PONTARE², pontări, s. f. Acțiunea de a ponta² și rezultatul ei. – V. ponta².

pontare³ sf [At: DN³ / Pl: ~tări / E: cf fr pontage] Operație de instalare a suporturilor unui pod militar.

pontare² sf [At: V. ROM. septembrie 1972, 14 / Pl: ~tări / E: ponta²] Pontaj¹ (1).

pontare¹ sf [At: DDRF / Pl: ~tări / E: ponta¹] (La jocuri de noroc) Mizare pe o anumită sumă de bani Si: (rar) pontat¹.

PONTARE², pontări, s. f. Acțiunea de a ponta² și rezultatul ei. – V. ponta².

PONTARE, pontări, s. f. 1. Acțiunea de a ponta (1); marcare a timpului folosit în muncă de muncitorii din întreprinderi. 2. Mizare la jocurile de noroc.

PONTARE² s.f. Operația de instalare a suporturilor unui pod militar. [Cf. fr. pontage].

PONTARE¹ s.f. Acțiunea de a ponta și rezultatul ei; marcare; pontaj; mizare. [< ponta].

PONTARE s. f. operația de instalare a suporturilor unui pod militar. (după fr. pontage)

PONTA³, pers. 3 pontează, vb. I. Intranz. (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc pentru a adulmeca sau a aținti vânatul. ♦ Tranz. A pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit. [Var.: (rar) poanta vb. I] – Din fr. pointer.

PONTA¹, pontez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și înregistra prezența la locul de muncă cu ajutorul fișei de pontaj. ♦ Tranz. A marca, a înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea plății. – Din fr. pointer.

poanta v vz ponta³

ponta¹ [At: ALECSANDRI, T. 403 / V: pun~ / Pzi: ~tez / E: fr ponter] 1-2 vit (La jocuri de noroc) A juca pe o anumită sumă de bani Si: a miza, (înv) a pontarisi. 3 vi (Îe) A ~ pe mâna cuiva A miza pe cartea altuia fără a participa efectiv la joc.

ponta² [At: BĂLCESCU, ap. CADE / V: (înv) pun~ / Pzi: ~tez / E: fr pointer] 1 vt (Înv) A fixa o armă de foc în poziția necesară pentru ca proiectilul să atingă ținta. 2-3 vir (D. muncitori) A-și înregistra prezența la locul de muncă, pentru calcularea salariului. 4 vt A înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea calculării plății.

ponta³ [At: ENC. VET. 697 / V: (rar) poan~ / Pzi: 3 ~tează / E: fr pointer „a avansa, a se ridica în poante”] 1 vi (D. câini de vânătoare) A se opri în loc, nemișcat, în anumite poziții caracteristice, când a găsit vânatul Si: a areta. 2 vt A pironi cu privirea animalul urmărit pentru a-l imobiliza.

punta² v vz ponta²

punta¹ v vz ponta¹

PONTA¹, pontez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și înregistra prezența la locul de muncă în vederea calculării salariului. ♦ Tranz. A marca, a înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea plății. – Din fr. pointer.

PONTA³, pers. 3 pontează, vb. I. Intranz. (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc (cu capul ridicat, cu urechile ciulite) pentru a adulmeca sau a aținti vânatul. ♦ tranz. A pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit. [Var.: (rar) poanta vb. I.] – Din fr. pointer.

PONTA, pontez, vb. I. 1. Tranz. A înregistra prezența muncitorilor la locul de muncă, pentru a avea evidența lor (în vederea calculării drepturilor lor de salariu). 2. Intranz. A pune o sumă de bani la un joc de noroc (în special la cărți); a miza. Le explicăm ce este [acest joc de noroc] și nu le pretindem numaidecît să ponteze. Unora le place și pontează. SADOVEANU, B. 133. În timpul jocului adeseori Frusinica îi dădea și lui bani ca să ponteze. CAMIL PETRESCU, O. II 110. Unii scrîșneau din dinți și rupeau de necaz cărțile cu care pontau, VLAHUȚĂ, O. AL. II 170. ◊ Tranz. (Complementul indică suma pusă în joc) E cu zaruri, domnule subprefect, și cu numere cîștigătoare. Un om care are plăcere pontează un leu. Dacă cîștigă, îi plătesc șapte. SADOVEANU, B. 133. ◊ Expr. A ponta pe mîna cuiva = a miza fără a participa efectiv la joc, folosind numai cartea altuia. Prefectul juca pe cuvînt, dar pierduse și în felul ăsta. Nimeni nu ponta pe mîna lui și asta-l enerva, îl turbura, îl umilea. DUMITRIU, N. 114.

PONTA vb. I. intr. 1. A marca în vederea plății prezența la locul de muncă a muncitorilor din întreprinderi. 2. A miza la jocurile de noroc. [< fr. ponter, pointer].

PONTA² vb. intr. a miza o sumă de bani la jocul de noroc. (< fr. ponter)

PONTA¹ vb. tr., intr. a(-și) marca, în vederea calculării plății, prezența la locul de muncă cu ajutorul fișei de pontaj. (< fr. pointer)

PONTA³ vb. I. intr. (despre câini) a se opri în loc pentru a adulmeca vânatul; a areta. II. tr. a ținti (un animal) cu privirea pentru a-l prinde. (< fr. pointer)

A PONTA³ pers. 3 ~ează intranz. (mai ales despre ogari) A se opri (brusc) locului, adulmecând vânatul. /<fr. pointer

A PONTA² ~ez 1. intranz. A participa la jocurile de noroc mizând; a paria. 2. tranz. (sume de bani) A pune în joc drept miză; a miza. /<fr. ponter

A PONTA¹ ~ez tranz. 1) (muncitorii, funcționarii unei întreprinderi, instituții etc.) A trece în listele de prezență la locul de muncă. 2) (timpul de muncă, volumul muncii prestate) A înscrie într-un registru special (în vederea retribuției). /<fr. pointer

pontà v. a juca în contra bancherului, în jocuri de hazard (= fr. ponter).

*pontéz v. intr. (fr. ponter, probabil d. sp. punto, punct, as. V. punctez). Joc contra bancheruluĭ la un joc de noroc: a ponta pe cincĭ francĭ. V. tr. A ponta cincĭ francĭ.

pontare s. f., g.-d. art. pontării; pl. pontări

pontare s. f., g.-d. art. pontării; pl. pontări

pontare s. f., g.-d. art. pontării; pl. pontări

ponta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pontez, 3 pontează; conj. prez. 1 sg. să pontez, 3 să ponteze

ponta (a ~) vb., ind. prez. 3 pontează

ponta vb., ind. prez. 1 sg. pontez, 3 sg. și pl. pontează

ponta vb., ind. prez. 3 sg. pontează

ponta, pontez v. r. (d. copii) a arunca o bucată de plumb rotundă și plată în direcția grămezii de capace în jocul numit „capace”.

PONTARE s. pontaj. (Fișă de ~.)

PONTARE s. pontaj. (Fișă de ~.)

PONTA vb. v. miza.

PONTA vb. v. areta.

PONTA vb. a miza, (înv.) a pontarisi. (A ~ la un joc de noroc.)

PONTA vb. a areta. (Ogarul ~ vînatul.)