19 definiții pentru patos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÁTOS s. n. Însuflețire pasionată; avânt, entuziasm. ◊ Loc. adv. Cu patos = a) în mod entuziast; pasionat, înflăcărat; b) în mod afectat, emfatic. ♦ Afectare, emfază (în vorbire și în scris); falsă însuflețire. – Din ngr. páthos, fr. pathos.

PÁTOS s. n. Însuflețire pasionată; avânt, entuziasm. ◊ Loc. adv. Cu patos = a) în mod entuziast; pasionat, înflăcărat; b) în mod afectat, emfatic. ♦ Afectare, emfază (în vorbire și în scris); falsă însuflețire. – Din ngr. páthos, fr. pathos.

patos2 sn [At: (a. 1645) ap. TDRG / Pl: ? / E: ngr πάτος „strat”] (Grî) Pardoseală.

patos1 sn [At: HELIADE, O. II, 400 / Pl: ~uri / E: ngr παθος, fr pathos] 1 (Înv) Ură. 2 (Înv) Ciudă. 3 Însuflețire pasionată. 4 Patetic (2). 5 (Îlav) Cu ~ În mod entuziast Si: avântat, înflăcărat, pasionat. 6 (Îal; irn) În mod afectat Si: emfatic. 7 Patetism deplasat Si: afectare, emfază.

PÁTOS s. n. Însuflețire pasionată; avînt, entuziasm. Renunțînd la patosul retoric, ironistul Caragiale atinge însă un alt patos, pe acel al lucidității și al adevărului. VIANU, A. P. 127. ♦ Afectare în vorbire și scris cu scopul de a înduioșa, însuflețire falsă. Să vezi că galeria aplaudă-n uimire La-ntîia detunare de pușcă sau pistol, La-ntîiul semn de patos, la-ntîia sforăire, înscrise sau ne-nscrise în fiecare rol. MACEDONSKI, O. I 49. ◊ Loc. adv. Cu patos = a) în mod entuziast. Prin critică nu înțălegem numai aceea care bate fără cruțare frazeologhia, sărăcia ideilor, pedanteria și obiceiurile literaturelor străine introduse cu patos în pămîntul romîn. RUSSO, S. 149; b) în mod afectat, cu emfază. Bine să iasă, încolo toate-s nimicuri, declară cu patos. VORNIC. P. 144. Cuconiță Zenobie, strigă el cu patos, fă-ne plăcere... cîntă-ne ceva. SADOVEANU, O. VIII 101.

PÁTOS s.n. 1. (Lit.) Intensitate deosebită a sentimentelor prin care se realizează o puternică forță dramatică. 2. Înflăcărare, însuflețire, avânt, entuziasm. 3. Emfază, stil emfatic. ♦ Cu patos = a) în mod entuziast; b) afectat, cu emfază. [Pl. -suri. / < gr., fr., it. pathos, cf. gr. paschein – a suferi].

PÁTOS s. n. 1. intensitate deosebită a sentimentelor, prin care se realizează o puternică forță dramatică. ◊ înflăcărare, avânt, entuziasm. 2. emfază, stil emfatic. (< fr., gr. pathos)

PÁTOS n. 1) Însuflețire plină de pasiune; entuziasm înflăcărat. 2) Fel de a fi pretențios și lipsit de naturalețe (manifestat în scris sau în vorbire); emfază. /<ngr. páthos, fr. pathos

pàtos n.; 1. întrebuințare de mijloace patetice; 2. emfază afectată în vorbire.

1) pátos n., pl. urĭ (ngr. pátos. V. pat 1). Vechĭ. Rar. Pardoseală de peatră.

2) *pátos n., pl. urĭ (vgr. páthos, boală, dispozițiune sufletească orĭ trupească. V. patimă, patetic, pato-logie). Enfază, afectare în vorbă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÁTOS s. v. animozitate, ardoare, avânt, ciudă, discordie, dușmănie, elan, entuziasm, gelozie, invidie, înflăcărare, înfocare, însuflețire, învrăjbire, necaz, ostilitate, pasiune, patimă, pică, pizmă, pornire, ranchiună, sentiment, simțire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.

PÁTOS s. 1. avânt, însuflețire, vervă. (~ stilului său.) 2. afectare, artificialitate, căutare, emfază, grandilocvență, manierism, prețiozitate, retorism. (Un limbaj plin de ~.)

PATOS s. 1. avînt, însuflețire, vervă. (~ stilului său.) 2. afectare, artificialitate, căutare, emfază, grandilocvență, manierism, prețiozitate, retorism. (Un limbaj plin de ~.)

patos s. v. ANIMOZITATE. ARDOARE. AVÎNT. CIUDĂ. DISCORDIE. DUȘMĂNIE. ELAN. ENTUZIASM. GELOZIE. INVIDIE. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEȚIRE. ÎNVRĂJBIRE. NECAZ. OSTILITATE. PASIUNE. PATIMĂ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. SENTIMENT. SIMȚIRE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂȘIE. ZÎZANIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pátos (-suri), s. n. – Pasiune, înflăcărare, emfază. Ngr. πάθος (Gáldi 223). Sec. XVIII. – Der. patetic, adj., din fr. pathétique.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pátos s.n. (înv.) pardoseală.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PATOS de MINAS, oraș în E Braziliei centrale (Minas Gerais), pe râul Paranaíba, în pod. Planalto Central, la 856 m alt., la 306 km NV de Belo Horizonte; 115,3 mii loc. (2002). Nod rutier și aerian. Centru comercial agricol (mei, manioc, fasole, orez, cafea, citrice, produse animaliere). Fundat în 1866, primește statut de oraș în 1892 (sub numele de Patos). Actuala denumire din 1944.

Intrare: patos
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • patos
  • patosul
  • patosu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • patos
  • patosului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

patos

etimologie: