21 de definiții pentru patrician patrichian patrisian (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PATRICIÁN, -Ă, patricieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. (În Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse. 2. S. m. Cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [Pr.: -ci-an] – Din fr. patricien.

patrician, ~ă [At: GTN (1836), 561/19 / V: (înv) ~chian, ~isian / P: ~ci-an / Pl: ~ieni, ~iene, (înv) ~i, ~e / E: fr patricien] 1 smf (Ant) Persoană care aparținea, prin naștere, aristocrației gentilice și care se bucura de toate privilegiile Si: (înv) patriciu (3). 2 a Care aparține patricienilor (1) Si: (înv) patriciu (4). 3 a Privitor la patricieni (1) Si: (înv) patriciu (5). 4 a De patricieni (1) Si: (înv) patriciu (6). 5 smf (Pgn) Nobil. 6 a Care aparține nobililor. 7 a Privitor la nobili. 8 a De nobili. 9 sm Cârnat preparat din tocătură de vită care se consumă fript la grătar.

PATRICIÁN, -Ă, patricieni, -e, subst. 1. S. m. și f. (În Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu (2); p. gener. nobil, senior, aristocrat. ♦ (Adjectival) Care aparține patricienilor (1), privitor la patricieni, de patricieni; p. gener. de origine nobilă, aristocratică; cu purtări, gesturi etc. distinse. 2. S. m. Cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar. [Pr.: -ci-an] – Din fr. patricien.

PATRICIÁN2, -Ă, patricieni, -e, adj. (În Roma antică) Care aparținea clasei stăpînitoare; din clasa stăpînitoare; p. ext. de origine nobilă, din familie aristocratică. Un tineret de stîrpituri gătite ca niște căței, așa cum e tineretul patrician. CAMIL PETRESCU, T. II 198. ♦ Cu purtare, cu gesturi, cu ținută etc. de patrician; mîndru, îngîmfat. Răspundea la saluturi cu o înclinare patriciană din cap. C. PETRESCU, C. V. 240. Ofițerii începeau să se îngrașe și să capete gusturi patriciene. id. Î. I 8. ◊ Fig. Patricianul păun, cu egreta lui de pietre scumpe pe creștet, fraterniza cu domestica ginte laolaltă. ANGHEL, PR. 97.

PATRICIÁN1, patricieni, s. m. Cîrnat din tocătură de carne de vită care se consumă fript la grătar. Pregăteau tocătura pentru «patricieni». I. BOTEZ, ȘC. 21. Un prînz împărătesc... patricieni la grătar; un purcel la frigare. CARAGIALE, O. II 347.

PATRICIÁN3, -Ă, patricieni, -e, s. m. și f. (În Roma antică) Membru al clasei dominante care deținea pămînturile obștești și monopolul funcțiilor sacerdotale și politice, și se bucura de toate privilegiile; p. ext. nobil, senior, aristocrat. Nu pot să renunț la gradul de ofițer al flotei. E atributul familiei mele de patrician. CAMIL PETRESCU, T. II 199.

PATRICIÁN s.m. Cârnat din carne de vită. [Pron. -ci-an, pl. -ieni. / < fr. patricien].

PATRICIÁN, -Ă s.m. și f. Membru al clasei dominante din vechea Romă, care deținea pământurile obștești și monopolul funcțiilor sacerdotale și politice, bucurându-se de toate privilegiile. ♦ Nobil, senior. // adj. Care aparține patricienilor. ♦ De origine nobilă; rafinat. ♦ Mândru, îngâmfat. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. patricien].

PATRICIÁN, -Ă I. s. m. f. 1. membru al aristocrației din Roma antică, deținând pământurile obștești și bucurându-se de toate privilegiile. 2. nobil, aristocrat. II. s. m. cârnat din carne de vită. III. adj. care aparține patricienilor (I). ◊ de origine nobilă; rafinat. (< fr. patricien)

PATRICIÁN2 ~ánă (~éni, ~éne) m. și f.[1] Cârnat preparat din carne tocată de vită și fript la grătar. [Sil. -ci-an] /<fr. patricien

  1. Probabil indicația și formele de feminin trebuie mutate de aici la definiția cealaltă. — gall

PATRICIÁN1 ~éni m. 1) (în Roma antică) Persoană care, prin nașterea sa, aparținea clasei superioare de cetățeni romani, bucurându-se de mari privilegii; nobil roman. 2) (în evul mediu) Persoană care făcea parte din nobilime; nobil; senior; aristocrat. [Sil. -ci-an] /<fr. patricien

patrician a. se zicea la Roma de ordinul cetățenilor cari ocupau primul rang în Stat. ║ m. 1. cel ce era de condițiune patriciană sau nobilă; 2. nobil, mai ales în Veneția. ║ fam. cârnat umplut, în formă de potcoavă.

*patricián, -ă adj., pl. enĭ, ene (fr. patricien, d. lat. patricius, nobil, pater, tată). La vechiĭ Romanĭ și Italienĭ, nobil, de nobil: un consul patrician, o adunare patriciană. S. m. și f. Nobil: patricieniĭ și plebeiĭ. S. m. Un fel de cîrnaț maĭ mare care se mănîncă fript.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

patricián (pa-tri-ci-an) s. m., pl. patriciéni (-ci-eni)

patricián s. m. (sil. -tri-ci-an), pl. patriciéni (sil. -ci-eni)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PATRICIÁN s. I. (IST.) 1. (înv.) patriciu. (Un ~ din Roma antică.) 2. aristocrat, gentilom, nobil, senior, (rar) magnat. (Un ~ din apusul feudal al Europei.) II. trandafir. (A mâncat un ~ bine fript.)

PATRICIAN s. I. 1. (înv.) patriciu. (Un ~ din Roma antică.) 2. aristocrat, gentilom, nobil, (rar) magnat. (Un ~ din apusul feudal al Europei.) II. trandafir. (A mîncat un ~ bine fript.)

arată toate definițiile

Intrare: patrician
  • silabație: pa-tri-ci-an info
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patrician
  • patricianul
  • patricianu‑
plural
  • patricieni
  • patricienii
genitiv-dativ singular
  • patrician
  • patricianului
plural
  • patricieni
  • patricienilor
vocativ singular
  • patricianule
  • patriciene
plural
  • patricienilor
patrichian
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
patrisian
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

patrician, -ă patriciană patrichian patrisian

  • 1. (În Roma antică) Membru al comunității gentilice, iar mai târziu al aristocrației gentilice, care se bucura de toate drepturile și privilegiile; patriciu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: patriciu
  • 2. substantiv masculin Cârnat preparat din carne de vită tocată, cu condimente, care se consumă fript pe grătar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pregăteau tocătura pentru «patricieni». I. BOTEZ, ȘC. 21.
      surse: DLRLC
    • Un prînz împărătesc... patricieni la grătar; un purcel la frigare. CARAGIALE, O. II 347.
      surse: DLRLC

etimologie: