pontaj¹ sm [At: LEG. EC. PL. 207 / Pl: ~e / E: fr pointage] 1 Operație prin care se înregistrează prezența muncitorilor la locul de muncă, timpul folosit pentru efectuarea unei lucrări precum și cantitatea de produse efectuate într-un anumit interval de timp, în vederea calculării salariului, a retribuției sau a plății Si: pontare². 2 (Îs) Fișă de ~ Document în care se înregistrează prezența la lucru.

pontaj² sn [At: DN³ / Pl: ? / E: fr pontage] Operație destinată a restabili circulația arterială obliterată.

PONTAJ, pontaje, s. n. Acțiunea de a ponta (1); înregistrare a prezenței muncitorilor la locul de muncă. Număr de pontaj = număr de ordine înscris pe o mică placă, de obicei metalică, pe care muncitorul o depune la intrarea în fabrică, ca dovadă a prezenței sale la locul de muncă. Fișă de pontaj = fișă personală, de obicei de carton, pe care se marchează zilnic în întreprinderi, manual sau mecanic, ora intrării și a ieșirii muncitorilor. Ceasornic de pontaj v. ceasornic. Tablou de pontaj = panou prevăzut cu locuri sau căsuțe numerotate, pe care se așază fișele personale, ca dovadă a prezenței muncitorilor la lucru.

PONTAJ¹ s.n. Faptul de a ponta (1) [în DN]; pontare. ◊ Fișă de pontare = document în care se înregistrează prezența la lucru. [Cf. fr. pointage].

PONTAJ² s.n. Operație destinată a restabili circulația arterială obliterată. [< fr. pontage].

PONTAJ¹ s. n. pontare¹. ♦ fișă de ~ = document în care se înregistrează prezența individuală la lucru. (< fr. pointage)

PONTAJ² s. n. operație destinată a restabili circulația arterială obliterată. (< fr. pontage)

PONTAJ ~e n. v. A PONTA¹. ◊ Fișă de ~ fișă pentru evidența prezenței muncitorilor la locul de muncă. /<fr. pointage

+pontaj s. n., pl. pontaje

pontaj s. n., pl. pontaje

PONTAJ s. pontare. (Fișă de ~.)

PONTAJ s. pontare. (Fișă de ~.)