lung; ședere mai îndelungată într-un loc (în timpul unei călătorii). ♦ (Pop.) Pauză în timpul unei activități; odihnă. ◊ Loc. adj. și adv. Fără popas (sau popasuri) = neîncetat, neîntrerupt; continuu. ◊ Loc. adv. (Rar) În popasuri = agale, alene, cu întreruperi. ◊ Expr. A nu avea popas (sau popasuri) = a nu avea astâmpăr, a nu avea liniște, a nu-și găsi locul. 2. Loc în care se oprește cineva pentru a poposi; loc destinat pentru oprire. – Din sl. popasŭ.

POPÁS, popasuri, s. n. 1. Oprire pentru odihnă în timpul unui drum mai lung; ședere mai îndelungată într-un loc (în timpul unei călătorii). ♦ (Pop.) Pauză în timpul unei activități; odihnă. ◊ Loc. adj. și adv. Fără popas (sau popasuri) = neîncetat, neîntrerupt; continuu. ◊ Loc. adv. (Rar) În popasuri = agale, alene, cu întreruperi. ◊ Expr. A nu avea popas (sau popasuri) = a nu avea astâmpăr, a nu avea liniște, a nu-și găsi locul. 2. Loc în care se oprește cineva pentru a poposi; loc destinat pentru oprire. – Din sl. popasŭ.

POPÁS, popasuri, s. n. 1. Oprire (pentru odihnă) în timpul unui drum mai lung; ședere mai îndelungată într-un loc (în timpul unei călătorii). Pînă a ajunge la Vieroș n-am avut nicăieri popas și pace. SADOVEANU, E. 16. Zi și noapte fără popas a tot umblat. CARAGIALE, O. III 98. ◊ (În construcție cu verbul «a face») Săptămîni, au umblat așa. Făceau popasuri lungi prin gări singuratece. SADOVEANU, M. C. 84. Mă hotărîi a petrece ceasurile de arșiță ale zilei și a-mi face popasul obișnuit în nenumăratele adăposturi de umbră verde și tăinuită. HOGAȘ, M. N. 58. ◊ Fig. Nu au popasuri gîndurile mele, Sămînța lor se zbate veșnic nouă. GOGA, C. P. 6. Bade, dorul de la tine, Peste multe dealuri vine Și nicăiri nu s-alină... Nicăiri n-are popas Pîn’la mine la obraz. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 115. ♦ Pauză în timpul muncii, odihnă. Șed minerii la popas Pe sub streșine de brazi Și îmbucă de amiaz. DEȘLIU, M. 46. Popasul de amiază i se păru lung răzășului. SADOVEANU, O. VII 81. Ș-o arat cît o arat Ș-o venit vremea de popas. ȘEZ. III 241. ◊ Loc. adv. (Rar) în popasuri = cu pauze, alene. După ce mai căscă un rînd, arhimandritul Glicherie se sculă în popasuri. STĂNOIU, C. I. 74. 2. Locul unde se oprește cineva spre a poposi. Tăceau coborînd spre popas și amurgul îl înfășură cu cele din urmă străluciri. SADOVEANU, O. I 16. Pune caii la un olac. Alege unul bine ferecat. Și la drum... Schimbă caii din popas în popas. DELAVRANCEA, A. 141. ♦ Distanță de parcurs între două opriri. După ce merg un popas bun, se întîlnesc la un dîmb cu un cucoș. ȘEZ. I 280.

POPÁS ~uri n. 1) Oprire pentru odihnă (în timpul unui drum, unei călătorii). ◊ Fără ~ a) fără a se opri în timpul unei călătorii; b) fără întrerupere; neîncetat. 2) Întrerupere temporară în timpul unei activități; repaus; pauză. Vreme de ~. 3) Loc de oprire pentru odihnă. 4) pop. Distanță de la o oprire pentru odihnă până la alta. Cale de trei ~uri. /<sl. popasu

popas n. 1. locul unde trupele în marș se opresc spre a petrece noaptea; 2. stațiune ce fac călătorii: pe drum stătură să facă popas ISP.; 3. loc fixat pentru popas. [Slav. POPASŬ, pășune: primitiv termen ciobănesc].

popás n., pl. urĭ (vsl. popasŭ, pășune, d. po-pasti, a paște, a păzi la păscut; rut. pol. popas, răgaz, popas p. a hrăni. V. is-pas). Oprire din călătorie p. odihnă: a face popas, popasurile uneĭ armate. Locu ales p. popas. V. stațiune, haltă, etapă, staniște.

popaos[1] sn vz popas

  1. În definiția principală, această variantă este accentuată: popaos LauraGellner

popos2[1] sn vz popas corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

*etápă f., pl. e (fr. étape, din estaple, d. germ. stapel, șantier, stapel-platz, popas). Arm. Locu unde se opresc trupele în marș. Distanța străbătută de o trupă într’o zi de marș. – Curat rom. popas.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

popás s. n., pl. popásuri

popás s. n., pl. popásuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POPÁS s. 1. poposire, (pop.) sălășluire, (germanism înv.) rast. (~ul lui acolo s-a dovedit necesar.) 2. v. oprire. 3. haltă, oprire, (înv.) oturac, stație. (În drum a făcut mai multe ~uri.) 4. (MIL.) (înv.) tabără. (Trupele au făcut 15 ~uri până la Dunăre.) 5. v. escală. 6. (înv.) conac. (La primul ~ au schimbat caii diligenței.)

POPAS s. 1. poposire, (pop.) sălășluire, (germanism înv.) rast. (~ lui acolo s-a dovedit necesar.) 2. oprire, ședere, (înv.) poprire, șezămînt. (Un ~ de două ore.) 3. haltă, oprire, (înv.) oturac, stație. (În drum a făcut mai multe ~uri.) 4. (MIL.) (înv.) tabără. (Trupele au făcut 15 ~uri pînă la Dunăre.) 5. escală, oprire. (Nava a făcut un scurt ~.) 6. (înv.) conac. (La primul ~ au schimbat caii diligenței.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

popás (popásuri), s. n.1. Oprire, odihnă. – 2. Pauză în procesiunile mortuare. Sl. popasŭ „pășune” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 150; Conev 68), cf. pol., sb. popas „oprire pentru a hrăni turma”. – Der. poposi, vb. (a opri pentru odihnă, a face popas), în loc de *popăsi, datorat labialei precedente, cf. zăbovi.

Intrare: popas
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • popas
  • popasul
  • popasu‑
plural
  • popasuri
  • popasurile
genitiv-dativ singular
  • popas
  • popasului
plural
  • popasuri
  • popasurilor
vocativ singular
plural
papos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
popaos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
popăz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)