Definiția cu ID-ul 926749:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PATRIMONIU, patrimonii, s. n. Bun moștenit prin lege de la părinți, posesiune ereditară, avere părintească. ◊ Separație de patrimoniu = detașarea bunurilor personale ale cuiva de cele moștenite, sau a bunurilor soțului de zestrea soției. În cursul anului 1868 au intrat în tribunal...7 separațiuni de patrimoniu. I. IONESCU, P. 190. ♦ (Determinat uneori prin «public») Totalitatea bunurilor care aparțin colectivității, întregului popor și sînt administrate de către organele statului; bun public. Patrimoniul instituției de învățămînt superior, clădiri, utilaj, inventar etc. constituie proprietate de stat. COL. HOT. DISP. 1195. ◊ Fig. Literatura sovietică ajunge la realizările destinate să biruiască timpul, așezîndu-se în patrimoniul artei universale. SADOVEANU, E. 196. ♦ (Jur.) Totalitatea drepturilor și obligațiilor unei persoane fizice sau juridice, care pot fi evaluate în bani.