2 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PITULÁ, pitulez, vb. I. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) piti. ◊ Loc. adv. Pe pitulate = pe ascuns, pe furiș. [Var.: tupilá vb. I] – Din piti.

PITULÁ, pitulez, vb. I. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) piti. ◊ Loc. adv. Pe pitulate = pe ascuns, pe furiș. [Var.: tupilá vb. I] – Din piti.

pitula [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 208v/23 / V: (pop) tupila, (reg; cscj) ~li, tupili / Pl: ~lez, (reg) pitul / E: piti] 1-2 vtr (Pop) A (se) ascunde ghemuind(u-se). 3 vr (Reg; d. construcții) A se dărâma. 4 vt (Îvr) A doborî. 5-6 vtr (Înv; fig) A (se) disimula.

PITULÁ, pitulez, vb. I. Refl. A se ascunde (ghemuindu-se), a se piti. S-au temut apoi, în plinul ospățului, să nu se năpustească o ceată de călăi pitulați în negrul codrului, să încheie festinul în măcel. C. PETRESCU, A. 18. Făt-Frumos se sculă, intră în groapă, se pitulă în fundul ei. POPESCU, B. I 34. Au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină. ODOBESCU, S. III 14. – Variantă: pitulí, pitulesc (DAVILA, V. V. 30, DELAVRANCEA, H. TUD. 20), vb. IV.

A PITULÁ ~éz tranz. pop. A face să se pituleze. [Var. a tupila] /v. a piti

A SE PITULÁ mă ~éz intranz. pop. A-și micșora statura prin aplecare sau ghemuire (pentru a nu fi observat sau pentru a se feri de ceva); a se piti. [Var. a se tupila] /v. a se piti

pitulà v. a (se) piti: se pitulă la un colț ISP. [Derivat diminutiv din piti].

PIȚÚLĂ, pițule, s. f. Monedă austro-ungară de zece creițari care a circulat (până în 1918) și în Transilvania și Bucovina; (fam.) monedă de valoare mică; gologan, para. – Din magh. picula.

TUPILÁ vb. I v. pitula.

pițu sf [At: DDRF / V: pețâ / Pl: ~le / E: mg picula] 1 (Trs) Monedă austro-ungară care valora 10 sau 20 de creițari care a circulat în Transilvania până în 1918. 2 (Pgn; fam) Monedă de valoare mică Si: ban, gologan, para3.

PIȚÚLĂ, pițule, s. f. Monedă austro-ungară de zece creițari care a circulat (până în 1918) și în Transilvania și Bucovina; (astăzi fam.) monedă de valoare mică; gologan, para. – Din magh. picula.

PIȚÚLĂ, pițule, s. f. Monedă austro-ungară de zece creițari, care a circulat pînă în 1918 în Transilvania și Bucovina. Ce plată cătana are? Pe cinci zile Trei pițule. BIBICESCU, P. P. 136. ♦ (Familiar) Ban de valoare mică, gologan, para. Toate cheltuielile s-au acoperit prin munca voluntară a tovarășilor muncitori și nu ne-a costat nici o pițulă toată operația. V. ROM. martie 1952, 162.

PITULÍ vb. IV. v. pitula.

pituléz și (est) tupiléz (mă) v. refl. (din *pitulesc, vsl. pri-tuliti, a potoli, rus. pritúlitĭ sĕa, pol. przy-tulić sie, a se ascunde. V. tulesc, po-tolesc. Cp. cu pitesc). Mă pitesc, mă ascund ghemuindu-mă. – În Munt. vest și mă cĭucĭulesc.

pițúlă f., pl. e (ung. picula). Trans. Monetă austro-ungurească de 20 filerĭ, numită și băncuță. V. tult.

arată toate definițiile

Intrare: pitula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pitula
  • pitulare
  • pitulat
  • pitulatu‑
  • pitulând
  • pitulându‑
singular plural
  • pitulea
  • pitulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pitulez
(să)
  • pitulez
  • pitulam
  • pitulai
  • pitulasem
a II-a (tu)
  • pitulezi
(să)
  • pitulezi
  • pitulai
  • pitulași
  • pitulaseși
a III-a (el, ea)
  • pitulea
(să)
  • pituleze
  • pitula
  • pitulă
  • pitulase
plural I (noi)
  • pitulăm
(să)
  • pitulăm
  • pitulam
  • pitularăm
  • pitulaserăm
  • pitulasem
a II-a (voi)
  • pitulați
(să)
  • pitulați
  • pitulați
  • pitularăți
  • pitulaserăți
  • pitulaseți
a III-a (ei, ele)
  • pitulea
(să)
  • pituleze
  • pitulau
  • pitula
  • pitulaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pituli
  • pitulire
  • pitulit
  • pitulitu‑
  • pitulind
  • pitulindu‑
singular plural
  • pitulește
  • pituliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pitulesc
(să)
  • pitulesc
  • pituleam
  • pitulii
  • pitulisem
a II-a (tu)
  • pitulești
(să)
  • pitulești
  • pituleai
  • pituliși
  • pituliseși
a III-a (el, ea)
  • pitulește
(să)
  • pitulească
  • pitulea
  • pituli
  • pitulise
plural I (noi)
  • pitulim
(să)
  • pitulim
  • pituleam
  • pitulirăm
  • pituliserăm
  • pitulisem
a II-a (voi)
  • pituliți
(să)
  • pituliți
  • pituleați
  • pitulirăți
  • pituliserăți
  • pituliseți
a III-a (ei, ele)
  • pitulesc
(să)
  • pitulească
  • pituleau
  • pituli
  • pituliseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tupila
  • tupilare
  • tupilat
  • tupilatu‑
  • tupilând
  • tupilându‑
singular plural
  • tupilea
  • tupilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tupilez
(să)
  • tupilez
  • tupilam
  • tupilai
  • tupilasem
a II-a (tu)
  • tupilezi
(să)
  • tupilezi
  • tupilai
  • tupilași
  • tupilaseși
a III-a (el, ea)
  • tupilea
(să)
  • tupileze
  • tupila
  • tupilă
  • tupilase
plural I (noi)
  • tupilăm
(să)
  • tupilăm
  • tupilam
  • tupilarăm
  • tupilaserăm
  • tupilasem
a II-a (voi)
  • tupilați
(să)
  • tupilați
  • tupilați
  • tupilarăți
  • tupilaserăți
  • tupilaseți
a III-a (ei, ele)
  • tupilea
(să)
  • tupileze
  • tupilau
  • tupila
  • tupilaseră
Intrare: pițulă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pițu
  • pițula
plural
  • pițule
  • pițulele
genitiv-dativ singular
  • pițule
  • pițulei
plural
  • pițule
  • pițulelor
vocativ singular
plural
pețâlă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pitula pituli tupila

  • 1. popular A (se) piti.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ascunde dosi mistui piti 3 exemple
    exemple
    • S-au temut apoi, în plinul ospățului, să nu se năpustească o ceată de călăi pitulați în negrul codrului, să încheie festinul în măcel. C. PETRESCU, A. 18.
      surse: DLRLC
    • Făt-Frumos se sculă, intră în groapă, se pitulă în fundul ei. POPESCU, B. I 34.
      surse: DLRLC
    • Au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină. ODOBESCU, S. III 14.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • piti
    surse: DEX '98 DEX '09