TULPAN, tulpane, s. n. 1. Pânză (de bumbac, de lână, de mătase) cu țesătura foarte subțire și străvezie; muselină. 2. Basma în trei colțuri cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din ngr. tulpáni.

tulpan¹ sn [At: (a. 1720) IORGA, B. R. 328 / V: (înv) ~lip~, (reg) trupai, trup~ / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: ngr τουλπάνι] 1 Pânză de bumbac, de lână sau de mătase, foarte subțire și străvezie Si: muselină. 2 Basma (în trei colțuri) făcută de obicei din tulpan¹ (1), cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. 3 (Reg; prin confuzie) Turban (2). 4 (Reg; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape.

TULPAN, tulpane, s. n. 1. Pânză (de bumbac, de lână, de mătase) cu țesătura foarte subțire și străvezie; muselină. 2. Basma în trei colțuri, cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din ngr. tulpáni.

TULPAN², tulpane, s. n. 1. Pînză de bumbac, de lînă sau de mătase cu țesătura foarte subțire și străvezie. Îl pisezi zdravăn și-l treci printr-un tulpan curat, binișor-binișor, pînă se cerne toată pudra. BASSARABESCU, S. N. 28. Alții călcau cu iuțeală pe o fîșie de tulpan întinsă, fără d-a se cufunda. ODOBESCU, S. I 136. Spune drept cin’ te-a făcut, Că frumos te-a zugrăvit:... Dinți mărunți mărgăritar, Ochișorii-ți chihlibar, Fața albă de tulpan. TEODORESCU, P. P. 312. ♦ Basma în trei colțuri, cu care femeile își acoperă capul; năframă. Femeia tăcu și-și potrivi pe cap tulpanul cu amîndouă mînile. SADOVEANU, O. III 377. De prin balcoane și coridoare Albe tulpane Fîlfîie-n soare. TOPÎRCEANU, B. 4. Gherghina își legă tulpanu pe cap ca nevestele. BUJOR, S. 76. Am să-i duc un fes roș și un tulpan undelemniu, ca să-și mai aducă aminte din tinerețe. CREANGĂ, P. 134. 2. (Rar) Turban. Mă-ntîlnii c-un turculean, Cu fes roș și cu tulpan. ȘEZ. II 183.

TULPAN², tulpane, s. n. 1. Pînză (de bumbac, de lînă, de mătase) cu țesătura foarte subțire și străvezie. ♦ Basma în trei colțuri cu care femeile își acoperă capul. 2. (Rar) Turban. – Ngr. tulpani (< tc.).

TULPAN ~e n. 1) Țesătură fină și transparentă; muselină. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. 3) Basma în trei colțuri. /<ngr. tulpáni

tulpan n. 1. muselină: perne de tulpan cu flori de tiriplic OD.; 2. broboadă dintr’insa: cu colanul lat pe șele, cu tulpanul pe sprâncene POP. [Gr. mod. TULPÁNI, din turc. TÜLBENT, muselină din care se fac turbane și turbanul însuș (lit. ce încântă inima), de unde asemenea, printr’un intermediar sârbesc, Tr. tulbent și Buc. turbent].

tulpán n., pl. urĭ și e (ngr. tulpáni, d. turc. tulbent, muselină, tul, din pers dülbend, „care încîntă inima”; sîrb. dulbent, tulbenta. V. tulbent, tulipan, turban). Vechĭ. Muselină. Azĭ. Broboadă de pînză albă supțire. Munt. Tulpan topit, tulpan scrobit, victorie. V. dermie, grimea, cimber, ternoŭ.

trupai sn vz tulpan¹

trupan sn vz tulpan¹

tulipan² sn vz tulpan¹

tulpan s. n., pl. tulpane

tulpan s. n., pl. tulpane

tulpan s. n., pl. tulpane

tulpan

TULPAN s. v. muselină.

TULPAN s. v. basma.

TULPAN s. basma, legătură, (pop.) testemel, (înv. și reg.) peștiman, (prin Munt.) barabun, (Olt., Mold. și Transilv.) cîrpă, (Maram.) șirincă, (înv., în Transilv.) felegă. (Are un ~ pe cap.)

tulpan s. v. MUSELINĂ.

tulpan (-ne), s. n. – 1. Muselină, pînză subțire. – 2. Basma. – Var. trupan, trupai. Mr. dulben. Tc. (per.) tülbent, dülbent (Șeineanu, II, 866; Ronzevalle 68), cf. ngr. τουλπάνι, alb. düljben, bg. djulben, sb. dulbent. Este dubletul lui tulbent, s. n. (Trans., voal de mireasă), din sb. tulbenta; și al lui tulipan, s. m. (lalea), din același cuvînt tc., prin intermediul it. tulipano, germ. Tulipan(e), cf. sb., cr., ceh., pol., rut. tulipan, mag. tulipán (Gáldi, Dict., 165); al lui tulipă, s. f. (lalea; abajur de sticlă pentru becuri electrice), din fr. tulipe; și al lui turban, s. n., din fr. turban. Numele de turban se explică prin materialul său, cel de tulipan prin forma sa.