opțiuni
  • info

9 definiții pentru pontare (prezență)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PONTARE1, pontări, s. f. Acțiunea de a ponta1 și rezultatul ei; pontaj. – V. ponta1.

PONTARE1, pontări, s. f. Acțiunea de a ponta1 și rezultatul ei; pontaj. – V. ponta1.

pontare2 sf [At: V. ROM. septembrie 1972, 14 / Pl: ~tări / E: ponta2] Pontaj1 (1).

PONTARE, pontări, s. f. 1. Acțiunea de a ponta (1); marcare a timpului folosit în muncă de muncitorii din întreprinderi. 2. Mizare la jocurile de noroc.

PONTARE1 s.f. Acțiunea de a ponta și rezultatul ei; marcare; pontaj; mizare. [< ponta].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pontare s. f., g.-d. art. pontării; pl. pontări

pontare s. f., g.-d. art. pontării; pl. pontări

pontare s. f., g.-d. art. pontării; pl. pontări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PONTARE s. pontaj. (Fișă de ~.)

PONTARE s. pontaj. (Fișă de ~.)

Intrare: pontare (prezență)
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pontare
  • pontarea
plural
  • pontări
  • pontările
genitiv-dativ singular
  • pontări
  • pontării
plural
  • pontări
  • pontărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pontare, pontărisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.