8 definiții pentru pontare (prezență)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pontare2 sf [At: V. ROM. septembrie 1972, 14 / Pl: ~tări / E: ponta2] Pontaj1 (1).

PONTÁRE1, pontări, s. f. Acțiunea de a ponta1 și rezultatul ei; pontaj. – V. ponta1.

PONTÁRE1, pontări, s. f. Acțiunea de a ponta1 și rezultatul ei; pontaj. – V. ponta1.

PONTÁRE, pontări, s. f. 1. Acțiunea de a ponta (1); marcare a timpului folosit în muncă de muncitorii din întreprinderi. 2. Mizare la jocurile de noroc.

PONTÁRE1 s.f. Acțiunea de a ponta și rezultatul ei; marcare; pontaj; mizare. [< ponta].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pontáre s. f., g.-d. art. pontắrii; pl. pontắri

pontáre s. f., g.-d. art. pontării; pl. pontări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PONTÁRE s. pontaj. (Fișă de ~.)

PONTARE s. pontaj. (Fișă de ~.)

Intrare: pontare (prezență)
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pontare
  • pontarea
plural
  • pontări
  • pontările
genitiv-dativ singular
  • pontări
  • pontării
plural
  • pontări
  • pontărilor
vocativ singular
plural

pontare (prezență)

etimologie: