2 intrări

school Articole pe această temă:

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLOUÁT, -Ă, plouați, -te, adj. 1. Udat, muiat de ploaie. ◊ Expr. (Glumeț) A fi (sau a sta) ca o curcă (sau ca o găină) plouată sau ca un câine plouat = a fi trist, abătut. 2. Fig. Descurajat, fără chef, abătut. [Pr.: plo-uat] – V. ploua.

PLOUÁT, -Ă, plouați, -te, adj. 1. Udat, muiat de ploaie. ◊ Expr. (Glumeț) A fi (sau a sta) ca o curcă (sau ca o găină) plouată sau ca un câine plouat = a fi trist, abătut. 2. Fig. Descurajat, fără chef, abătut. [Pr.: plo-uat] – V. ploua.

plouat2, ~ă a [At: DRLU / Pl: plo-uat / Pl: ~ați, ~e / E: ploua] 1 Udat de ploaie (1). 2 (Gmț; îe) (A fi sau a sta, a umbla) ca o curcă (sau ca o găină, rar, ca o pisică, ca o mâță etc.) sau ca un câine ~ Se spune despre un om trist, abătut. 3 (Fig; d. oameni) Care este fără chef. 4 (Fig; d. oameni) Prost dispus. 5 (Fig; d. oameni) Descurajat. 6 (Fig; d. oameni) Abătut. 7 (Fig; d. aspectul, fizionomia oamenilor) Care trădează o indispoziție sufletească.

plouat1 sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: plo-uat / Pl: ? / E: ploua] Cădere a ploii (1) Si: (rar) plouare (1).

PLOUÁT, -Ă, plouați, -te, adj. Udat, muiat de ploaie. Hai, nu mai sta ca o găină plouată. Rămîi la mine în astă noapte, și ți-oi da eu vreun ajutori. CREANGĂ, O. A. 238. Umblarea-i e-ncovoiată Ca la pisica plouată. PANN, P. V I 102. Rămîi mîndră sănătoasă Ca și-o viorea frumoasă, Că eu mă duc supărat, Ca un trandafir plouat! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 111. 2. Fig. (Despre oameni) Fără chef, descurajat, abătut. Nu mai răspunse nimic, ci își luă doar rămas bun de la Herdelea și plecă plouat. REBREANU, I. 69. Toți se ridicară de la masă: unii galeși, plouați și triști, alții nepăsători, veseli, glumeți. DELAVRANCEA, S. 136. Pe la două ceasuri, ei se întoarseră plouați, parc-ar fi căzui păcatul pe dînșii. RUSSO, O. 141.

PLOUÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PLOUA. 2) fig. (despre persoane) Care nu are dispoziție; fără dispoziție; indispus; abătut. [Sil. plo-uat] /v. a ploua

plouat a. 1. muiat de ploaie; 2. fig. descurajat: găină plouată.

ploŭát, -ă adj. Udat de ploaĭe. Țăran ploŭat, țăran necĭoplit, ghĭorlan. Fig. Iron. Descurajat, cu nasu’n jos. Ca o curcă ploŭată, descurajat, trist. V. buzat.

PLOUÁ, pers. 3 plóuă, vb. I. 1. Intranz. impers. A cădea, a curge ploaia. ◊ Expr. A ploua cu găleata (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, cu picături mari și repezi. Plouă de varsă = plouă foarte tare. A ploua ca prin sită = a ploua mărunt și des; a cerne, a bura. Parcă tot îi ninge și-i plouă, se spune despre o persoană posomorâtă și mereu nemulțumită. (Fam.) A se face că plouă = a da impresia că nu observă un lucru sau un fapt neplăcut. ♦ Tranz. impers. A cădea ploaia asupra cuiva sau a ceva; a uda. 2. Tranz. și intranz. P. anal. A cădea (de sus) sau a lăsa să cadă ceva în cantitate sau în număr mare și în mod neîntrerupt. [Pr.: plo-ua] – Lat. plovere (= pluere).

PLOUÁ, pers. 3 plóuă, vb. I. 1. Intranz. impers. A cădea, a curge ploaia. ◊ Expr. A ploua cu găleata (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, cu picături mari și repezi. Plouă de varsă = plouă foarte tare. A ploua ca prin sită = a ploua mărunt și des; a cerne, a bura. Parcă tot îi ninge și-i plouă, se spune despre o persoană posomorâtă și mereu nemulțumită. (Fam.) A se face că plouă = a da impresia că nu observă un lucru sau un fapt neplăcut. ♦ Tranz. impers. A cădea ploaia asupra cuiva sau a ceva; a uda. 2. Tranz. și intranz. P. anal. A cădea (de sus) sau a lăsa să cadă ceva în cantitate sau în număr mare și în mod neîntrerupt. [Pr.: plo-ua] – Lat. plovere (= pluere).

ploua [At: COD. VOR. 136/6 / V: (reg) ~oia, (înv) plua / P: plo-ua / Pzi: 3 plouă l Cj: 3 (reg) să ploaie / E: ml plovere] 1 viim A cădea ploaia (1). 2 viim (Îe) A ~ cu găleata (sau ca din cofă) A ploua (1) foarte tare, cu picături mari și repezi. 3 viim (Îe) ~uă de varsă A ploua (1) torențial. 4 viim (Îe) A ~ ca prin sită A ploua (1) mărunt și des Si: a bura, a cerne. 5 viim (Îe) Parcă tot îi ninge și îi ~uă Se spune despre o persoană posomorâtă și mereu nemulțumită. 6 viim A se face că plouă A da impresia că nu observă sau că nu știe un lucru sau un fapt neplăcut. 7 viu (D. ploaie) A cădea, a curge în stropi. 8 vtim A cădea ploaia (1) asupra cuiva sau a ceva Si: a uda. 9 vt (Înv) A da, a trimite ploaia (1). 10-11 vit (Pan) A cădea de sus sau a veni, a se produce etc. în număr, în cantitate mare și neîntrerupt Si: a curge. 12 vt (Fig) A arunca, a trimite fără întrerupere.

PLOUÁ, pers. 3 plouă, vb. I. 1. Intranz. impers. (Adesea urmat de determinări modale) A cădea, a curge ploaie. Într-o zi ploua strașnic și era o glodărie pin’ la genunchi. HOGAȘ, DR. II 121. Afară plouă mărunțel, ploaie rece de toamnă. CARAGIALE, O. I 360. În pădure a plouat grozav și s-a făcut o mîzgă și-un ghețuș, de nu te mai poți de feli ținea pe picioare. CREANGĂ, P. 47. ◊ Expr. A ploua cu găleata (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, cu picături mari și dese. De două săptămîni plouă cu găleata, un ceas, două în fiecare noapte. CAMIL PETRESCU, O. I 264. Nu trece vreme de un ceas, și unde nu începe a se-nnora, apoi a trăsni și a fulgera... sufla un vînt și ploua ca din cofă. RETEGANUL, P. IV 71. Plouă de varsă = plouă foarte tare. Ciucur verde de mătase, Lasă-mă, mîndruțo-n casă, C-afară plouă de varsă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 375. A ploua ca prin sită = a ploua mărunt și des; a cerne, a bura. Parcă tot îi ninge și-i plouă v. ninge.Unipers. (Cu subiectul «ploaia», «norii») Căci ploaia, cînd ar ploua, Aurul ți l-ar stricai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 509. El oftează și jălește Și prin gratii tot privește Cînd la nori purtați de vînt Care plouă pe pămînt, Cînd la cîrduri de cucoare Ce mereu zbor cătră soare. ALECSANDRI, P. P. 141. ◊ Tranz. impers. (Cu complement intern) De-ar ploua ploaie cu tină. ȘEZ. I 76. Plouă ploaie cu bulbuci Și tu, bade, tot te duci! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 313. ♦ Tranz. A uda (pe cineva) ploaia, a cădea ploaia asupra cuiva sau a ceva. N-am văzut verde frunzuță Ca la mîndra-n grădiniță, Cît o ninge, cît o plouă, Ea e tot mîndră și nouă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 21. Oltu-i umflat, Că la munte l-a plouat. ALECSANDRI, P. P. 159. ◊ Unipers. (Cu subiectul «ploaia») Murgule, coamă rotată, Du-mă la mîndra odată, Că ți-oi face grajd de piatră Vîntul să nu mi te bată, Nici ploaia să nu te ploaie, Nici neaua să nu te ningă. HODOȘ, P. P. 47. 2. Intranz. unipers. Fig. A cădea sau a curge în cantitate mare, fără întrerupere. Odaia era strîmtă și foarte înaltă. Printr-un geam opac din tavan ploua înlăuntru o lumină albă. DAN, U. 193. Din albastrul șters al cerului adînc, soarele, alb de fierbinte ce era, ploua cu foc peste capetele noastre. HOGAȘ, M. N. 14. Teiul vechi un ram întins-a, Ea să poată să-l îndoaie, Ramul tînăr vînt să-și deie Și de brațe-n sus s-o ieie, Iară florile să ploaie Peste dînsa. EMINESCU, O. I 122. ♦ Tranz. A lăsa să cadă sau să curgă în cantitate mare. De sus, din colivie, sticletele plouă mereu la coji. BASSARABESCU, V. 170. Infanteria din centru ploua nouri de săgete. HASDEU, v. 150. – Forme gramaticale: prez. conj. să plouă și să ploaie. - Prez. ind. și: (regional) ploaie (HODOȘ, P. P. 118).

A PLOUÁ pers. 3 plóuă 1. intranz. 1) A cădea ploaie. ◊ ~ cu găleata (sau cu cofa) a ploua foarte tare. ~ ca prin sită a ploua mărunt și des; a cerne; a burnița; a bura. 2) fig. A cădea din abundență. Plouă cu nuci. 2. tranz. (despre ploaie) A face să fie ud; a uda. ~ rufele. [Sil. plo-ua] /<lat. plovere

plouà v. 1. se zice de apa ce cade din nori; 2. fig. a cădea în abundanță: gloanțele dușmanului plouau asupra capetelor noastre. [Lat. PLOVERE (= PLUERE)].

ploŭ, a -ŭá v. intr. (lat. plúĕre și plóvere, de unde it. pióvere, și *plovére, de unde pv. cat. ploure, fr. pleuvoir, sp. llover, pg. chover). Impers. Se zice despre apa care picură din norĭ: la munte ploŭă mult. Pin anal. Din redută ploŭă cu obuze, eŭ plouam cu gloanțe, gloanțele ploŭaŭ din redută. Fig. Vin din belșug: noroacele ploŭaŭ asupra luĭ. V. tr. Ud pin ploaĭe: m’a ploŭat așteptînd. – La început, acest verb trebuĭe să fi fost de conj. III, adică a ploáĭe, plouț (ca it. piovúto), cum din scribere s’a făcut a scrie). De aceĭa, în est se zice să ploaĭe, din *ploaĭă, lat. pluat, pe cînd în vest se zice să ploŭă (din ploŭe), după conj. I. În Ban. Olt. se zice a ploia, ploĭat, prez. ind. ploaĭe, conj. să ploŭă. Vechĭ: a plooa, plua; ploó, ploúnd (ploŭă, ploŭînd). Greșit scris ploa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!plouá (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. plóuă; conj. prez. 3 sg. să plóuă; ger. plouấnd

plouá vb., ind. și conj. prez. 3 sg. plóuă; ger. plouând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLOUÁT adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist.

plouat adj. v. ABĂTUT. AMĂRÎT. DEPRIMAT. DESCURAJAT. INDISPUS. ÎNDURERAT. ÎNTRISTAT. MÎHNIT. NECĂJIT. SUPĂRAT. TRIST.

arată toate definițiile

Intrare: plouat
plouat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plouat
  • plouatul
  • plouatu‑
  • ploua
  • plouata
plural
  • plouați
  • plouații
  • plouate
  • plouatele
genitiv-dativ singular
  • plouat
  • plouatului
  • plouate
  • plouatei
plural
  • plouați
  • plouaților
  • plouate
  • plouatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ploua
verb (V111)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ploua
  • plouare
  • plouat
  • plouatu‑
  • plouând
  • plouându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • plo
(să)
  • plo
  • ploaie
  • ploua
  • plouă
  • plouase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
ploia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plua
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plouat

  • 1. Udat, muiat de ploaie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: muiat (adj.) udat (adj.) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Hai, nu mai sta ca o găină plouată. Rămîi la mine în astă noapte, și ți-oi da eu vreun ajutori. CREANGĂ, O. A. 238.
      surse: DLRLC
    • Umblarea-i e-ncovoiată Ca la pisica plouată. PANN, P. V I 102.
      surse: DLRLC
    • Rămîi mîndră sănătoasă Ca și-o viorea frumoasă, Că eu mă duc supărat, Ca un trandafir plouat! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 111.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie glumeț A fi (sau a sta) ca o curcă (sau ca o găină) plouată sau ca un câine plouat = a fi trist, abătut.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat Fără chef.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: abătut descurajat indispus attach_file 3 exemple
    exemple
    • Nu mai răspunse nimic, ci își luă doar rămas bun de la Herdelea și plecă plouat. REBREANU, I. 69.
      surse: DLRLC
    • Toți se ridicară de la masă: unii galeși, plouați și triști, alții nepăsători, veseli, glumeți. DELAVRANCEA, S. 136.
      surse: DLRLC
    • Pe la două ceasuri, ei se întoarseră plouați, parc-ar fi căzut păcatul pe dînșii. RUSSO, O. 141.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ploua
    surse: DEX '98 DEX '09

ploua ploia plua

  • 1. intranzitiv A cădea, a curge ploaia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 7 exemple
    exemple
    • Într-o zi ploua strașnic și era o glodărie pîn’ la genunchi. HOGAȘ, DR. II 121.
      surse: DLRLC
    • Afară plouă mărunțel, ploaie rece de toamnă. CARAGIALE, O. I 360.
      surse: DLRLC
    • În pădure a plouat grozav și s-a făcut o mîzgă și-un ghețuș, de nu te mai poți de feli ținea pe picioare. CREANGĂ, P. 47.
      surse: DLRLC
    • unipersonal Căci ploaia, cînd ar ploua, Aurul ți l-ar strica!. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 509.
      surse: DLRLC
    • unipersonal El oftează și jălește Și prin gratii tot privește Cînd la nori purtați de vînt Care plouă pe pămînt, Cînd la cîrduri de cucoare Ce mereu zbor cătră soare. ALECSANDRI, P. P. 141.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv De-ar ploua ploaie cu tină. ȘEZ. I 76.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Plouă ploaie cu bulbuci Și tu, bade, tot te duci! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 313.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A ploua cu găleata (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, cu picături mari și repezi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • De două săptămîni plouă cu găleata, un ceas, două în fiecare noapte. CAMIL PETRESCU, O. I 264.
        surse: DLRLC
      • Nu trece vreme de un ceas, și unde nu începe a se-nnora, apoi a trăsni și a fulgera... sufla un vînt și ploua ca din cofă. RETEGANUL, P. IV 71.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie Plouă de varsă = plouă foarte tare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Ciucur verde de mătase, Lasă-mă, mîndruțo-n casă, C-afară plouă de varsă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 375.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A ploua ca prin sită = a ploua mărunt și des.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bura (ploua) cerne
    • 1.4. expresie Parcă tot îi ninge și-i plouă, se spune despre o persoană posomorâtă și mereu nemulțumită.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.5. expresie familiar A se face că plouă = a da impresia că nu observă un lucru sau un fapt neplăcut.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.6. tranzitiv A cădea ploaia asupra cuiva sau a ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: uda attach_file 3 exemple
      exemple
      • N-am văzut verde frunzuță Ca la mîndra-n grădiniță, Cît o ninge, cît o plouă, Ea e tot mîndră și nouă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 21.
        surse: DLRLC
      • Oltu-i umflat, Că la munte l-a plouat. ALECSANDRI, P. P. 159.
        surse: DLRLC
      • unipersonal Murgule, coamă rotată, Du-mă la mîndra odată, Că ți-oi face grajd de piatră Vîntul să nu mi te bată, Nici ploaia să nu te ploaie, Nici neaua să nu te ningă. HODOȘ, P. P. 47.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv intranzitiv prin analogie A cădea (de sus) sau a lăsa să cadă ceva în cantitate sau în număr mare și în mod neîntrerupt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • Odaia era strîmtă și foarte înaltă. Printr-un geam opac din tavan ploua înlăuntru o lumină albă. DAN, U. 193.
      surse: DLRLC
    • Din albastrul șters al cerului adînc, soarele, alb de fierbinte ce era, ploua cu foc peste capetele noastre. HOGAȘ, M. N. 14.
      surse: DLRLC
    • Teiul vechi un ram întins-a, Ea să poată să-l îndoaie, Ramul tînăr vînt să-și deie Și de brațe-n sus s-o ieie, Iară florile să ploaie Peste dînsa. EMINESCU, O. I 122.
      surse: DLRLC
    • De sus, din colivie, sticletele plouă mereu la coji. BASSARABESCU, V. 170.
      surse: DLRLC
    • Infanteria din centru ploua nouri de săgete. HASDEU, I. V. 150.
      surse: DLRLC
  • comentariu regional Prezent indicativ și: ploaie.
    surse: DLRLC

etimologie: