3 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÍLDĂ, pilde, s. f. 1. Ceea ce poate servi cuiva drept învățătură, drept model de urmat, drept termen de comparație; ceea ce poate servi ca obiect de imitație sau inspirație în privința formei, a aspectului etc.; model, exemplu. ◊ Loc. adv. De pildă = de exemplu, bunăoară, cum ar fi. ◊ Expr. A lua pildă = a imita exemplul cuiva. Dovadă, probă, indiciu. ♦ Pedeapsă sau măsură drastică menită să servească drept avertisment și pentru alții. 2. Învățătură în formă alegorică, povestire cu tâlc; parabolă. ♦ Semnificație, tâlc. ♦ (Înv.) Proverb, maximă. ◊ Loc. prep. (Înv. și reg.) În pilda (cuiva) = cu aluzie, referitor (la cineva). ♦ Fabulă. – Din magh. példa.

pildă sf [At: PSALT. HUR. 65v/15 / Pl: ~de, (reg) ~duri / E: mg példa] 1 Producție literară cu caracter religios sau moralizator, cu o structură apropiată de fabulă Si: parabolă1. 2 (Pex) Maximă. 3 Proverb. 4 Semnificație a unei parabole (1) Si: (înv) pilduire. 5 (Îvr; îlav) În ~ Sub pretext Si: chipurile. 6 (Îvr; îlpp) În ~a Cu aluzie la... 7 (Îal) Pentru. 8 (Reg; îe) A bate ~duri A insinua ceva. 9 (Reg; îe) ~ plăcintă Formulă ironică folosită de cineva pentru a arăta că a înțeles și se simte atins de o aluzie a interlocutorului. 10 (Îe) A lua ~ (sau a urma ~da) A lua exemplu, imitând ceva sau pe cineva. 11 (Îe) A da ~ A oferi exemplu ce poate servi cuiva drept învățătură, model de urmat, drept termen de comparație. 12 (Îae) A oferi un model ce poate servi ca obiect de imitație sau inspirație în privința formei, aspectului, alcătuirii. 13 (Îlav) De (o sau spre, înv, pentru ori, reg, într-o) ~ sau (reg) ca o ~ De exemplu Si: bunăoară. 14 Măsură drastică, pedeapsă menită să servească drept avertisment pentru alții. 15 Argument, dovadă concretă Si: indiciu, probă. 16 (Înv) Reproducere plastică la scară redusă a unui obiect, a unei lucrări artistice, a unei construcții etc. Si: (înv) izvod, machetă, model. 17 (Pex) Plan. 18 (Reg) Ciudă. 19 (Îlpp) În ~da (cuiva) Pentru a face cuiva în necaz.

PÍLDĂ, pilde, s. f. 1. Ceea ce poate servi cuiva drept învățătură, drept model de urmat, drept termen de comparație; ceea ce poate servi ca obiect de imitație sau inspirație în privința formei, aspectului etc.; model, exemplu. ◊ Loc. adv. De pildă = de exemplu, bunăoară, cum ar fi. ◊ Expr. A lua pildă = a imita exemplul cuiva. ♦ Dovadă, probă, indiciu. ♦ Pedeapsă sau măsură drastică, menită să servească drept avertisment și pentru alții. 2. Povestire alegorică cu un cuprins religios sau moral, producție literară cu caracter moralizator, cu o structură apropiată de fabulă; parabolă; p. ext. maximă, sentință; proverb, zicală; semnificație, tâlc cuprins într-o asemenea povestire, maximă, zicală sau într-o acțiune oarecare, într-o faptă etc. ◊ Loc. prep. (Înv. și reg.) În pilda (cuiva) = cu aluzie, referitor (la cineva). ♦ Fabulă. – Din magh. példa.

PÍLDĂ, pilde, s. f. 1. Model considerat ca demn de imitat; exemplu caracteristic, demonstrativ, care poate servi drept învățătură, drept termen de comparație, drept argument concret. Gîndul meu zboară acuma pios spre mormintele voastre... Sîngele vostru vărsat ne rămîie de-a pururi ca pildă. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 103. Amîndoi erau cam de aceeași vîrstă și prietenia lor era de acelea care multă vreme rămîn în școală, ca niște pilde frumoase. VLAHUȚĂ, O. A. I 98. Puține pilde poate găsi cineva în analele ostășești de o ispravă mai bună decît aceea ce dobîndi Mihai Viteazul la bătălia de la Călugăreni. BĂLCESCU, O. I 26. ◊ (În construcție cu verbele «a da»,«a lua»,«a avea») A avut pilde care l-au îndreptat pe calea cea bună. REBREANU, R. I 40. Satul, văzînd că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărî să-l spînzure pentru a nu mai da pildă de lenevire și altora. CREANGĂ, P. 329. Luați de la mine Pildă a face bine. ALEXANDRESCU, P. 114. ◊ Loc. adv. De pildă = de exemplu, bunăoară. Dădeam, de pildă, douăzeci de lei la chioșc. CAMIL PETRESCU, U. N. 184. Și pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă Către vreo trandafirie și sălbatecă Clotildă. EMINESCU, O. I 140. ◊ Expr. Pildă vie = faptă, întîmplare concretă din care se poate trage o învățătură. ♦ Pedeapsă sau măsură drastică, menită să servească drept avertisment pentru alții. Porunca domniei-mele este să-l spînzurați de creanga cea de sus, ca să fie de pildă și altor neamuri. GANE, N. III 5. Trebui o pildă pentru cei asemine vouă, și pilda va fi groaznică și vrednică de faptă. NEGRUZZI, S. I 174. 2. (Astăzi rar) Învățătură în formă alegorică, povestire cu tîlc; parabolă. Bătrînii... sfătuiesc în pilde pe cei tineri. MIRONESCU, S. A. 53. Li dă el pilde cîte și mai multe; cu smocul de nuiele, cu taurii învrăjbiți și în sfîrșit se silește bietul creștin din răsputeri a-i face să înțeleagă care sînt roadele binefăcătoare ale unirei. CREANGĂ, A. 164. ◊ Loc. prep. (Rar) În pilda... = cu aluzie (la cineva). Răutăcios cum era, îi aruncă o glumă în pilda nevinovaților ciobani. GANE, N. II 38. Am o gîlceavă c-o vulpe șîrată pentru-n petic de pămînt. – În pilda mea o spui asta, răzășule? ALECSANDRI, T. 1337. ♦ Lucru care are un înțeles alegoric. Aduse fiecare cîte un pepene pe tipsii de aur și îi puseră dinaintea împăratului. Împăratul se miră de această faptă și chemă sfatul împărăției să-i ghicească ce pildă să fie asta. ISPIRESCU, L. 150. ♦ (învechit) Proverb, maximă, sentință. Adevărată este pilda ce zice: «sfatul cel bun noaptea să naște». DRĂGHICI R. 163.

PÍLDĂ ~e f. 1) Ceea ce poate servi drept învățătură; model; exemplu. 2) Fapt concret care ilustrează o teză; exemplu. ◊ De ~ de exemplu. 3) Pedeapsă sau măsură care poate servi drept avertisment și altora. 4) rar Învățătură expusă în formă alegorică; povestire moralizatoare. ◊ A vorbi în ~e (sau childuri) a vorbi făcând aluzii; a vorbi cu subînțelesuri. /<ung. példa

pildă f. 1. parabolă: a vorbi în pilde; 2. proverb.: Pildele lui Solomon; 3. exemplu: de pildă. [Ung. PÉLDA (din germ. Bild)].

píldă f., pl. e (ung. példa, exemplu, d. germ. bild, imagine). Parabolă (Rar). Exemplu. De pildă, de exemplu. – E o lipsă de gust a zice de-o pildă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pildă s. f., g.-d. art. pildei; pl. pilde

píldă s. f., g.-d. art. píldei; pl. pílde

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PÍLDĂ s. v. aforism, ciudă, cugetare, dicton, gelozie, invidie, machetă, maximă, necaz, pică, pizmă, pornire, proverb, ranchiună, sentință, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.

PÍLDĂ s. 1. v. exemplu. 2. învățătură, (înv.) paradigmă, (fig.) lecție. (A lua ~ de la cineva de felul cum...) 3. v. morală. 4. învățătură, (rar) parimie, (înv.) price. (Le-a spus o ~.) 5. v. parabolă. 6. v. dovadă.

PILDĂ s. 1. exemplu, model, (înv.) chip, mostră, paradigmă, pilduire, (înv. fig.) oglindă. (A da ceva ca ~.) 2. învățătură, (înv.) paradigmă, (fig.) lecție. (A lua ~ de la cineva de felul cum...) 3. învățătură, morală, (rar) moralitate, (înv.) matimă. (~ unei fabule.) 4. învățătură, (rar) parimie, (înv.) price. (Le-a spus o ~.) 5. parabolă. (~ evanghelică.) 6. dovadă, indicație, indiciu, mărturie, probă, semn, (livr.) testimoniu, (înv. și reg.) scrisoare, (înv.) răspuns. (Există numeroase ~ în sprijinul celor susținute.)

pildă s. v. AFORISM. CIUDĂ. CUGETARE. DICTON. GELOZIE. INVIDIE. MACHETĂ. MAXIMĂ. NECAZ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. PROVERB. RANCHIUNĂ. SENTINȚĂ. VORBĂ BĂTRÎNEASCĂ. ZICALĂ. ZICĂTOARE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

píldă (pílde), s. f.1. Parabolă, alegorie, fabulă. – 2. Proverb, zicătoare. – 3. Exemplu, model. Mag. példa (Cihac, II, 520; Bogrea, Dacor., III, 409), din germ. Bild. Sec. XVII. – Der. pild(u)i, vb. (a da ca exemplu; a certa, a dojeni; refl., a lua exemplu, a imita); nepilduit, adj. (fără exemplu); pilduitor, adj. (exemplar).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pildă, figură de compoziție care constă în a cita un fapt sub forma unei scurte narațiuni, pentru ca, în temeiul analogiei, să se justifice un mesaj (P): „A cita evenimente din trecut ar fi să spunem că trebuie să facem preparative militare contra Marelui Rege și să nu-i lăsăm să aservească Europa; în adevăr, Darius n-a trecut în Europa înainte de a fi cucerit Egiptul, și când l-a cucerit, a trecut; și, mai târziu, Xerxes n-a întreprins nimic înainte de a cuceri Egiptul și după ce a pus măna pe el a trecut în Europa, astfel încât, dacă printul de care e vorba îl va cuceri, el va trece în Europa; de aceea nu trebuie lăsat s-o facă.” (cf. Aristote, II, p. 104) Aristotel (ib.) subliniază că „exemplul este asemenea unei inducții, și inducția este un principiu de raționament”. Tot Aristotel ne spune că „Sunt două feluri de exemple: unul constă în a cita fapte anterioare, celălalt în a le inventa tu însuți.” P. propriu-zisă înseamnă citarea unui fapt „anterior”, adică real. De aceea figura poate fi ilustrată, mal degrabă, cu exemple din istorie. P. este o formă intermediară, de tranziție spre figura de compoziție numită fie parabolă, fie fabulă. Sin. exemplu.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PILDĂ subst. 1. Pildești s. 2. Childești s. (16 A III 360).

Intrare: pildă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pildă
  • pilda
plural
  • pilde
  • pildele
genitiv-dativ singular
  • pilde
  • pildei
plural
  • pilde
  • pildelor
vocativ singular
plural
Intrare: Pildă
Pildă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pildă
Intrare: de pildă
compus
  • de pildă
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pildă, pildesubstantiv feminin

  • 1. Ceea ce poate servi cuiva drept învățătură, drept model de urmat, drept termen de comparație; ceea ce poate servi ca obiect de imitație sau inspirație în privința formei, a aspectului etc. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Gîndul meu zboară acuma pios spre mormintele voastre... Sîngele vostru vărsat ne rămîie de-a pururi ca pildă. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 103. DLRLC
    • format_quote Amîndoi erau cam de aceeași vîrstă și prietenia lor era de acelea care multă vreme rămîn în școală, ca niște pilde frumoase. VLAHUȚĂ, O. A. I 98. DLRLC
    • format_quote Puține pilde poate găsi cineva în analele ostășești de o ispravă mai bună decît aceea ce dobîndi Mihai Viteazul la bătălia de la Călugăreni. BĂLCESCU, O. I 26. DLRLC
    • format_quote A avut pilde care l-au îndreptat pe calea cea bună. REBREANU, R. I 40. DLRLC
    • format_quote Satul, văzînd că acest om nu se dă la muncă nici în ruptul capului, hotărî să-l spînzure pentru a nu mai da pildă de lenevire și altora. CREANGĂ, P. 329. DLRLC
    • 1.1. Dovadă, indiciu, probă. DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Pedeapsă sau măsură drastică menită să servească drept avertisment și pentru alții. DEX '09 DLRLC
      sinonime: pedeapsă
      • format_quote Porunca domniei-mele este să-l spînzurați de creanga cea de sus, ca să fie de pildă și altor neamuri. GANE, N. III 5. DLRLC
      • format_quote Trebui o pildă pentru cei asemine vouă, și pilda va fi groaznică și vrednică de faptă. NEGRUZZI, S. I 174. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială De pildă = de exemplu, cum ar fi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bunăoară
      • format_quote Dădeam, de pildă, douăzeci de lei la chioșc. CAMIL PETRESCU, U. N. 184. DLRLC
      • format_quote Și pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă Către vreo trandafirie și sălbatecă Clotildă. EMINESCU, O. I 140. DLRLC
    • chat_bubble A lua pildă = a imita exemplul cuiva. DEX '09
      • format_quote Luați de la mine Pildă a face bine. ALEXANDRESCU, P. 114. DLRLC
    • chat_bubble Pildă vie = faptă, întâmplare concretă din care se poate trage o învățătură. DLRLC
  • 2. Învățătură în formă alegorică, povestire cu tâlc. DEX '09 DLRLC
    sinonime: parabolă
    • format_quote Bătrînii... sfătuiesc în pilde pe cei tineri. MIRONESCU, S. A. 53. DLRLC
    • format_quote Li dă el pilde cîte și mai multe; cu smocul de nuiele, cu taurii învrăjbiți și în sfîrșit se silește bietul creștin din răsputeri a-i face să înțeleagă care sînt roadele binefăcătoare ale unirei. CREANGĂ, A. 164. DLRLC
    • 2.1. Semnificație, tâlc. DEX '09
    • 2.2. Lucru care are un înțeles alegoric. DLRLC
      • format_quote Aduse fiecare cîte un pepene pe tipsii de aur și îi puseră dinaintea împăratului. Împăratul se miră de această faptă și chemă sfatul împărăției să-i ghicească ce pildă să fie asta. ISPIRESCU, L. 150.
    • 2.3. învechit Maximă, proverb, sentință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Adevărată este pilda ce zice: «sfatul cel bun noaptea să naște». DRĂGHICI R. 163. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune prepozițională învechit regional În pilda (cuiva) = cu aluzie, referitor (la cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: referitor
        • format_quote Răutăcios cum era, îi aruncă o glumă în pilda nevinovaților ciobani. GANE, N. II 38. DLRLC
        • format_quote Am o gîlceavă c-o vulpe șîrată pentru-n petic de pămînt. – În pilda mea o spui asta, răzășule? ALECSANDRI, T. 1337. DLRLC
    • 2.4. Fabulă. DEX '09 DEX '98
      sinonime: fabulă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.