19 definiții pentru moșie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOȘIE, moșii, s. f. 1. Mare proprietate funciară aflată în stăpânirea, de obicei ereditară, a unui moșier; proprietate (mare) de pământ cultivabil. ♦ (Înv. și pop.) Avere moștenită; p. gener. orice bun moștenit. ♦ (Fam.) Lucru de care cineva poate dispune cum vrea. 2. (Înv.) Pământ strămoșesc; patrie. – Moș + suf. -ie.

moșie2 sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ii / E: moși + -ie] (Nob) Moșit (1).

moșie1 sf [At: PSALT. 38 / Pl: ~ii / E: moș + -ie] 1 (Îvp) Avere, proprietate funciară moștenită Si: (înv) ocină, părinție. 2 (Îvp; pgn) Orice bun moștenit Si: patrimoniu, moștenire, (1), succesiune. 3 (Înv; îla) De ~ Ereditar. 4 (Bis; înv) Moștenire veșnică. 5 Proprietate funciară dobândită de cineva prin cumpărare, donație etc. 6 Proprietate mare de pământ cultivabil Vz domeniu, latifundiu. 7 (Reg; îla) Cu ~ Certăreț. 8 (Reg; d. cai; îla) Cu ~ în baltă Nărăvaș. 9 ( Reg) Zestre. 10 (Reg) Pământ pe care îl are un sat. 11 Teritoriu al satului. 12 (Reg) Teren cultivat sau plantat. 13 (Reg; irn) Organ genital al femeii. 14 (Îvp) Țară natală Si: patrie. 15 (înv) Loc de origine al cuiva. 16 (D. oameni; îla) De ~ sau de ~șia lui (ori sa etc.) Originar din... 17 (D. limbă; îal) Care aparține patriei vorbitorului Si: matern. 18 (D. păcate, slăbiciuni, greșeli ale oamenilor; îal) Originar. 19 (Înv) Seminție. 20 (Înv) Populație. 21 Lucru de care cineva poate dispune cum vrea.

MOȘIE, moșii, s. f. 1. Mare proprietate (funciară) dobândită de cineva (prin cumpărare, donație etc.); proprietate (mare) de pământ cultivabil. ♦ (Înv. și pop.) Avere moștenită; p. gener. orice bun moștenit. ♦ (Fam.) Lucru de care cineva poate dispune cum vrea. 2. (Înv.) Pământ strămoșesc; patrie. – Moș + suf. -ie.

MOȘIE, moșii, s. f. 1. Proprietate mare de pămînt cultivabil, mare gospodărie individuală, proprietate funciară a unui moșier. Moșia d-tale?.. Departe-i?... În care județ? ALECSANDRI, T. I 287. Se afla la moșia lui la Bărboși, în ținutul Neamțului. BĂLCESCU, O. I 188. De moștenim moșii părintești... peste puțini ani le și vindem făr’ de a ști în care parte de loc au fost. GOLESCU, Î. 125. ♦ (Familiar) Lucru de care poți dispune, domeniu de unde cineva poate fura nestingherit. 2. (Arhaizant) Țară strămoșească, patrie. Iubirea de moșie e un zid Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid! EMINESCU, O. I 147. Hai, copii, cu voinicie Să scăpăm biata moșie De păgîni și de robie! ALECSANDRI, P. I 5. 3. (Învechit) Moștenire. (Fig.) Tata, cînd s-a dus Spre negrul apus, Moșie mi-a dat Sufletu-i curat. BELDICEANU, P. 113. Toată a lui nerozie E de la părinți moșie. PĂUN, P. V. I 93.

MOȘIE ~i f. 1) Mare proprietate funciară stăpânită de un moșier. ~ boierească. ~ mănăstirească. 2) înv. Teritoriu cultivat care aparținea unei localități sătești. 3) Ceea ce aparține cuiva în mod exclusiv. 4) înv. Pământ strămoșesc; țară natală; patrie. /moș + suf. ~ie

moșie f. 1. țară strămoșească, patrie: să scăpăm biata moșie de păgâni și de robie AL.; 2. proprietate rurală, teren cultivat la țară: are două moșii. [Lit. pământ dobândit dela moși și proprietate moștenită individual].

moșíe f. (d. moș. Cp. cu patrie). Vechĭ. Moștenire, pămînt moștenit, țară strămoșească, baștină, patrie. De moșie, de stremoșie, (doc. 1672), din moșĭ în strămoșĭ, ohabnic. Cărțĭ de moșie, hîrtiĭ care arată moștenirea. Om de moșie, băștinaș, indigen. Azĭ. Mare întindere de pămînt stăpînită la țară și pe care pot fi munțĭ, bălțĭ, pădurĭ, sate și ogoare. Fig. Mijloc de cîștig: meseria e o moșie.

moșic1 sm [At: PANN, Ș. I, 21/7 / Pl: ~ici / E: moș + -ic] 1-4 (Ca apelativ; șhp) Moș (1, 8) (mic de statură) Si: moșuleț (1-4), moșulică (1-4), (reg) moșuc (1-4), moșuț (1-4).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

moșie s. f., art. moșia, g.-d. art. moșiei; pl. moșii, art. moșiile (desp. -și-i-)

moșie s. f., art. moșia, g.-d. art. moșiei; pl. moșii, art. moșiile

moșie s. f., art. moșia, g.-d. art. moșiei; pl. moșii, art. moșiile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MOȘIE s. 1. domeniu, latifundiu, (Transilv.) iosag, (înv.) posesiune, prediu. (~ boierească.) 2. (înv.) ocină, părinție. (Pământul moștenit de la părinți se numea în trecut ~.)

MOȘIE s. v. moștenire, patrie, patrimoniu, succesiune, țară.

moșie s. v. MOȘTENIRE. PATRIE. PATRIMONIU. SUCCESIUNE. ȚARĂ.

MOȘIE s. 1. domeniu, latifundiu, (Transilv.) iosag, (înv.) posesiune, prediu. (~ boierească.) 2.* (înv.) ocină, părinție. (Pămîntul moștenit de la părinți se numea în trecut ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Moșia, moșiefoncția, foncție – sînt cuvintele polițaiului Pristanda din O scrisoare pierdută (act. I, sc. 2). Rămas singur, după discuția cu „conu Fănică” (prefectul Tipătescu), eroul lui Caragiale își analizează situația și face o comparație: „(Grea misie, misia de polițai... Sătulul nu crede în ăl flămînd... De-o pildă, conul Fănică: moșia, moșie, foncția, foncție, coana Joițica, coana Joițica: trai, neneco... Da eu, unde? famelie mare, renumerație după buget mică.” Expresia se aplică în cazuri similare. Unei persoane cu o situație materială frumoasă, dar cu un caracter urît, manifestînd nepăsare sau chiar aroganță față de cei din jur, i se pot adresa vorbele lui Pristanda: „Ce-i pasă? Moșia-moșie, foncția-foncție!” LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

moșie, moșii s. f. lucru de care cineva poate dispune cum vrea

Intrare: moșie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • moșie
  • moșia
plural
  • moșii
  • moșiile
genitiv-dativ singular
  • moșii
  • moșiei
plural
  • moșii
  • moșiilor
vocativ singular
plural
mușie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

moșie, moșiisubstantiv feminin

  • 1. Mare proprietate funciară aflată în stăpânirea, de obicei ereditară, a unui moșier; proprietate (mare) de pământ cultivabil. DEX '09 DLRLC
    diminutive: moșioară
    • format_quote Moșia d-tale?... Departe-i?... În care județ? ALECSANDRI, T. I 287. DLRLC
    • format_quote Se afla la moșia lui la Bărboși, în ținutul Neamțului. BĂLCESCU, O. I 188. DLRLC
    • format_quote De moștenim moșii părintești... peste puțini ani le și vindem făr’ de a ști în care parte de loc au fost. GOLESCU, Î. 125. DLRLC
    • 1.1. învechit popular Avere moștenită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.1.1. prin generalizare Orice bun moștenit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: moștenire
        • format_quote figurat Tata, cînd s-a dus Spre negrul apus, Moșie mi-a dat Sufletu-i curat. BELDICEANU, P. 113. DLRLC
        • format_quote Toată a lui nerozie E de la părinți moșie. PĂUN, P. V. I 93. DLRLC
    • 1.2. familiar Lucru de care cineva poate dispune cum vrea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. învechit Pământ strămoșesc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: patrie
    • format_quote Iubirea de moșie e un zid Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid! EMINESCU, O. I 147. DLRLC
    • format_quote Hai, copii, cu voinicie Să scăpăm biata moșie De păgîni și de robie! ALECSANDRI, P. I 5. DLRLC
etimologie:
  • Moș + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.