11 definiții pentru piuit piuita


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIUÍT s. n. Faptul de a piui. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora; piuitură (1). ◊ Expr. A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-și pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.). A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva. 2. Sunet subțire și ascuțit; piuitură (2), țiuitură. [Pr.: pi-u-] – V. piui.

PIUÍT s. n. Faptul de a piui. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora; piuitură (1). ◊ Expr. A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-și pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.). A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva. 2. Sunet subțire și ascuțit; piuitură (2), țiuitură. [Pr.: pi-u-] – V. piui.

piuit sn [At: CANTEMIR, IST. 48 / V: (reg) piuita sfa / P: pi-u-it / Pl: ~uri / E: piui1] 1-2 Piuitură (1-2). 3 (Fam; îe) A-i lua (sau, rar, a-i tăia, a-i curma) (cuiva) ~ul (sau, rar, ~a) A face pe cineva să nu mai poată scoate nici un cuvânt de uimire, de spaimă etc. 4 (Reg; îae) A istovi, a slăbi, a muia pe cineva. 5 (Fam; îae) A omorî pe cineva. 6 (Fam; îe) A-i pieri (cuiva) ~ul (sau ~a) A-i pieri cuiva pofta de vorbă. 7 (Fam; îae) A-și pierde curajul. 8 (Reg; îae) A fi pe moarte. 9 (Reg; pex; îae) A muri. 10 Șuierătură produsă de un proiectil care străbate aerul. 11-12 (Ccr) Piscuit (6-7).

PIUÍT s. n. Faptul de a piui; piuitură. Cobăile... au umplut îndată ograda cu piuit, cotcodăcit, măcăit, gîgîit. PETRESCU, R. DR. 49. ◊ Expr. A-i pieri (cuiva) piuitul = a-și pierde pofta de vorbă; a-și pierde puterea, curajul, a încremeni (de spaimă, de uimire etc.). Cînd Fira și-a dat seama, piuitul ei a pierit. PAS, Z. I 127. Să-i iei cu repedea că le piere piuitu. VLAHUȚĂ, O. A. 160. A-i lua (cuiva) piuitul = a) a-l reduce la tăcere, a i-o tăia scurt, a i-o reteza. Revoluția din București să fie ca un fel de oaste neașteptată, care cade în spate domnitorului cînd ai lui luptă în altă parte, și-l zăpăcește, de-i ia piuitul. CAMIL PETRESCU, O. II 141; b) (rar) a ucide pe cineva. – Pronunțat: pi-u-.

PIUÍT ~uri n. 1) v. A PIUI. 2) Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora. [Sil. pi-u-] /v. a piui

piuít n., pl. urĭ. Acțiunea de a piui. Piuitură: se aude un piuit. A-ĭ lua cuĭva piuitu (Fam. Iron.), a-ĭ lua graĭu, a-l ucide.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

piuít s. n. (sil. pi-u-); pl. piuíturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIUÍT s. 1. piuire, piuitură, (reg.) pieunat, piscuit. (~ul puilor de găină.) 2. v. țiuitură.

PIUIT s. 1. piuire, piuitură, (reg.) pieunat, piscuit. (~ puilor de găină.) 2. piuitură, șuierat, șuierătură, țiuit, țiuitură, vîjîit, vîjîitură, (rar) piuială. (~ glonțului.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a lua cuiva piuitul expr. 1. a ucide, a omorî (pe cineva). 2. a i-o reteza scurt, a lăsa (pe cineva) fără replică.

Intrare: piuit
  • silabație: pi-u-it info
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piuit
  • piuitul
  • piuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • piuit
  • piuitului
plural
vocativ singular
plural
piuita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

piuit piuita

  • 1. Faptul de a piui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora; piuitură.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: piuitură attach_file un exemplu
      exemple
      • Cobăile... au umplut îndată ograda cu piuit, cotcodăcit, măcăit, gîgîit. PETRESCU, R. DR. 49.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-și pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.).
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
        exemple
        • Cînd Fira și-a dat seama, piuitul ei a pierit. PAS, Z. I 127.
          surse: DLRLC
        • Să-i iei cu repedea că le piere piuitu. VLAHUȚĂ, O. A. 160.
          surse: DLRLC
      • 1.1.2. expresie A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
        exemple
        • Revoluția din București să fie ca un fel de oaste neașteptată, care cade în spate domnitorului cînd ai lui luptă în altă parte, și-l zăpăcește, de-i ia piuitul. CAMIL PETRESCU, O. II 141.
          surse: DLRLC
      • 1.1.3. expresie rar A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a ucide pe cineva.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ucide
    • 1.2. Sunet subțire și ascuțit; piuitură.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: piuitură țiuitură

etimologie:

  • vezi piui
    surse: DEX '09 DEX '98