PEȘTIMAN, peștimane, s. n. (Învechit) 1. Bucată de pînză întrebuințată la șters; cearșaf de șters corpul; ștergar, prosop. 2. Un fel de haină femeiască (făcută din pînză țesută în casă sau din stambă) care se înfășoară ca o fustă în jurul trupului; șorț mare purtat de meseriași pentru a-și cruța hainele. Vornicelul... aduce jucînd un cit de rochie sau peștiman, pe care-l dă soacrei celei mici. SEVASTOS, E. 160. Va avea un peștiman curat și o cămeșă de burancic, cu altițe cusute de dînsa. NEGRUZZI, S. I 300. 3. Legătoare de cap purtată de femei sub broboadă. Un flăcău apucă pre o fată de peștiman sau de salba care-i este împregiurul gîtului. DACIA LIT. 35. Îmi dezdoii peștimanu de la cap, și, rîdicîndu-l într-o prăjină, îl fîlfăiam în vînt, făcînd sămnul cel obicinuit corăbierilor. GORJAN, H. IV 116. – Variantă: peșteman (SBIERA, P. 211, ȘEZ. III 56) s. n.