Definiția cu ID-ul 930366:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIRPIRÍU, -ÍE, pirpirii, adj. (Despre oameni) 1. Mic, pipernicit, jigărit, sfrijit. Erați toți pirpirii. Dacă ai fi fost cu verii dinspre partea tatii, s-ar fi schimbat povestea, căci aveau faimă de bătăuși. PAS, Z. X 103. Un găligan de școlar, cît un bivol de mare, tăbărîse pe un băiat slab și pirpiriu. GHICA, S. 676. ◊ (Substantivat) Frederic rîdea, înțelegînd cam ce-a spus pirpiriul. PAS, Z. I 306. 2. Îmbrăcat cu haine (prea) subțiri. Înainte de amiazi, intră în băcănie un funcționăraș foarte pirpiriu, deși afară era destul de ger. CARAGIALE, O. II 81. ♦ (Substantivat) Persoană fără avere. N-ar fi rău să vă gindiți la o afacere cu niște gospodari mai bogați. Dascălul Iov e un pirpiriu, popa Irimescu de-abia acum se înfiripă. SADOVEANU, P. M. 34. ♦ (Despre îmbrăcăminte) (Prea) subțire, nepotrivit pentru vreme friguroasă. Bătu talpa mai apăsat, să-și dezmorțească vîrful degetelor în pantofii pirpirii. C. PETRESCU, C. V. 118.