20 de definiții pentru peștiman peșteman pestemală pesteman pestiman peștemal peștimal piștimală puștiman


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PEȘTIMÁN, peștimane, s. n. 1. (Înv. și pop.) Obiect de îmbrăcăminte femeiască confecționat din stambă sau din alt material ușor, care se înfășoară, în unele locuri la țară, ca o fustă în jurul trupului; p. ext. șorț de protecție purtat de meseriași. 2. (Reg.) Legătoare de cap care se poartă pe sub broboadă. [Var.: (reg.) peștemán s. n.] – Din tc. peștimal.[1]

  1. În original, probabil incorect: în unele locuri în țară. cata

peștiman sn [At: (a. 1792) SIO II1, 2295 / V: (reg) pestema sf, pestem~, pest~, ~temal, (îrg) ~tem~ (înv) ~al, piștima / Pl: ~e / E: tc peștimal] 1 (Îpp) Obiect de îmbrăcăminte în formă de fustă, confecționat din stambă sau din alt material ușor, cumpărat de la oraș, pe care-l poartă țărăncile. 2 (Pex) Catrință. 3 Șorț pe care-l poartă meseriașii pentru a-și proteja hainele. 4 (Înv) Prosop mare. 5 (Îrg) Basma. 6 Tulpan purtat de femei pe sub broboadă.

PEȘTIMÁN, peștimane, s. n. 1. (Înv. și pop.) Obiect de îmbrăcăminte femeiască confecționat din stambă sau din alt material ușor, care se înfășoară, în unele locuri la țară, ca o fustă în jurul trupului; p. ext. șorț de protecție purtat de meseriași. 2. (Reg.) Legătoare de cap care se poartă pe sub broboadă. [Var.: (reg.) peștemán s. n.] – Din tc. peștimal.

PEȘTIMÁN, peștimane, s. n. (Învechit) 1. Bucată de pînză întrebuințată la șters; cearșaf de șters corpul; ștergar, prosop. Un fel de haină femeiască (făcută din pînză țesută în casă sau din stambă) care se înfășoară ca o fustă în jurul trupului; șorț mare purtat de meseriași pentru a-și cruța hainele. Vornicelul... aduce jucind un cit de rochie sau peștiman, pe care-l dă soacrei celei mici. SEVASTOS, E. 160. Va avea un peștiman curat și o cămeșă de burancic, cu altițe cusute de dînsa. NEGRUZZI, S. I 300. 2. Legătoare de cap purtată de femei sub broboadă. Un flăcău apucă pre o fată de peștiman sau de salba care-i este impregiurul gîtului. DACIA LIT. 35. Îmi dezdoii peștimanu de la cap, și, rîdicîndu-l într-a prăjină, îl fîlfăiam în vînt, făcînd sămnul cel obicinuit corăbierilor. GORJAN, H. IV 116.- Variantă: peștemán (SBIERA, P. 211, ȘEZ. III 56) s. n.

peștiman n. Mold. șal sau veșmânt ce înfășură tot corpul (văpsit roșu și albastru): în loc de rochie va avea un peștiman mare NEGR. [Vechiu-rom. peștimal, cearșaf de șters corpul = turc. PEŠTIMAL, lit. freacă-spatele].

peștimán și (vechĭ) -ál n., pl. e (turc. peștimal, pers. puštmal, d. püšt, dos. și maliden, a freca; ngr. pestemáli, bg. sîrb. peštemal. V. testemel). Vechĭ. Șal mare. Azĭ. Est. Rar. Fotă. – În Pt. peșteman, tulpan care se poartă pe supt broboadă.

PEȘTEMÁN s. n. v. peștiman.

puștiman[1] sn vz peștiman

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

peștimán (înv., pop.) s. n., pl. peștimáne

peștimán s. n., pl. peștimáne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PEȘTIMÁN s. v. basma, catrință, fotă, legătură, tulpan.

peștiman s. v. BASMA. CATRINȚĂ. FOTĂ. LEGĂTURĂ. TULPAN.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

peștimán (peștimáne), s. n.1. Basma. – 2. Catrință, șorț. – Var. peștimal, peștemal. Mr. pistimale, megl. piștimal. Tc. peștimale, peștamel < per. puštmal (Șeineanu, II, 295; Lokotsch 1674), cf. ngr. πεστεμέλι, alb. pestëmal, bg., sb. pestimal.

Intrare: peștiman
peștiman substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peștiman
  • peștimanul
  • peștimanu‑
plural
  • peștimane
  • peștimanele
genitiv-dativ singular
  • peștiman
  • peștimanului
plural
  • peștimane
  • peștimanelor
vocativ singular
plural
peșteman substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peșteman
  • peștemanul
  • peștemanu‑
plural
  • peștemane
  • peștemanele
genitiv-dativ singular
  • peșteman
  • peștemanului
plural
  • peștemane
  • peștemanelor
vocativ singular
plural
pestemală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pesteman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pestiman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peștemal
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peștimal
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
piștimală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
puștiman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

peștiman peșteman pestemală pesteman pestiman peștemal peștimal piștimală puștiman

  • 1. învechit popular Obiect de îmbrăcăminte femeiască confecționat din stambă sau din alt material ușor, care se înfășoară, în unele locuri la țară, ca o fustă în jurul trupului.
    exemple
    • Vornicelul... aduce jucînd un cit de rochie sau peștiman, pe care-l dă soacrei celei mici. SEVASTOS, E. 160.
      surse: DLRLC
    • Va avea un peștiman curat și o cămeșă de burancic, cu altițe cusute de dînsa. NEGRUZZI, S. I 300.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Șorț de protecție purtat de meseriași.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. regional Legătoare de cap care se poartă pe sub broboadă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: basma legătură attach_file 2 exemple
    exemple
    • Un flăcău apucă pre o fată de peștiman sau de salba care-i este împregiurul gîtului. DACIA LIT. 35.
      surse: DLRLC
    • Îmi dezdoii peștimanu de la cap, și, rîdicîndu-l într-o prăjină, îl fîlfăiam în vînt, făcînd sămnul cel obicinuit corăbierilor. GORJAN, H. IV 116.
      surse: DLRLC
  • 3. Bucată de pânză întrebuințată la șters; cearșaf de șters corpul.
    surse: DLRLC sinonime: prosop ștergar

etimologie: