15 definiții pentru pirpiriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIRPIRÍU, -ÍE, pirpirii, adj. 1. (Despre ființe) Care și-a încetat dezvoltarea normală sau a degenerat; firav, pipernicit, jigărit. 2. (Rar) Lipsit de avere. 3. (Despre oameni) Care este îmbrăcat sărăcăcios, jerpelit sau (prea) subțire; (despre îmbrăcăminte) prea subțire, nepotrivit cu vremea friguroasă, jerpelit. – Din tc. pırpıri.

PIRPIRÍU, -ÍE, pirpirii, adj. 1. (Despre ființe) Care și-a încetat dezvoltarea normală sau a degenerat; firav, pipernicit, jigărit. 2. (Rar) Lipsit de avere. 3. (Despre oameni) Care este îmbrăcat sărăcăcios, jerpelit sau (prea) subțire; (despre îmbrăcăminte) prea subțire, nepotrivit cu vremea friguroasă, jerpelit. – Din tc. pırpıri.

PIRPIRÍU, -ÍE, pirpirii, adj. (Despre oameni) 1. Mic, pipernicit, jigărit, sfrijit. Erați toți pirpirii. Dacă ai fi fost cu verii dinspre partea tatii, s-ar fi schimbat povestea, căci aveau faimă de bătăuși. PAS, Z. X 103. Un găligan de școlar, cît un bivol de mare, tăbărîse pe un băiat slab și pirpiriu. GHICA, S. 676. ◊ (Substantivat) Frederic rîdea, înțelegînd cam ce-a spus pirpiriul. PAS, Z. I 306. 2. Îmbrăcat cu haine (prea) subțiri. Înainte de amiazi, intră în băcănie un funcționăraș foarte pirpiriu, deși afară era destul de ger. CARAGIALE, O. II 81. ♦ (Substantivat) Persoană fără avere. N-ar fi rău să vă gindiți la o afacere cu niște gospodari mai bogați. Dascălul Iov e un pirpiriu, popa Irimescu de-abia acum se înfiripă. SADOVEANU, P. M. 34. ♦ (Despre îmbrăcăminte) (Prea) subțire, nepotrivit pentru vreme friguroasă. Bătu talpa mai apăsat, să-și dezmorțească vîrful degetelor în pantofii pirpirii. C. PETRESCU, C. V. 118.

PIRPIRÍU ~e (~i) 1) (despre organisme vii) Care s-a oprit din dezvoltare sau a degenerat; cu dimensiuni reduse din cauza dezvoltării anormale; jigărit. 2) (despre persoane) Care poartă haine sărăcăcioase sau subțiri; îmbrăcat în haine sărăcăcioase sau subțiri. 3) (despre îmbrăcăminte) Care este sărăcăcios, subțire și nepotrivit cu vremea friguroasă; jerpelit. /<turc. pirpiri

pirpiriu a. jigărit: băiat slab și pirpiriu CR.; pirpiri-cosac, golan, sărăcuț: când se văzu și el pirpiri-cosac, golănel și gonit ISP. [Turc. PIRPIRI, nevoiaș]. V. saxana.

pirpiríŭ, -íe adj. (turc. pirpiri, muncitoresc, grosolan). Fam. Perpelit, îmbrăcat cam prost orĭ cam supțire ĭarna.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pirpiríu adj. m., f. pirpiríe; pl. m. și f. pirpiríi

pirpiríu adj. m., f. pirpiríe; pl. m. și f. pirpiríi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PIRPIRÍU adj. v. jerpelit, peticit, rupt, zdrențăros, zdrențuit.

PIRPIRÍU adj. 1. v. pipernicit. 2. v. slab. 3. v. debil.

PIRPIRÍU adj., s. v. calic, necăjit, nevoiaș, sărac, sărman.

pirpiriu adj. v. JERPELIT. PETICIT. RUPT. ZDRENȚĂROS. ZDRENȚUIT.

PIRPIRIU adj. 1. chircit, degenerat, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pricăjit, prizărit, sfrijit, (rar) nevoiaș, slab, sterp, (înv. și reg.) scăzut, (reg.) izinit, obidnic, pimnicit, pizghirit, răit, șiștav, (prin Ban.) miciculat, (prin Bucov. și Transilv.) prilestit, (prin Olt.) tîrcav. (Plantă ~.) 2. costeliv, jigărit, pipernicit, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~ ). 3. debil, delicat, firav, fragil, gingaș, plăpînd, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mîrșav, ticălos, (reg.) gubav, moringlav, (Mold. și Transilv.) sighinaș, (Mold. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; cu o constituție ~.)

pirpiriu adj., s. v. CALIC. NECĂJIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.

Pirpiriu ≠ robust, zdravăn

Intrare: pirpiriu
pirpiriu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pirpiriu
  • pirpiriul
  • pirpiriu‑
  • pirpirie
  • pirpiria
plural
  • pirpirii
  • pirpiriii
  • pirpirii
  • pirpiriile
genitiv-dativ singular
  • pirpiriu
  • pirpiriului
  • pirpirii
  • pirpiriei
plural
  • pirpirii
  • pirpiriilor
  • pirpirii
  • pirpiriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)