4 intrări

60 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLASÁ, plasez, vb. I. 1. Tranz. A investi bani, valori etc.; a aloca. ♦ A vinde mărfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (în schimbul unei sume de bani). 2. Tranz. A spune o vorbă la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții). 3. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) situa într-un anumit loc, spațiu etc. ♦ Tranz. A procura cuiva o slujbă, o situație (bună). ♦ Refl. A se situa pe o poziție; a lua atitudine. 4. Tranz. (Sport) A trimite, a îndrepta mingea către un punct determinat. – Din fr. placer.

PLASÁ, plasez, vb. I. 1. Tranz. A investi bani, valori etc.; a aloca. ♦ A vinde mărfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (în schimbul unei sume de bani). 2. Tranz. A spune o vorbă la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții). 3. Tranz. și refl. A (se) așeza, a (se) situa într-un anumit loc, spațiu etc. ♦ Tranz. A procura cuiva o slujbă, o situație (bună). ♦ Refl. A se situa pe o poziție; a lua atitudine. 4. Tranz. (Sport) A trimite, a îndrepta mingea către un punct determinat. – Din fr. placer.

plasa2 [At: I. IONESCU, M. 139 / Pzi: ~sez / E: fr placer] 1 vi A investi o sumă de bani, un capital într-o marfă, întreprindere, afacere, într-un bun etc. pentru a obține un câștig sau a conserva valoarea Si: a aloca. 2 vt A vinde mărfuri, bunuri etc. 3 vt A distribui mărfuri, bunuri etc. în schimbul unei sume de bani și în vederea obținerii unui câștig. 4-5 vtr A (se) stabili într-un anumit loc, spațiu, ierarhie etc. 6-7 vtr A (se) pune într-o anumită situație. 8-9 vtr (A face sau) a reuși să fie numit într-o funcție, într-un post. 10 vt (Rar) A introduce într-un grup, într-o categorie socială superioară Si: a căpătui. 11 vr A se situa pe o anumită poziție, luând o anumită atitudine. 12 vt A introduce cuvinte, afirmații, ironii etc. într-o conversație, într-o relatare, la timpul sau la locul care pare potrivit. 13 vt (Spt) A trimite o minge, un proiectil către un punct determinat sau la un anumit jucător.

PLASÁ, plasez, vb. I. Tranz. 1. A așeza ceva într-un anumit loc; a așeza pe cineva într-un post, într-o situație (bună); a procura cuiva o. slujbă. Tînărul va fi plasat. REBREANU, R. I 172. ♦ Refl. A se situa pe o poziție; a lua atitudine (de pe o anumită poziție). A se plasa pe poziții progresiste. 2. (Cu privire la valori bănești) A investi. Puțini din numeroșii moșneni... plasează economiile muncii lor în cumpărare de pămînt. I. IONESCU, M. 139. ♦ A vinde. Plasez bilete ici, plasez bilete colo. ANGHEL-IOSIF, C. L. 109. ♦ (Cu privire la vorbe, idei) A spune ceva la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții). [Deputatul] ne-a plasat cîteva ironii, care nu au supărat pe bătrîn. CAMIL PETRESCU, U. N. 27. Ion Ozun nu poate plasa un cuvînt. C. PETRESCU, C. V. 66. 3. (La sporturile cu mingea) A trimite, a îndrepta mingea într-un loc anumit. A plasat mingea în colțul porții.

PLASÁ vb. I. tr. 1. A repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. ♦ refl. A se situa pe o anumită poziție. 2. A investi (un capital) într-o întreprindere (rentabilă). ♦ A vinde mărfuri. ♦ A spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. A trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. [P.i. -sez. / < fr. placer].

PLASÁ vb. I. tr. 1. a repartiza pe cineva într-un loc anumit, într-un post. 2. a investi (un capital) într-o întreprindere. ◊ a vinde mărfuri. ◊ a spune ceva la timp, la locul potrivit. 3. (sport) a trimite mingea într-un loc anumit sau la un anumit jucător. II. refl. a se situa pe o anumită poziție. (< fr. placer)

A PLASÁ ~éz tranz. 1) A pune (printr-un efort special) într-un anumit loc (realizând o intenție). ~ într-un post. ~ o minge. 2) (sume, capitaluri etc.) A da ca investiție; a investi. 3) (mărfuri, bilete etc.) A da contra cost sau gratuit. 4) (vorbe, replici etc.) A spune la timpul sau la locul potrivit. 5) A face să îmbrățișeze o meserie, o slujbă. 6) A băga. /<fr. placer

A SE PLASÁ mă ~éz intranz. 1): ~ pe o anumită poziție (sau pe poziția cuiva) a susține o anumită opinie sau a adopta opinia cuiva. 2) (despre sportivi) A se situa într-un anumit mod pe teren. /<fr. placer

plasà v. 1. a procura un post: a plasa un servitor; 2. a vinde: a plasa mărfuri; 3. a da cu dobândă: a plasa bani (= fr. placer).

PLÁSĂ2, plese, s. f. (Reg.) Fel de mâncare (ce se servește la masă). – Din ngr. plási.

PLÁSĂ2, plese, s. f. (Reg.) Fel de mâncare (ce se servește la masă). – Din ngr. plási.

PLÁSĂ1, plase, s. f. I. 1. Împletitură cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confecționat dintr-o astfel de împletitură; fileu. ♦ Plasă pescărească = unealtă de pescuit formată dintr-o rețea de fibre textile sau din material plastic. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) în plasă = a înșela, a amăgi, a seduce (pe cineva). 2. Împletitură cu ochiuri (din sfoară, sârmă etc.) care se așază în spatele porților de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) și evidențiază marcarea punctului. II. 1. Parte dintr-o moșie în Evul Mediu, în Țara Românească, cuvenită unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui județ în vechea împărțire administrativă a României; ocol. III. (Rar) Limbă de cuțit; tăiș. – Din sl. plasa.

pla2 sf [At: MAIOR, IST. 70/3 / Pl: ~se, (îrg) plăși, (reg) plese / E: ngr πλάσι] 1 (Trs; înv) Fel. 2 (Trs; înv) Categorie. 3 (Trs; înv) Clasă. 4 (Trs) Fel de mâncare care se servește la masă. 5 (Gmt; înv) Latură.

pla1 sf [At: (a. 1802) DOC. EC. 68 / V: (reg) plea / Pl: (1-14) ~se, (15) plăși / G-D: ~sei, (rar) plăsei / E: slv пласа] 1 Împletitură din fire textile naturale, sintetice sau metalice, lucrată cu ochiuri și cu aspectul de pânză rară, folosită ca atare sau servind la confecționarea unor obiecte. 2 (Șîs ~ de pescuit) Unealtă de pescuit confecționată dintr-o împletitură de fire de cânepă, iută, bumbac etc., lucrată cu ochiuri a căror dimensiune variază în funcție de mărimea peștelui care urmează a fi pescuit și, de obicei, fixată la ambele capete de câte un lemn gros, de care țin pescarii. 3 (Îlv) A prinde (pe cineva) în ~ A înșela. 4 (Îal) A ademeni. 5 (Îal) A seduce. 6 (Îe) A cădea în ~ A intra într-o încurcătură. 7 (Îae) A cădea în cursă. 8 (Îae; șîe a lua ~ sau o ~) A fi înșelat. 9 (La unele jocuri sportive; îe) A se afla în ~sa cuiva A se afla imediat în spatele unui adversar așteptând momentul prielnic pentru a ataca și a-l depăși. 10 Cursă de prins păsări, animale etc., alcătuită dintr-o împletitură de sfoară, sârmă etc. 11 Fileu de sfoară sau sârmă groasă, pe care se așază bagajele mai mici în tren, autobuz etc. 12 Rețea de frânghie groasă, sârmă etc., care îngrădește porțiunea din spatele porții, la jocurile de fotbal, de handbal, polo, hochei etc. pentru a opri mingea, pucul etc. și a pune în evidență marcarea punctului. 13 Împletitură de frânghie, prinsă la partea inferioară a coșului de baschet, prin care mingea cade după marcarea încercării. 14 Împletitură de sfoară sau de alte materiale, de formă dreptunghiulară, bine întinsă și fixată între doi stâlpi, între două suporturi etc., care desparte în două terenul de joc la volei, tenis etc. Si: fileu. 15 Săculeț de mână, de obicei împletit, în care se cară diferite obiecte. 16 Împletitură cu ochiuri rare de sfoară, sârmă etc., din care se fac îngrădituri, cuști etc. 17 Cutie făcută din sfoară împletită, folosită pentru prinderea suveicilor la războiul de țesut Si: paravan. 18 (Îs) ~sa ițelor Element al războiului de țesut țărănesc, format din cocleți paraleli și verticali, prin ochiurile cărora trec, în general, unul sau două fire de urzeală. 19 (Pan) Ansamblu de fire cu aspect de pânză produse prin secretarea de către glandele sericigene ale păianjenului a unui lichid vâscos care se solidifică în prezența aerului Si: pânză. 20 (Pop) Împletitură de nuiele, scânduri etc. din care se fac garduri. 21 (Pop; pex) Gard făcut din plasă. 22 Porțiune dintr-un gard cuprinsă între doi stâlpi. 23 (Reg) Staul pentru oi. 24 (Reg) Loc dinaintea strungii, unde se odihnesc oile după muls. 25 (Reg) Colibă în care dorm ciobanii noaptea. 26 (Reg) Versant al acoperișului casei sau al unui adăpost. 27 (Reg) Șiță împreună cu leațurile și căpriorii acoperișului. 28 Streașină la acoperișul casei. 29 (Înv) Porțiune de teren arabil aflată în proprietatea unei singure persoane sau care se cuvenea unui proprietar. 30 (Reg) Porțiune de pădure pe care o taie o echipă de lucrători forestieri. 31 Subdiviziune a unui județ, în vechea organizare administrativă a țării, condusă de un pretor. 32 Parte dintr-o moșie în Evul Mediu, în Țara Românească, cuvenită unui proprietar. 33 (Reg) Porțiune din cursul unei ape de munte unde apa e domoală și pe care pot merge plutele. 34 (Îvr) Lamă de metal. 35 (Reg) Tăiș de cuțit. 36 (Îrg) Mâner al unui cuțit. 37 (Reg) Plaz1 (1). 38 (Reg) Talpă la sanie.

plăsa2 vi [At: PSALT. HUR. 39v/18 / V: plesa[1] / Pzi: ~sez / E: slv плєсати (< slv плѧсати)] (Înv) 1 A bate din palme. 2 (Fig) A sălta. 3 (Fig) A tropoti. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

PLÁSĂ1, plase, s. f. I. 1. Împletitură cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confecționat dintr-o astfel de împletitură; fileu. ◊ Plasă pescărească = unealtă de pescuit formată dintr-o rețea de fibre textile sau din material plastic. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) în plasă = a înșela, a amăgi, a seduce (pe cineva). 2. Împletitură cu ochiuri (din sfoară, sârmă etc.) care se așează în spatele porților de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) și pentru a pune în evidență cu ușurință marcarea punctului. II. 1. Parte dintr-o moșie în evul mediu, în Țara Românească, cuvenită unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui județ, în vechea împărțire administrativă a țării; ocol. III. (Rar) Limbă de cuțit; tăiș. – Din sl. plasa.

PLÁSĂ 1 s. f. (Rar) Limbă de cuțit, tăiș. Că de grea moarte-am murit, De plasa cuțitului, De pușca-mpăratului. MARIAN, Î. 354.

PLÁSĂ2, plase, s. f. Nume dat diverselor obiecte făcute dintr-o împletitură (cu ochiuri rare) de sfoară, de sîrmă etc. a) Unealtă de pescuit, formată dintr-o împletitură (dreptunghiulară) de cînepă, iută etc., fixată la un băț gros de care se ține. V. voloc. I-am plătit plasele cît nu face, fiindcă-i locul bun [de pescuit]. DAVIDOGLU, O. 87. Pescarii încremeneau o clipă Privindu-ne, și plasa o scufundau în pripă. PERPESSICIUS, S. 7. Erau bărcile mici și negre ale pescarilor ce se duceau la plasele și cîrligele așezate departe în mare. BART, S. M. 70. ◊ Fig. În plasa gîndurilor mele de lumină Ți-am prins imagina. TOPÎRCEANU, B. 82. ◊ Expr. A prinde (pe cineva) în plasă = a înșela (pe cineva), a amăgi, a seduce; a prinde în cursă, v. cursă. b) Cursă pentru păsări, animale etc. c) Rețea de frînghie folosită pentru a îngrădi porțiunea din spatele porții, la jocurile de fotbal și de handbal. Mingea s-a oprit în plasă. ♦ Rețea de frînghie fixată între doi stîlpi, la mijlocul terenului și peste care se trece mingea la jocurile de volei și de tenis, rețea la tenisul de masă. d) Rețea pe care se așază valizele într-un compartiment de tren. Întoarse rama de piele, în care se afla agățată de mînerul valizei din plasă, carta de vizită. C. PETRESCU, C. V. 8. e) Săculeț de mînă făcut dintr-o rețea de sfoară sau de mătase folosit pentru a purta diferite obiecte; fileu. f) Rețea peste care se mai pune adesea iarbă, crăci etc., folosită pentru a camufla obiective, lucrări, puncte strategice militare. g) Împletitură de sfori prin care trec ițele la războiul de țesut manual; ostrețe.

PLÁSĂ3, plăși, s. f. (În vechea organizare administrativă a țării) Subdiviziune administrativă mai mică decît un județ. Sînt născut la 1 martie 1837 în satul Humulești, județul Neamțului, plasa de sus. CREANGĂ, O. A. 285. Fu pe rînd subgrefier, subcomisar și subprefect la o plasă. NEGRUZZI, S. I 111. – Gen.-dat. și: (neobișnuit) plăsei (MACEDONSKI, O. III 36).

PLÁSĂ2 ~e f. 1) (în evul mediu în Țara Românească) Parte dintr-o moșie cuvenită unui proprietar. 2) Subdiviziune administrativă în cadrul unui județ. [G.-D. plasei] /<sl. plasa

PLÁSĂ1 ~e f. 1) Împletitură cu ochiuri mari, confecționată din fire groase (textile, sintetice sau metalice) având diverse întrebuințări; fileu. ◊ A prinde pe cineva în ~ a seduce pe cineva. 2) Obiect confecționat dintr-o astfel de împletitură. [G.-D. plasei] /<sl. plasa

plasă f. împletitură de sfoară spre a prinde pești și păsări. [Poate identică cu vorba următoare].

plasă f. 1. întindere de gard: 2. subdiviziunea unui județ în șes: România vechie avea 372 plăși administrate odinioară de câte un subprefect și în prezent de câte un administrator. [Slav. PLASA, țară].

plásă f., pl. e (vsl. plasa, rețea plasă, zonă, regiune: sîrb. plasa, sloĭ; rut. polósa, rus. -sá, regiune). Rețea, împletitură de sfoară pe care o poartă pin apă doĭ oamenĭ ca să prindă pește. (Sînt și plase de prins păsărĭ și feare, precum și plase de sîrmă de făcut cotețe de păsărĭ saŭ gardurĭ. V. năvod, voloc). Subdiviziune administrativă a unuĭ județ la șes (V. plaĭ). Lamă de metal (Vechĭ). Plăsea (Vechĭ): cuțite cu plase de cerb. Talpă la sania țărănească (Sud). De plasa luĭ (Trans.), de felu luĭ, din natura luĭ. V. plașcă 2.

*plaséz v. tr. (fr. placer, d. place, pĭață, loc. V. pĭață). Procur cuĭva post, îĭ găsesc ocupațiune: a plasa o guvernantă. Vînd, găsesc loc de desfacere uneĭ mărfĭ: a plasa cereale. Daŭ banĭ cu procent: a plasa banĭ într’o ipotecă.

pleséz și plăséz v. intr. (sîrb. nsl. ceh. plesati, vsl. plensati, a dansa, a jubila; pol. plasac rekami, ceh. plesati rukama, a bate din palme). Vechĭ. Bat din palme, aplaud. V. tropotesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plasa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. plasez, 3 plasea; conj. prez. 1 sg. să plasez, 3 să plaseze

plasa (a ~) vb., ind. prez. 3 plasea

plasá vb., ind. prez. 1 sg. plaséz, 3 sg. și pl. plaseáză

pla1 (fel de mâncare) (reg.) s. f., g.-d. art. plesei; pl. plese

pla2 (împletitură) s. f., g.-d. art. plasei; pl. plase

!pla3 (veche unitate administrativă) s. f., g.-d. art. plășii; pl. plăși

pla2 (fel de mâncare) (reg.) s. f., g.-d. art. plesei; pl. plese

pla1 (împletitură, împărțire administrativă) s. f., g.-d. art. plasei; pl. plase

plásă (fel de mâncare) s. f., g.-d. art. plései; pl. plése

plásă (împletitură, împărțire administrativă, tăiș) s. f., g.-d. art. plásei; pl. pláse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLASÁ vb. 1. v. amplasa. 2. v. posta. 3. a (se) pune, a (se) situa. (Articolul enclitic se ~ după nume.) 4. v. clasa. 5. v. investi. 6. v. vinde.

PLASA vb. 1. a (se) amplasa, a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) situa, a (se) stabili. (A ~ uzina în apropiere de...) 2. a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) instala, a (se) posta. (S-a ~ în fața ușii.) 3. a (se) pune, a (se) situa. (Articolul enclitic se ~ după nume.) 4. a se clasa, a se clasifica, a se situa. (S-a ~ al doilea în concurs.) 5. a băga, a investi, a vîrî. (A ~ un capital în ceva.) 6. a desface, a vinde, (reg.) a petrece, (înv., în Transilv.) a cheltui. (A ~ o marfă.)

PLÁSĂ s. I. 1. fileu, rețea. (~ la un năvod.) 2. v. fileu. 3. fileu. (~ la jocul de tenis.) 4. (TEHN.) paravan. (~ la războiul de țesut.) 5. (TEHN.) plasa ițelor v. cocleți; ostrețe (pl.), (~ la războiul de țesut.) 6. v. păienjeniș. 7. v. sacoșă. II. (înv., în Mold.) ocol. (~ era o subdiviziune a județului.)

PLÁSĂ s. v. ascuțiș, categorie, călcâi, chip, fel, gen, jgheab, lamă, latură, limbă, mâner, neam, plaz, plăsea, soi, sort, specie, staul, streașină, talpă, tăiș, tip, varietate.

PLA s. I. 1. fileu, rețea. (~ la un năvod.) 2. fileu, (înv.) rezil. (~ pentru păr.) 3. fileu. (~ la jocul de tenis.) 4. (TEHN.) paravan. (~ la războiul de țesut.) 5. (TEHN.) plasa ițelor = cocleți (pl.), (reg.) ostrețe (pl.). (~ la războiul de țesut.) 6. păienjeniș, pînză, (rar) păinjinar, (reg.) painginăraie, (înv.) păioară. (Prins ca într-o ~ de păianjen.) 7. sacoșă, (reg.) neț. (Bagă cumpărăturile în ~.) II. (înv., în Mold.) ocol. (~ era o subdiviziune a județului.)

pla s. v. ASCUȚIȘ. CATEGORIE. CĂLCÎI. CHIP. FEL. GEN. JGHEAB. LAMĂ. LATURĂ. LIMBĂ. MÎNER. NEAM. PLAZ. PLĂSEA. SOI. SORT. SPECIE. STAUL. STREAȘINĂ. TALPĂ. TĂIȘ. TIP. VARIETATE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

plasá (plaséz, plasát), vb. – A așeza într-un anumit loc. Fr. placer.Der. plasament, s. n., din fr. placement; deplasa, vb., din fr. déplacer; deplasat, adj. (înv., în afara locului, inoportun); plasator, s. m. (persoană care plasează spectatorii la locurile lor în sălile de spectacol).

plásă (pláse), s. f.1. Împletitură pentru vînat. – 2. Împletitură de pescuit. – 3. (Înv.) Limbă de cuțit. – 4. Rețea, gratii. – 5. Diviziune administrativă, subprefectură. – 6. (Rar) Tip, clasă. – Mr. plase „clasă”. Sl. plasa „bandă, fîșie” (Cihac, II, 261; Conev 41). – Der. plăsele, s. f. pl. (mîner) se zice mai ales despre mînere de sabie, formate din două părți de metal sau de lemn între care este așezată lama (sing. plăsea, var. prăsea, este rar); plăsela, vb. (a pune plăsele). Odobescu folosește pe plăsele cu sensul de „șild, siguranță la gura cheii”, dar e exemplu unic.

plăsá (-séz, -át), vb. – A aplauda. Lat. plausus, probabil prin intermediul unei forme verbale *plausāre (Drăganu, Trnasilvania, XLIII, 157; Pușcariu, Dacor., I, 411; REW 6587; Rosetti, I, 67). Der. din sb. plesati „a dansa” < sl. plęsati (Tiktin; Candrea) nu e probabilă; în acest caz, Coresi nu putea scrie: să plăsem cu mîinile. Sec. XVII, înv.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

plásă, pláse, plăși, plése, s.f. (înv. și reg.) 1. fel, gen, soi, categorie, clasă. 2. fel de mâncare (servit la masă). 3. latură (a unei figuri geometrice).

plăsá, plăséz, vb. I (înv.) a bate din palme.

PLASĂ DE FRÂNARE împletitură de mari dimensiuni, compusă din sandouri (v.), destinată opririi rapide a avionului din rulajul la aterizare în cazul în care frânele acestuia s-au defectat sau când contactul cu pista a fost greșit, dincolo de mijlocul acesteia, liziera aerodromului putând fi depășită. Ridicarea plasei este rapidă și se face la comanda conducătorului de zbor. Există plase de frânare înalte (care cuprind tot avionul) și joase (care agață doar trenul de aterizare).

plásă, plase, s.f. – (înv.) Veche împărțire administrativă; subprefectură. – Din sl. plasa „bandă, fâșie” (Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

plásă, -e, s.f. – Veche împărțire administrată; subprefectură. – Din sl. plasa „bandă, fâșie”.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a lua plasă / țeapă expr. a se păcăli, a se fraieri.

a ridica mingea la fileu / la plasă expr. 1. (pub.) a crea condiții favorabile (cuiva) 2. (er.d. femei) a excita (un bărbat).

plasă, plase s. f. păcăleală.

Intrare: plasa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plasa
  • plasare
  • plasat
  • plasatu‑
  • plasând
  • plasându‑
singular plural
  • plasea
  • plasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plasez
(să)
  • plasez
  • plasam
  • plasai
  • plasasem
a II-a (tu)
  • plasezi
(să)
  • plasezi
  • plasai
  • plasași
  • plasaseși
a III-a (el, ea)
  • plasea
(să)
  • plaseze
  • plasa
  • plasă
  • plasase
plural I (noi)
  • plasăm
(să)
  • plasăm
  • plasam
  • plasarăm
  • plasaserăm
  • plasasem
a II-a (voi)
  • plasați
(să)
  • plasați
  • plasați
  • plasarăți
  • plasaserăți
  • plasaseți
a III-a (ei, ele)
  • plasea
(să)
  • plaseze
  • plasau
  • plasa
  • plasaseră
Intrare: plasă (împletitură, adm.)
plasă1 (pl. plase) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pla
  • plasa
plural
  • plase
  • plasele
genitiv-dativ singular
  • plase
  • plasei
plural
  • plase
  • plaselor
vocativ singular
plural
plasă2 (pl. plăși) substantiv feminin
substantiv feminin (F72)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pla
  • plasa
plural
  • plăși
  • plășile
genitiv-dativ singular
  • plăși
  • plășii
plural
  • plăși
  • plășilor
vocativ singular
plural
Intrare: plasă (mâncare)
plasă3 (pl. plese) substantiv feminin
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pla
  • plasa
plural
  • plese
  • plesele
genitiv-dativ singular
  • plese
  • plesei
plural
  • plese
  • pleselor
vocativ singular
plural
Intrare: plăsa
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plăsa
  • plăsare
  • plăsat
  • plăsatu‑
  • plăsând
  • plăsându‑
singular plural
  • plăsea
  • plăsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plăsez
(să)
  • plăsez
  • plăsam
  • plăsai
  • plăsasem
a II-a (tu)
  • plăsezi
(să)
  • plăsezi
  • plăsai
  • plăsași
  • plăsaseși
a III-a (el, ea)
  • plăsea
(să)
  • plăseze
  • plăsa
  • plăsă
  • plăsase
plural I (noi)
  • plăsăm
(să)
  • plăsăm
  • plăsam
  • plăsarăm
  • plăsaserăm
  • plăsasem
a II-a (voi)
  • plăsați
(să)
  • plăsați
  • plăsați
  • plăsarăți
  • plăsaserăți
  • plăsaseți
a III-a (ei, ele)
  • plăsea
(să)
  • plăseze
  • plăsau
  • plăsa
  • plăsaseră
plesa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plasa, plasezverb

  • 1. tranzitiv A investi bani, valori etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Puțini din numeroșii moșneni... plasează economiile muncii lor în cumpărare de pămînt. I. IONESCU, M. 139. DLRLC
    • 1.1. A vinde mărfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (în schimbul unei sume de bani). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Plasez bilete ici, plasez bilete colo. ANGHEL-IOSIF, C. L. 109. DLRLC
  • 2. tranzitiv A spune o vorbă la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote [Deputatul] ne-a plasat cîteva ironii, care nu au supărat pe bătrîn. CAMIL PETRESCU, U. N. 27. DLRLC
    • format_quote Ion Ozun nu poate plasa un cuvînt. C. PETRESCU, C. V. 66. DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv A (se) așeza, a (se) situa într-un anumit loc, spațiu etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.1. tranzitiv A procura cuiva o slujbă, o situație (bună). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Tînărul va fi plasat. REBREANU, R. I 172. DLRLC
    • 3.2. reflexiv A se situa pe o poziție; a lua atitudine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote A se plasa pe poziții progresiste. DLRLC
  • 4. tranzitiv sport A trimite, a îndrepta mingea către un punct determinat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A plasat mingea în colțul porții. DLRLC
etimologie:

pla, plasesubstantiv feminin

  • 1. Împletitură cu ochiuri mari din fire textile, sintetice ori metalice, din care se fac diferite obiecte; obiect confecționat dintr-o astfel de împletitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fileu
    • 1.1. Plasă pescărească = unealtă de pescuit formată dintr-o rețea de fibre textile sau din material plastic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote I-am plătit plasele cît nu face, fiindcă-i locul bun [de pescuit]. DAVIDOGLU, O. 87. DLRLC
      • format_quote Pescarii încremeneau o clipă Privindu-ne, și plasa o scufundau în pripă. PERPESSICIUS, S. 7. DLRLC
      • format_quote Erau bărcile mici și negre ale pescarilor ce se duceau la plasele și cîrligele așezate departe în mare. BART, S. M. 70. DLRLC
      • format_quote figurat În plasa gîndurilor mele de lumină Ți-am prins imagina. TOPÎRCEANU, B. 82. DLRLC
      • chat_bubble A prinde (pe cineva) în plasă = a înșela, a amăgi, a seduce (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. Cursă pentru păsări, animale etc. DLRLC
    • 1.3. Rețea pe care se așază valizele într-un compartiment de tren. DLRLC
      • format_quote Întoarse rama de piele, în care se afla agățată de mînerul valizei din plasă, carta de vizită. C. PETRESCU, C. V. 8. DLRLC
    • 1.4. Săculeț de mână făcut dintr-o rețea de sfoară sau de mătase folosit pentru a purta diferite obiecte. DLRLC
    • 1.5. Rețea peste care se mai pune adesea iarbă, crăci etc., folosită pentru a camufla obiective, lucrări, puncte strategice militare. DLRLC
    • 1.6. Împletitură de sfori prin care trec ițele la războiul de țesut manual. DLRLC
      sinonime: ostrețe
  • 2. Împletitură cu ochiuri (din sfoară, sârmă etc.) care se așază în spatele porților de joc (la fotbal, handbal, polo, hochei etc.) pentru a opri obiectul de joc (mingea, pucul etc.) și evidențiază marcarea punctului. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mingea s-a oprit în plasă. DLRLC
    • 2.1. Rețea de frânghie fixată între doi stâlpi, la mijlocul terenului și peste care se trece mingea la jocurile de volei și de tenis, rețea la tenisul de masă. DLRLC
  • 3. Parte dintr-o moșie în Evul Mediu, în Țara Românească, cuvenită unui proprietar. DEX '09
  • 4. Subdiviziune a unui județ în vechea împărțire administrativă a României. DEX '09 DLRLC
    sinonime: ocol
    • format_quote Sînt născut la 1 martie 1837 în satul Humulești, județul Neamțului, plasa de sus. CREANGĂ, O. A. 285. DLRLC
    • format_quote Fu pe rînd subgrefier, subcomisar și subprefect la o plasă. NEGRUZZI, S. I 111. DLRLC
  • 5. rar Limbă de cuțit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tăiș
    • format_quote Că de grea moarte-am murit, De plasa cuțitului, De pușca-mpăratului. MARIAN, Î. 354. DLRLC
etimologie:

pla, plesesubstantiv feminin

  • 1. regional Fel de mâncare (ce se servește la masă). DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.