ARTIFICIALITATE s. f. Caracterul a ceea ce este artificial; lipsă de naturalețe; (rar) artificiozitate. [Pr.: -ci-a-] – Artificial + suf. -itate.

artificialitate sf [At: DA ms / Pl: ~tăți / E: artificial + -itate] Lipsă de naturalețe. Si: (liv, rar) artificiozitate.

*ARTIFICIALITATE sf. Însușirea unui lucru artificial, nefiresc, meșteșugit, fără viață, fără trăinicie: se vede cît de colo ~a sentimentelor lui.

ARTIFICIALITATE s. f. Caracterul a ceea ce este artificial; lipsă de naturalețe; artificiozitate. [Pr.: -ci-a-] – Artificial + suf. -itate.

ARTIFICIALITATE, artificialități, s. f. Faptul de a fi artificial, caracterul a ceea ce este artificial; lipsă de naturalețe. – Pronunțat: -ci-a-.

ARTIFICIALITATE, artificialități, s. f. Caracterul a ceea ce este artificial; lipsă de naturalețe. [Pr.: -ci-a-] – Din artificial + suf. -(i)tate.

ARTIFICIALITATE s.f. Caracterul a tot ce este artificial; lipsă de naturalețe. [< artificial + -itate].

ARTIFICIALITATE s. f. caracter artificial; lipsă de naturalețe. (< fr. artificialité)

ARTIFICIALITATE f. Caracter artificial; lipsă de naturalețe; prefăcătorie; falsitate. /artificial + suf. ~itate

artificialitate f. însușirea lucrului artificial.

*artificialitáte f. (d. artificial). Calitatea de a fi artificial.

artificialitate (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. artificialității

artificialitate (-ci-a-) s. f., g.-d. art. artificialității

artificialitate s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. artificialității

ARTIFICIALITATE s. v. afectare.

ARTIFICIALITATE s. afectare, căutare, emfază, grandilocvență, manierism, patos, prețiozitate, retorism. (~ stilului, exprimării.)