bunăoară av [At: P. MAIOR, IST. 186 / V: ~nioară / E: bună + oară] De exemplu.

bunăoară adv. De exemplu, de pildă, cum ar fi, să zicem. Brîncoveanu bunioară ridicase... curți bogate (M. I. CAR.). • și (pop.) bunioară adv. /bună + oară.

BUNĂOARĂ adv. De exemplu, de pildă, cum ar fi, să zicem. Unii citesc ziare, cărți. Bunăoară Onufrie, are o carte care spune ce-s stelele. CAMILAR, TEM. 84. Merse la stejarul de care fusese legat, îl smulse din pămînt... îl luă pe umăr, cum iai o greblă bunăoară, și hai cu el spre sat. RETEGANUL, P. V 34. Îmi vei răspunde că e bine... Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară. EMINESCU, O. I 137. Aș vrea... să aud, ca prin vis, o muzică plină de farmec, bunăoară ca cea din opera Guilom Tell a lui Rossini. ODOBESCU, S. III 93. – Variantă: bunioară (M I. CARAGIALE, C. 22) adv.

BUNĂOARĂ adv. De exemplu, de pildă, cum ar fi, să zicem. [Var.: bunioară adv.] – Din bună + oară.

BUNĂOARĂ adv. De exemplu; spre exemplu; de pildă. /bună + oară

bunăoară adv. de pildă. [Lit. odată și bine].

bunăoáră conj. (d. bună și oară ca it. buon’ora și fr. á la bonne heure). De exemplu: un metal, bunăoară auru. – Și bunioară.

bunioară av vz bunăoară

bunioară adv. v. bunăoară.

bunioáră V. bunăoară.

bunăoară adv.

bunăoară

bunăoară.

BUNĂOARĂ adv. (înv.) precum. (Să ne închipuim ~ că...)

BUNĂOARĂ adv. (înv.) precum. (Să ne închipuim ~ că...)

Exempli gratia (lat. „De exemplu, bunăoară”) – De obicei această formulă apare rezumată în cele două inițiale: e.g. Se mai folosește, cu același înțeles: verbi gratia.