2 intrări

37 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PITULÁ, pitulez, vb. I. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) piti. ◊ Loc. adv. Pe pitulate = pe ascuns, pe furiș. [Var.: tupilá vb. I] – Din piti.

PITULÁ, pitulez, vb. I. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) piti. ◊ Loc. adv. Pe pitulate = pe ascuns, pe furiș. [Var.: tupilá vb. I] – Din piti.

pitula [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 208v/23 / V: (pop) tupila, (reg; cscj) ~li, tupili / Pl: ~lez, (reg) pitul / E: piti] 1-2 vtr (Pop) A (se) ascunde ghemuind(u-se). 3 vr (Reg; d. construcții) A se dărâma. 4 vt (Îvr) A doborî. 5-6 vtr (Înv; fig) A (se) disimula.

PITULÁ, pitulez, vb. I. Refl. A se ascunde (ghemuindu-se), a se piti. S-au temut apoi, în plinul ospățului, să nu se năpustească o ceată de călăi pitulați în negrul codrului, să încheie festinul în măcel. C. PETRESCU, A. 18. Făt-Frumos se sculă, intră în groapă, se pitulă în fundul ei. POPESCU, B. I 34. Au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină. ODOBESCU, S. III 14. – Variantă: pitulí, pitulesc (DAVILA, V. V. 30, DELAVRANCEA, H. TUD. 20), vb. IV.

A SE PITULÁ mă ~éz intranz. pop. A-și micșora statura prin aplecare sau ghemuire (pentru a nu fi observat sau pentru a se feri de ceva); a se piti. [Var. a se tupila] /v. a se piti

A PITULÁ ~éz tranz. pop. A face să se pituleze. [Var. a tupila] /v. a piti

pitulà v. a (se) piti: se pitulă la un colț ISP. [Derivat diminutiv din piti].

PIȚÚLĂ, pițule, s. f. Monedă austro-ungară de zece creițari care a circulat (până în 1918) și în Transilvania și Bucovina; (fam.) monedă de valoare mică; gologan, para. – Din magh. picula.

TUPILÁ vb. I v. pitula.

pițu sf [At: DDRF / V: pețâ / Pl: ~le / E: mg picula] 1 (Trs) Monedă austro-ungară care valora 10 sau 20 de creițari care a circulat în Transilvania până în 1918. 2 (Pgn; fam) Monedă de valoare mică Si: ban, gologan, para3.

PIȚÚLĂ, pițule, s. f. Monedă austro-ungară de zece creițari care a circulat (până în 1918) și în Transilvania și Bucovina; (astăzi fam.) monedă de valoare mică; gologan, para. – Din magh. picula.

PIȚÚLĂ, pițule, s. f. Monedă austro-ungară de zece creițari, care a circulat pînă în 1918 în Transilvania și Bucovina. Ce plată cătana are? Pe cinci zile Trei pițule. BIBICESCU, P. P. 136. ♦ (Familiar) Ban de valoare mică, gologan, para. Toate cheltuielile s-au acoperit prin munca voluntară a tovarășilor muncitori și nu ne-a costat nici o pițulă toată operația. V. ROM. martie 1952, 162.

pituléz și (est) tupiléz (mă) v. refl. (din *pitulesc, vsl. pri-tuliti, a potoli, rus. pritúlitĭ sĕa, pol. przy-tulić sie, a se ascunde. V. tulesc, po-tolesc. Cp. cu pitesc). Mă pitesc, mă ascund ghemuindu-mă. – În Munt. vest și mă cĭucĭulesc.

pițúlă f., pl. e (ung. picula). Trans. Monetă austro-ungurească de 20 filerĭ, numită și băncuță. V. tult.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pitula (a ~) (a piti) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. pitulez, 3 pitulea; conj. prez. 1 sg. să pitulez, 3 să pituleze

!pitula (a ~) (a piti) (pop.) vb., ind. prez. 3 pitulea

pitulá/tupilá vb., ind. prez. 1 sg. pituléz/tupiléz, 3 sg. și pl. pituleáză/tupileáză; conj. prez. 3 sg. și pl. pituléze/tupiléze

pițu (fam.) s. f., g.-d. art. pițulei; pl. pițule

pițu (fam.) s. f., g.-d. art. pițulei; pl. pițule

pițúlă s. f., g.-d. art. pițúlei; pl. pițúle

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PITULÁ vb. v. ascunde, dosi, mistui.

PIȚÚLĂ s. v. ban, băncuță, firfiric, franc, gologan, para.

pițu s. v. BAN. BĂNCUȚĂ. FIRFIRIC. FRANC. GOLOGAN. PARA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pițúlă (pițúle), s. f. – Monedă de zece creițari. – 2. Ban, gologan. Mag. picula (Tiktin). În Trans., s-a extins și în celelalte regiuni.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pitulá, pituléz și pítul, vb. I 1. (pop.) a (se) ascunde, a (se) piti. 2. (reg.; refl.; despre construcții) a se dărâma, a se nărui, a se surpa. 3. (înv.) a doborî, a culca. 4. (fig.; înv.) a (se) disimula, a (se) camufla, a (se) ascunde.

pețâlă, s.f. – v. pițulă („monedă”).

pițúlă, pițule, (pețâlă), s.f. – Monedă care circula în Transilvania în timpul Imperiului austro-ungar, echivalent a 10 creițari: „Găina nu mi-o plătești? / Aripa cu pițula, / Clonțu plătește suta” (Bilțiu, 1990: 131); „Cum dai, lele, laptele? / -Trei pețâle, domnule” (Papahagi, 1925: 173). – Din magh. picula (Scriban; Tiktin, cf. DER; DEX, MDA).

pețâlă, s.f. – v. pițulă.

pițúlă, -e, (pețâlă), s.f. – Monedă care circula în Transilvania în timpul Imperiului austro-ungar, echivalent a 10 creițari: „Găina nu mi-o plătești? / Aripa cu pițula, / Clonțu plătește suta” (Bilțiu 1990: 131); „Cum dai, lele, laptele? / -Trei pețâle, domnule” (Papahagi 1925: 173). – Din magh. picula (Titkin cf. DER).

Intrare: pitula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pitula
  • pitulare
  • pitulat
  • pitulatu‑
  • pitulând
  • pitulându‑
singular plural
  • pitulea
  • pitulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pitulez
(să)
  • pitulez
  • pitulam
  • pitulai
  • pitulasem
a II-a (tu)
  • pitulezi
(să)
  • pitulezi
  • pitulai
  • pitulași
  • pitulaseși
a III-a (el, ea)
  • pitulea
(să)
  • pituleze
  • pitula
  • pitulă
  • pitulase
plural I (noi)
  • pitulăm
(să)
  • pitulăm
  • pitulam
  • pitularăm
  • pitulaserăm
  • pitulasem
a II-a (voi)
  • pitulați
(să)
  • pitulați
  • pitulați
  • pitularăți
  • pitulaserăți
  • pitulaseți
a III-a (ei, ele)
  • pitulea
(să)
  • pituleze
  • pitulau
  • pitula
  • pitulaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pituli
  • pitulire
  • pitulit
  • pitulitu‑
  • pitulind
  • pitulindu‑
singular plural
  • pitulește
  • pituliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pitulesc
(să)
  • pitulesc
  • pituleam
  • pitulii
  • pitulisem
a II-a (tu)
  • pitulești
(să)
  • pitulești
  • pituleai
  • pituliși
  • pituliseși
a III-a (el, ea)
  • pitulește
(să)
  • pitulească
  • pitulea
  • pituli
  • pitulise
plural I (noi)
  • pitulim
(să)
  • pitulim
  • pituleam
  • pitulirăm
  • pituliserăm
  • pitulisem
a II-a (voi)
  • pituliți
(să)
  • pituliți
  • pituleați
  • pitulirăți
  • pituliserăți
  • pituliseți
a III-a (ei, ele)
  • pitulesc
(să)
  • pitulească
  • pituleau
  • pituli
  • pituliseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tupila
  • tupilare
  • tupilat
  • tupilatu‑
  • tupilând
  • tupilându‑
singular plural
  • tupilea
  • tupilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tupilez
(să)
  • tupilez
  • tupilam
  • tupilai
  • tupilasem
a II-a (tu)
  • tupilezi
(să)
  • tupilezi
  • tupilai
  • tupilași
  • tupilaseși
a III-a (el, ea)
  • tupilea
(să)
  • tupileze
  • tupila
  • tupilă
  • tupilase
plural I (noi)
  • tupilăm
(să)
  • tupilăm
  • tupilam
  • tupilarăm
  • tupilaserăm
  • tupilasem
a II-a (voi)
  • tupilați
(să)
  • tupilați
  • tupilați
  • tupilarăți
  • tupilaserăți
  • tupilaseți
a III-a (ei, ele)
  • tupilea
(să)
  • tupileze
  • tupilau
  • tupila
  • tupilaseră
Intrare: pițulă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pițu
  • pițula
plural
  • pițule
  • pițulele
genitiv-dativ singular
  • pițule
  • pițulei
plural
  • pițule
  • pițulelor
vocativ singular
plural
pețâlă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pitula, pitulezverb

  • 1. popular A (se) piti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote S-au temut apoi, în plinul ospățului, să nu se năpustească o ceată de călăi pitulați în negrul codrului, să încheie festinul în măcel. C. PETRESCU, A. 18. DLRLC
    • format_quote Făt-Frumos se sculă, intră în groapă, se pitulă în fundul ei. POPESCU, B. I 34. DLRLC
    • format_quote Au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină. ODOBESCU, S. III 14. DLRLC
etimologie:
  • piti DEX '98 DEX '09

pițu, pițulesubstantiv feminin

  • 1. Monedă austro-ungară de zece creițari care a circulat (până în 1918) și în Transilvania și Bucovina. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ce plată cătana are? Pe cinci zile Trei pițule. BIBICESCU, P. P. 136. DLRLC
    • 1.1. familiar Monedă de valoare mică. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Toate cheltuielile s-au acoperit prin munca voluntară a tovarășilor muncitori și nu ne-a costat nici o pițulă toată operația. V. ROM. martie 1952, 162. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.