12 definiții pentru retorism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

retorism sn [At: VĂCĂRESCUL, ap. ODOBESCU, S. I, 301 / V: (înv) rit~ (S și: ritorizm) / E: retor] 1 Elocvență încărcată de figuri și elemente retorice. 2 Stil emfatic, retoric.

RETORÍSM s. n. Abuz de figuri și de elemente retorice, elocvență afectată, prețioasă, artificială. – Din retoric.

RETORÍSM s. n. Abuz de figuri și de elemente retorice, elocvență emfatică, vorbărie pompoasă, lipsită de conținut. – Din retoric.

RETORÍSM s. n. Elocvență seacă, vorbărie pompoasă și lipsită de conținut. Izgonea din juru-i ca pe ceva brutal retorismul patriotic. SADOVEANU, E. 173.

RETORÍSM s.n. (Peior.) Abuz de figuri și de elemente retorice; elocvență seacă, vorbărie goală și emfatică, lipsită de idei. [< retor(ic) + -ism].

RETORÍSM s. n. abuz de figuri și de elemente retorice; elocvență emfatică, lipsită de idei. (< retor/ic/ + -ism)

RETORÍSM n. 1) Caracter retoric. 2) Abuz de elemente retorice; elocvență afectată; exces de cuvinte bombastice. /Din retoric


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RETORÍSM s. v. afectare.

RETORISM s. afectare, artificialitate, cîntare, emfază, grandilocvență, manierism, patos, prețiozitate. (~ în stilul cuiva.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

RETORÍSM s. n. (< retor, cf. lat. rhetor, it. retore, fr. rhéteur, ngr. ritor + suf. -ism): elocvență seacă, vorbărie goală și emfatică, lipsită de idei.

Intrare: retorism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • retorism
  • retorismul
  • retorismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • retorism
  • retorismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)