2 intrări

  • piuit piuita
  • piui piauni pioni piuli piuni piura piuri

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIUÍT s. n. Faptul de a piui. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora; piuitură (1). ◊ Expr. A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-și pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.). A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva. 2. Sunet subțire și ascuțit; piuitură (2), țiuitură. [Pr.: pi-u-] – V. piui.

PIUÍT s. n. Faptul de a piui. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora; piuitură (1). ◊ Expr. A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-și pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.). A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva. 2. Sunet subțire și ascuțit; piuitură (2), țiuitură. [Pr.: pi-u-] – V. piui.

piuit sn [At: CANTEMIR, IST. 48 / V: (reg) piuita sfa / P: pi-u-it / Pl: ~uri / E: piui1] 1-2 Piuitură (1-2). 3 (Fam; îe) A-i lua (sau, rar, a-i tăia, a-i curma) (cuiva) ~ul (sau, rar, ~a) A face pe cineva să nu mai poată scoate nici un cuvânt de uimire, de spaimă etc. 4 (Reg; îae) A istovi, a slăbi, a muia pe cineva. 5 (Fam; îae) A omorî pe cineva. 6 (Fam; îe) A-i pieri (cuiva) ~ul (sau ~a) A-i pieri cuiva pofta de vorbă. 7 (Fam; îae) A-și pierde curajul. 8 (Reg; îae) A fi pe moarte. 9 (Reg; pex; îae) A muri. 10 Șuierătură produsă de un proiectil care străbate aerul. 11-12 (Ccr) Piscuit (6-7).

PIUÍT s. n. Faptul de a piui; piuitură. Cobăile... au umplut îndată ograda cu piuit, cotcodăcit, măcăit, gîgîit. PETRESCU, R. DR. 49. ◊ Expr. A-i pieri (cuiva) piuitul = a-și pierde pofta de vorbă; a-și pierde puterea, curajul, a încremeni (de spaimă, de uimire etc.). Cînd Fira și-a dat seama, piuitul ei a pierit. PAS, Z. I 127. Să-i iei cu repedea că le piere piuitu. VLAHUȚĂ, O. A. 160. A-i lua (cuiva) piuitul = a) a-l reduce la tăcere, a i-o tăia scurt, a i-o reteza. Revoluția din București să fie ca un fel de oaste neașteptată, care cade în spate domnitorului cînd ai lui luptă în altă parte, și-l zăpăcește, de-i ia piuitul. CAMIL PETRESCU, O. II 141; b) (rar) a ucide pe cineva. – Pronunțat: pi-u-.

PIUÍT ~uri n. 1) v. A PIUI. 2) Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora. [Sil. pi-u-] /v. a piui

piuít n., pl. urĭ. Acțiunea de a piui. Piuitură: se aude un piuit. A-ĭ lua cuĭva piuitu (Fam. Iron.), a-ĭ lua graĭu, a-l ucide.

PIUÍ, pers. 3 píuie, vb. IV. Intranz. (Despre păsări, mai ales despre puii păsărilor) A scoate piuituri; a piscui. ♦ (Mai ales despre un corp care străbate aerul cu viteză) A șuiera, a țiui. [Pr.: pi-u-] – Din piu.

PIUÍ, pers. 3 píuie, vb. IV. Intranz. (Despre păsări, mai ales despre puii păsărilor) A scoate piuituri; a piscui. ♦ (Mai ales despre un corp care străbate aerul cu viteză) A șuiera, a țiui. [Pr.: pi-u-] – Din piu.

piui1 vi [At: CANTEMIR, IST. 48 / P: pi-u-i / V: piauni (Pzi: 3 piaună), pioni (Pzi: 3 pionă, pione, pionește), (reg) piuli (Pzi: 3 ~lește), piuni (Pzi: 3 piună, piune), piuri, (cscj) piura (Pzi: 3 piură) / Pzi: 3 piuie / E: piu1] 1 (D. păsări, d. puii lor) A scoate sunete ascuțite, caracteristice speciei Si: (reg) a pieuna (1), a pioci (1), a piscui (1). 2 (Reg) A se văicări. 3 (Pex; d. proiectile care străbat cu viteză aerul) A produce un zgomot șuierător caracteristic Si: a șuiera, a țiui. 4 (Îe) A-i ~ (cuiva) urechea (sau urechile) A-i țiui cuiva urechea sau urechile Vz țiui.

PIUÍ, pers. 3 piuie, vb. IV. Intranz. (Despre păsări, mai ales despre puii lor) A produce sunetul ascuțit caracteristic puilor de pasăre. Tot satul acela era pustiu de oameni și pretutindeni piuiau puii. CAMILAR, N. I 401. Aerul era jilav, mirosul rășinii aspru. O pasăre. foșni din aripi și pitii somnoros. C. PETRESCU, Î. II 13. Doi puișori. clipesc din ochi somnoroșiș-odată tresar cînd vine rîndunica, lacomi și speriați își întind spre ea pliscurile mari căscate și piuie. VLAHUȚĂ, O. A. II 176. ♦ (Despre un corp care străbate aerul cu viteză mare) A șuiera, a țiui. Tunurile detunau... Pe sus piuiau proiectilele. SANDU-ALDEA, U. P. 136. Cei cu praștia-și ascultau piatra cum piuia ca un glonț scăpat din carabină. DELAVRANCEA, S. 266. – Pronunțat: pi-u-i.

A PIUÍ pers. 3 píuie intranz. 1) (mai ales despre puii de pasăre) A emite sunete caracteristice, subțiri și prelungi; a piscui. 2) (despre obiecte în zbor) A produce un sunet prelung și ascuțit (străbătând aerul cu mare viteză); a șuiera. Gloanțele piuie. [Sil. pi-u-] /Din piu

piuì v. 1. a striga, vorbind de pui de păsări; 2. a da un sunet ascuțit. [Onomatopee: piu piu!].

píuĭ și -ĭésc, a v. intr. (imit. ca și chiuĭ). Munt. Piscuĭ, fac piŭ-piŭ, vorbind de puiĭ de păsărĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

piuít s. n. (sil. pi-u-); pl. piuíturi

arată toate definițiile

Intrare: piuit
  • silabație: pi-u-it info
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piuit
  • piuitul
  • piuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • piuit
  • piuitului
plural
vocativ singular
plural
piuita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: piui
  • silabație: pi-u-i info
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • piui
  • piuire
  • piuit
  • piuitu‑
  • piuind
  • piuindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • piuie
(să)
  • piuie
  • piuia
  • piui
  • piuise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • piuie
(să)
  • piuie
  • piuiau
  • piui
  • piuiseră
piauni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pioni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piuli
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piuni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piuri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

piuit piuita

  • 1. Faptul de a piui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora; piuitură.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: piuitură attach_file un exemplu
      exemple
      • Cobăile... au umplut îndată ograda cu piuit, cotcodăcit, măcăit, gîgîit. PETRESCU, R. DR. 49.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-și pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.).
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
        exemple
        • Cînd Fira și-a dat seama, piuitul ei a pierit. PAS, Z. I 127.
          surse: DLRLC
        • Să-i iei cu repedea că le piere piuitu. VLAHUȚĂ, O. A. 160.
          surse: DLRLC
      • 1.1.2. expresie A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
        exemple
        • Revoluția din București să fie ca un fel de oaste neașteptată, care cade în spate domnitorului cînd ai lui luptă în altă parte, și-l zăpăcește, de-i ia piuitul. CAMIL PETRESCU, O. II 141.
          surse: DLRLC
      • 1.1.3. expresie rar A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a ucide pe cineva.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ucide
    • 1.2. Sunet subțire și ascuțit; piuitură.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: piuitură țiuitură

etimologie:

  • vezi piui
    surse: DEX '09 DEX '98

piui piauni pioni piuli piuni piura piuri

  • 1. (Despre păsări, mai ales despre puii păsărilor) A scoate piuituri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: piscui attach_file 3 exemple
    exemple
    • Tot satul acela era pustiu de oameni și pretutindeni piuiau puii. CAMILAR, N. I 401.
      surse: DLRLC
    • Aerul era jilav, mirosul rășinii aspru. O pasăre... foșni din aripi și piui somnoros. C. PETRESCU, Î. II 13.
      surse: DLRLC
    • Doi puișori... clipesc din ochi somnoroși – ș-odată tresar cînd vine rîndunica, lacomi și speriați își întind spre ea pliscurile mari căscate și piuie. VLAHUȚĂ, O. A. II 176.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Mai ales despre un corp care străbate aerul cu viteză:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: șuiera țiui attach_file 2 exemple
      exemple
      • Tunurile detunau... Pe sus piuiau proiectilele. SANDU-ALDEA, U. P. 136.
        surse: DLRLC
      • Cei cu praștia-și ascultau piatra cum piuia ca un glonț scăpat din carabină. DELAVRANCEA, S. 266.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • piu
    surse: DEX '98 DEX '09