POLITICÓS, -OÁSĂ, politicoși, -oase, adj. Cuviincios, binecrescut, amabil, curtenitor. Să nu glumim, dar să încercăm a fi politicoși. Și atunci cînd ne vorbește o femeie, să încercăm a-i răspunde. SEBASTIAN, T. 57. Trenul este plin. Dar cu multă bunăvoință din partea unor tineri politicoși, care merg pînă la o stație apropiată, se fac locuri pentru dame. CARAGIALE, O. II 160. Sîntem politicoși și rezervați cu damile. RUSSO, S. 20. ◊ (Adverbial) Inventatorul se strînse politicos în capătul banchetei. PETRESCU, C. V. 332. Conductorul salută politicos și trece mai departe. CARAGIALE, O. II 196.

POLITICÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care manifestă politețe; cu bun-simț și serviabil; binecrescut; amabil; gentil; galant. /<ngr. politikós

politicos a. bine crescut, cu maniere frumoase. [Gr. mod.].

politicós, -oásă adj. (ngr. politikós, politic, politicos, curtenitor). Vechĭ. Politic, priceput în guvernare, diplomat. Azĭ. Curtenitor, urban, plin de politeță: om politicos, purtare politicoasă. Adv. Cu politeță.

politicós adj. m., pl. politicóși; f. politicoásă, pl. politicoáse

politicós adj. m., pl. politicóși; f. sg. politicoásă, pl. politicoáse

POLITICÓS adj. 1. v. binecrescut. 2. cuviincios, decent, respectuos, (livr.) reverențios. (N-a întrecut măsura, a fost ~.) 3. amabil, prevenitor. (O atitudine extrem de ~oasă.) 4. v. ales.

POLITICOS adj. 1. binecrescut, civilizat, manierat, (înv.) politicit, (fig.) fin, subțire, urban. (E un om ~.) 2. cuviincios, decent, respectuos, (livr.) reverențios. (N-a întrecut măsura, a fost ~.) 3. amabil, prevenitor. (O atitudine extrem de ~.)

Politicos ≠ bădărănos, brutal, grosolan, indecent, necuviincios, vulgar, nepoliticos