patos² sn [At: (a. 1645) ap. TDRG / Pl: ? / E: ngr πάτος „strat”] (Grî) Pardoseală.

patos¹ sn [At: HELIADE, O. II, 400 / Pl: ~uri / E: ngr παθος, fr pathos] 1 (Înv) Ură. 2 (Înv) Ciudă. 3 Însuflețire pasionată. 4 Patetic (2). 5 (Îlav) Cu ~ În mod entuziast Si: avântat, înflăcărat, pasionat. 6 (Îal; irn) În mod afectat Si: emfatic. 7 Patetism deplasat Si: afectare, emfază.

PATOS s. n. Însuflețire pasionată; avînt, entuziasm. Renunțînd la patosul retoric, ironistul Caragiale atinge însă un alt patos, pe acel al lucidității și al adevărului. VIANU, A. P. 127. ♦ Afectare în vorbire și scris cu scopul de a înduioșa, însuflețire falsă. Să vezi că galeria aplaudă-n uimire La-ntîia detunare de pușcă sau pistol, La-ntîiul semn de patos, la-ntîia sforăire, înscrise sau ne-nscrise în fiecare rol. MACEDONSKI, O. I 49. ◊ Loc. adv. Cu patos = a) în mod entuziast. Prin critică nu înțălegem numai aceea care bate fără cruțare frazeologhia, sărăcia ideilor, pedanteria și obiceiurile literaturelor străine introduse cu patos în pămîntul romîn. RUSSO, S. 149; b) în mod afectat, cu emfază. Bine să iasă, încolo toate-s nimicuri, declară cu patos. VORNIC. P. 144. Cuconiță Zenobie, strigă el cu patos, fă-ne plăcere... cîntă-ne ceva. SADOVEANU, O. VIII 101.

PATOS s.n. 1. (Lit.) Intensitate deosebită a sentimentelor prin care se realizează o puternică forță dramatică. 2. Înflăcărare, însuflețire, avînt, entuziasm. 3. Emfază, stil emfatic. ♦ Cu patos = a) în mod entuziast; b) afectat, cu emfază. [Pl. -suri. / < gr., fr., it. pathos, cf. gr. paschein – a suferi].

PATOS s. n. 1. intensitate deosebită a sentimentelor, prin care se realizează o puternică forță dramatică. ◊ înflăcărare, avânt, entuziasm. 2. emfază, stil emfatic. (< fr., gr. pathos)

PATOS n. 1) Însuflețire plină de pasiune; entuziasm înflăcărat. 2) Fel de a fi pretențios și lipsit de naturalețe (manifestat în scris sau în vorbire); emfază. /<ngr. páthos, fr. pathos

pàtos n.; 1. întrebuințare de mijloace patetice; 2. emfază afectată în vorbire.

2) *pátos n., pl. urĭ (vgr. páthos, boală, dispozițiune sufletească orĭ trupească. V. patimă, patetic, pato-logie). Enfază, afectare în vorbă.

1) pátos n., pl. urĭ (ngr. pátos. V. pat 1). Vechĭ. Rar. Pardoseală de peatră.

patos s. n.

patos s. n.

patos s. n.

PATOS s. v. animozitate, ardoare, avânt, ciudă, discordie, dușmănie, elan, entuziasm, gelozie, invidie, înflăcărare, înfocare, însuflețire, învrăjbire, necaz, ostilitate, pasiune, patimă, pică, pizmă, pornire, ranchiună, sentiment, simțire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.

PATOS s. 1. avânt, însuflețire, vervă. (~ stilului său.) 2. afectare, artificialitate, căutare, emfază, grandilocvență, manierism, prețiozitate, retorism. (Un limbaj plin de ~.)

PATOS s. 1. avînt, însuflețire, vervă. (~ stilului său.) 2. afectare, artificialitate, căutare, emfază, grandilocvență, manierism, prețiozitate, retorism. (Un limbaj plin de ~.)

patos s. v. ANIMOZITATE. ARDOARE. AVÎNT. CIUDĂ. DISCORDIE. DUȘMĂNIE. ELAN. ENTUZIASM. GELOZIE. INVIDIE. ÎNFLĂCĂRARE. ÎNFOCARE. ÎNSUFLEȚIRE. ÎNVRĂJBIRE. NECAZ. OSTILITATE. PASIUNE. PATIMĂ. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. SENTIMENT. SIMȚIRE. URĂ. VRAJBĂ. VRĂJMĂȘIE. ZÎZANIE.

patos (-suri), s. n. – Pasiune, înflăcărare, emfază. Ngr. πάθος (Gáldi 223). Sec. XVIII. – Der. patetic, adj., din fr. pathétique.

patos s.n. (înv.) pardoseală.

PATOS de MINAS, oraș în E Braziliei centrale (Minas Gerais), pe râul Paranaíba, în pod. Planalto Central, la 856 m alt., la 306 km NV de Belo Horizonte; 115,3 mii loc. (2002). Nod rutier și aerian. Centru comercial agricol (mei, manioc, fasole, orez, cafea, citrice, produse animaliere). Fundat în 1866, primește statut de oraș în 1892 (sub numele de Patos). Actuala denumire din 1944.