opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Explicative DEX

polignire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: poligni] (Reg) Culcare sau aplecare la pământ a cerealelor și plantelor textile.

policni2 v vz poligni

poligni [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 170 / V: (reg) ~icni / Pzi: ~nesc / E: bg полегна] 1 vt (Înv) A doborî pe cineva la pământ. 2 vt (Înv; pex) A omorî pe cineva trântind la pământ sau călcând în picioare. 3 vr (Reg; d. cereale, plante textile) A se apleca la pământ. 4 vr (Buc; fig; îf policni) A se subestima.

POLIGNI, polignesc, vb. IV. (Rar) 1. Tranz. A culca la pămînt, a doborî, a ucide. Așa lovind viteza ostișoară, în turcime trupuri polignește. BUDAI-DELEANU, la CADE. 2. Refl. (Despre plante, mai ales despre cereale). A se apleca la pămînt, a se culca.

POLIGNI, polignesc, vb. IV. 1. Tranz. A doborî, a ucide. 2. Refl. (Despre plante) A se culca la pămînt. – Slav (v. sl. legnonti, pol. polegnać).

polignì v. a cădea la pământ (din pricina vântului și a ploilor): grâul se polignește. [Pol. POLEGNÕC].

polignésc v. tr. (vsl. *po-legnonti, d. legnonti, lešti-legon, a se culca, a se trînti; pol. pelegać, polegnać. V. polog, polejnic, olejesc 2, prilejesc). Vechĭ. Azĭ est. Culc, dobor, trîntesc, pătulesc: trupurĭ polignite, ploaĭa a polignit grîu, grîu s’a polignit de ploaĭe. – Și pologesc și pălăngesc.

Etimologice

poligni (polignesc, polignit), vb. – A dărîma, a abate, a da jos, a face să cadă. Sl. polegnąti (Cihac, II, 274; Tiktin; Conev 71).

Sinonime

POLIGNI vb. v. apleca, arunca, atârna, azvârli, cădea, coborî, culca, curba, dărâma, doborî, înclina, încovoia, îndoi, întinde, lăsa, lungi, pleca, prăbuși, prăvăli, răsturna, trânti.

poligni vb. v. APLECA. ARUNCA. ATÎRNA. AZVÎRLI. CĂDEA. COBORÎ. CULCA. CURBA. DĂRÎMA. DOBORÎ. ÎNCLINA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI. ÎNTINDE. LĂSA. LUNGI. PLECA. PRĂBUȘI. PRĂVĂLI. RĂSTURNA. TRÎNTI.

Regionalisme / arhaisme

policni, pers. 3. sg. policnește, vb. IV (reg.) a bruma.

Intrare: polignire
polignire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polignire
  • polignirea
plural
  • poligniri
  • polignirile
genitiv-dativ singular
  • poligniri
  • polignirii
plural
  • poligniri
  • polignirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: poligni
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poligni
  • polignire
  • polignit
  • polignitu‑
  • polignind
  • polignindu‑
 singular plural
  • polignește
  • poligniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • polignesc
 (să)
  • polignesc
  • poligneam
  • polignii
  • polignisem
a II-a (tu)
  • polignești
 (să)
  • polignești
  • poligneai
  • poligniși
  • poligniseși
a III-a (el, ea)
  • polignește
 (să)
  • polignească
  • polignea
  • poligni
  • polignise
plural I (noi)
  • polignim
 (să)
  • polignim
  • poligneam
  • polignirăm
  • poligniserăm
  • polignisem
a II-a (voi)
  • poligniți
 (să)
  • poligniți
  • poligneați
  • polignirăți
  • poligniserăți
  • poligniseți
a III-a (ei, ele)
  • polignesc
 (să)
  • polignească
  • poligneau
  • poligniră
  • poligniseră
policni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poligni, polignescverb

rar
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.