9 definiții pentru pontare (prezență)
Explicative DEX
PONTARE1, pontări, s. f. Acțiunea de a ponta1 și rezultatul ei; pontaj. – V. ponta1.
PONTARE1, pontări, s. f. Acțiunea de a ponta1 și rezultatul ei; pontaj. – V. ponta1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pontare2 sf [At: V. ROM. septembrie 1972, 14 / Pl: ~tări / E: ponta2] Pontaj1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PONTARE, pontări, s. f. 1. Acțiunea de a ponta (1); marcare a timpului folosit în muncă de muncitorii din întreprinderi. 2. Mizare la jocurile de noroc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PONTARE1 s.f. Acțiunea de a ponta și rezultatul ei; marcare; pontaj; mizare. [< ponta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
pontare s. f., g.-d. art. pontării; pl. pontări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pontare s. f., g.-d. art. pontării; pl. pontări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pontare s. f., g.-d. art. pontării; pl. pontări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
PONTARE s. pontaj. (Fișă de ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PONTARE s. pontaj. (Fișă de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
pontare, pontărisubstantiv feminin
etimologie:
- ponta DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.