14 definiții pentru patrimoniu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PATRIMÓNIU, patrimonii, s. n. 1. (Jur.) Totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparțin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun moștenit prin lege de la părinți (sau de la rude); avere părintească. ◊ Separație de patrimoniu = separare legală a bunurilor personale ale cuiva de bunurile moștenite sau a averii soțului de zestrea soției. 2. Totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt administrate de către organele statului; bun public. ♦ Bunuri spirituale care aparțin întregului popor (fiind transmise de la strămoși); moștenire culturală; p. ext. bunuri spirituale, culturale etc. care aparțin omenirii întregi. – Din lat. patrimonium, fr. patrimoine.

PATRIMÓNIU, patrimonii, s. n. 1. (Jur.) Totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparțin unei persoane (fizice sau juridice); (sens curent) bun moștenit prin lege de la părinți (sau de la rude); avere părintească. ◊ Separație de patrimoniu = separare legală a bunurilor personale ale cuiva de bunurile moștenite sau a averii soțului de zestrea soției. 2. Totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt administrate de către organele statului; bun public. ♦ Bunuri spirituale care aparțin întregului popor (fiind transmise de la strămoși); moștenire culturală; p. ext. bunuri spirituale, culturale etc. care aparțin omenirii întregi. – Din lat. patrimonium, fr. patrimoine.

patrimoniu sn [At: DRLU / Pl: ~ii / E: lat patrimonium, fr patrimoine] 1 (Jur) Totalitate a drepturilor și obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, aparținând unei persoane fizice sau juridice. 2 Bun moștenit de la părinți Si: posesiune ereditară, (îvp) moșie1. 3 Avere părintească. 4 (Pgn) Proprietate. 5 Totalitate a bunurilor materiale care aparțin întregului popor și sunt administrate de către organele statului Si: bun public. 6 Bunuri spirituale moștenite din generație în generație, care aparțin întregului popor Si: moștenire culturală. 7 (Pex) Bunuri spirituale, culturale etc. care aparțin întregii omeniri.

PATRIMÓNIU, patrimonii, s. n. Bun moștenit prin lege de la părinți, posesiune ereditară, avere părintească. ◊ Separație de patrimoniu = detașarea bunurilor personale ale cuiva de cele moștenite, sau a bunurilor soțului de zestrea soției. În cursul anului 1868 au intrat în tribunal...7 separațiuni de patrimoniu. I. IONESCU, P. 190. ♦ (Determinat uneori prin «public») Totalitatea bunurilor care aparțin colectivității, întregului popor și sînt administrate de către organele statului; bun public. Patrimoniul instituției de învățămînt superior, clădiri, utilaj, inventar etc. constituie proprietate de stat. COL. HOT. DISP. 1195. ◊ Fig. Literatura sovietică ajunge la realizările destinate să biruiască timpul, așezîndu-se în patrimoniul artei universale. SADOVEANU, E. 196. ♦ (Jur.) Totalitatea drepturilor și obligațiilor unei persoane fizice sau juridice, care pot fi evaluate în bani.

PATRIMÓNIU s.n. Bunuri moștenite prin lege de la părinți; bunuri de familie. ♦ Bunurile, veniturile care aparțin unei persoane, unei colectivități, unui stat etc.; bun public. [Pron. -niu. / < lat. patrimonium, cf. fr. patrimoine, it. patrimonio].

PATRIMÓNIU s. n. 1. totalitatea drepturilor și a obligațiilor evaluabile în bani și a bunurilor materiale la care se referă acestea, care aparțin unei persoane fizice sau juridice. 2. bunuri moștenite prin lege de la părinți. ◊ totalitatea bunurilor care aparțin unei colectivități, unui stat etc.; bun public. ◊ bunuri spirituale care aparțin unui popor sau omenirii întregi. (< lat. patrimonium, fr. patrimoine, it. patrimonio)

PATRIMÓNIU ~i n. 1) Bun material moștenit de la părinți; posesiune ereditară. 2) Totalitate de bunuri (materiale sau spirituale) care aparține unei colectivități; bun public. /<lat. patrimonium, fr. patrimoine

patrimoniu n. 1. averea provenită dela părinți: separațiune de patrimoniu; 2. fig. ceeace aparține natural cuiva: devotamentul e patrimoniul sufletelor alese.

*patrimóniŭ n. (lat. patrimonium). Averea provenită de la tată saŭ de la mamă. Fig. Ceĭa ce posezĭ în natură saŭ din ordinea lucrurilor, apanagiŭ: vitejia, știința e patrimoniu acesteĭ familiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

patrimóniu [niu pron. nĭu] (pa-tri-) s. n., art. patrimóniul; pl. patrimónii, art. patrimóniile (-ni-i-)

patrimóniu s. n. (sil. -tri-) [-niu pron. -niu], art. patrimóniul; pl. patrimónii, art. patrimóniile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PATRIMÓNIU s. 1. v. moștenire. 2. (JUR.) (înv.) baștină. 3. (JUR.) bun public.

PATRIMONIU s. 1. (JUR.) moștenire, succesiune, (înv. și pop.) moșie, (înv. și reg.) miraz, moștină, rămășiță, (înv.) clironomie, dostoianie, moșnenie, moștenie, nemestnicie, rămas. 2. (JUR.) (înv.) baștină. 3. bun public.

Intrare: patrimoniu
patrimoniu substantiv neutru
  • silabație: pa-tri-mo-niu info
  • pronunție: patrimonĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patrimoniu
  • patrimoniul
  • patrimoniu‑
plural
  • patrimonii
  • patrimoniile
genitiv-dativ singular
  • patrimoniu
  • patrimoniului
plural
  • patrimonii
  • patrimoniilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

patrimoniu

  • 1. științe juridice Totalitatea drepturilor și a obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, care aparțin unei persoane (fizice sau juridice).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
  • 2. Totalitatea bunurilor care aparțin colectivității și sunt administrate de către organele statului; bun public.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Patrimoniul instituției de învățămînt superior, clădiri, utilaj, inventar etc. constituie proprietate de stat. COL. HOT. DISP. 1195.
      surse: DLRLC
    • figurat Literatura sovietică ajunge la realizările destinate să biruiască timpul, așezîndu-se în patrimoniul artei universale. SADOVEANU, E. 196.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Bunuri spirituale care aparțin întregului popor (fiind transmise de la strămoși); moștenire culturală.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: moștenire
    • 2.2. prin extensiune Bunuri spirituale, culturale etc. care aparțin omenirii întregi.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: