2 intrări

school Articole pe această temă:

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLAGIÉRE, plagieri, s. f. Acțiunea de a plagia și rezultatul ei; plagiat1. [Pr.: -gi-e-] – V. plagia.

PLAGIÉRE, plagieri, s. f. Acțiunea de a plagia și rezultatul ei; plagiat1. [Pr.: -gi-e-] – V. plagia.

plagiere sf [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~iare / P: ~gi-e~ / Pl: ~ri / E: plagia] 1 Plagiat1 (1). 2 (Rar) Reproducere mecanică Si: imitare.

PLAGIÉRE s.f. Acțiunea de a plagia și rezultatul ei; plagiat. [Pron. -gi-e-. / < plagia].

PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific. [Pr.: -gi-a] – Din fr. plagier.

PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific. [Pr.: -gi-a] – Din fr. plagier.

plagia vt [At: I. GOLESCU, C. / P: ~gi-a / Pzi: ~iez / E: fr plagier] 1 A copia sau a-și însuși întocmai, în întregime sau în parte, ideile, operele literare, artistice sau științifice ale altcuiva, prezentându-le drept creații personale. 2 (Rar) A reproduce întocmai, mecanic Si: a imita.

PLAGIÁ, plagiez, vb. I. Tranz. A-și însuși idei din scrierile altora păstrînd forma lor originală și prezentîndu-le drept creații personale; a publica, sub semnătură proprie, părți din opera altuia; a comite un furt literar.

PLAGIÁ vb. I. tr. A lua, a fura ideile, expresiile, invențiile cuiva și a le prezenta drept creații proprii; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia; a comite un furt literar. [Pron. -gi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. plagier].

PLAGÍA vb. tr. a lua, a fura ideile, expresiile, invențiile cuiva, prezentându-le drept creație proprie; a publica pe numele său fragmente din lucrarea altuia. (< fr. plagier)

A PLAGIÁ ~éz tranz. (mai ales texte literare sau științifice străine) A reproduce integral sau parțial, prezentând drept creație personală; a copia. /<fr. plagier

*plagiéz v. tr. (lat. *plagiáre, de unde vine și plagiator; fr. plagier). Fur ideile altuĭa, copiez opera cuĭva și declar că e a mea: această carte e plagiată după cutare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

plagiére (-gi-e-) s. f., g.-d. art. plagiérii; pl. plagiéri

plagiére s. f. (sil. -gi-e-), g.-d. art. plagiérii; pl. plagiéri

plagiá (a ~) (-gi-a) vb., ind. prez. 3 plagiáză, 1 pl. plagiém (-gi-em); conj. prez. 3 să plagiéze; ger. plagiínd (-gi-ind)

plagiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. plagiéz, 3 sg. și pl. plagiáză, 1 pl. plagiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. plagiéze; ger. plagiínd (sil. -gi-ind)

plagia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. plagiază, 1 pl. plagiem, ger. plagiind)

plagiez, -giază 3, -gieze 3 conj., -giam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PLAGIÉRE s. v. plagiat, (rar) plagiatură. (~ unui roman.)

PLAGIERE s. plagiat, (rar) plagiatură. (~ unui roman.)

arată toate definițiile

Intrare: plagiere
  • silabație: pla-gi-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plagiere
  • plagierea
plural
  • plagieri
  • plagierile
genitiv-dativ singular
  • plagieri
  • plagierii
plural
  • plagieri
  • plagierilor
vocativ singular
plural
plagiare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: plagia
  • silabație: pla-gi-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plagia
  • plagiere
  • plagiat
  • plagiatu‑
  • plagiind
  • plagiindu‑
singular plural
  • plagia
  • plagiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plagiez
(să)
  • plagiez
  • plagiam
  • plagiai
  • plagiasem
a II-a (tu)
  • plagiezi
(să)
  • plagiezi
  • plagiai
  • plagiași
  • plagiaseși
a III-a (el, ea)
  • plagia
(să)
  • plagieze
  • plagia
  • plagie
  • plagiase
plural I (noi)
  • plagiem
(să)
  • plagiem
  • plagiam
  • plagiarăm
  • plagiaserăm
  • plagiasem
a II-a (voi)
  • plagiați
(să)
  • plagiați
  • plagiați
  • plagiarăți
  • plagiaserăți
  • plagiaseți
a III-a (ei, ele)
  • plagia
(să)
  • plagieze
  • plagiau
  • plagia
  • plagiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plagiere plagiare

etimologie:

  • vezi plagia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

plagia

  • 1. A-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale; a comite un furt literar, artistic sau științific.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: copia
    • diferențiere A-și însuși idei din scrierile altora păstrând forma lor originală și prezentându-le drept creații personale; a publica, sub semnătură proprie, părți din opera altuia; a comite un furt literar.
      surse: DLRLC DN MDN '00

etimologie: