pirpiriu, ~ie a [At: (a. 1742) IORGA, S. D. VI, 304 / V: (înv) firfi~, ~ri, ~pirliu / Pl: ~ii / E: tc pirpiri] 1 (Îvp; d. oameni; îla) Pirpiri-cosac Fără avere. 2 (Pop; d. oameni) Sărăcăcios, jerpelit sau prea subțire îmbrăcat. 3 (D. îmbrăcăminte) Sărăcăcios. 4 (D. îmbrăcăminte) Subțire și necorespunzător pentru vremea friguroasă. 5 (D. ființe) Mic și slab Si: firav, pipernicit, prizărit.