patrimoniu sn [At: DRLU / Pl: ~ii / E: lat patrimonium, fr patrimoine] 1 (Jur) Totalitate a drepturilor și obligațiilor cu valoare economică, precum și a bunurilor materiale la care se referă aceste drepturi, aparținând unei persoane fizice sau juridice. 2 Bun moștenit de la părinți Si: posesiune ereditară, (îvp) moșie¹. 3 Avere părintească. 4 (Pgn) Proprietate. 5 Totalitate a bunurilor materiale care aparțin întregului popor și sunt administrate de către organele statului Si: bun public. 6 Bunuri spirituale moștenite din generație în generație, care aparțin întregului popor Si: moștenire culturală. 7 (Pex) Bunuri spirituale, culturale etc. care aparțin întregii omeniri.