11 definiții pentru afectare (mâhnire, lezare)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afectare2 sf [At: DA / Pl: ~tări / E: afecta2] 1 Impresionare. 2 Întristare. 3 Simulare a unei anumite stări. 4 Comportare nenaturală. 5 Prejudiciere.

AFECTÁRE2, afectări, s. f. Faptul de a (se) afecta2.V. afecta2.

AFECTÁRE2, afectări, s. f. Faptul de a (se) afecta2.V. afecta2.

AFECTÁRE2, afectări, s. f. Faptul de a afecta2. Privi tablourile, care nu-l interesau, cu o afectare distinsă. CAMIL PETRESCU, N. 168.

AFECTÁRE, afectări, s. f. Faptul de a afecta.

AFECTÁRE s.f. Faptul de a afecta. ♦ Lipsă de naturalețe (în vorbire, în purtare); afectație. [< afecta].

afectare f. 1. fapta de a afecta; 2. destinațiune particulară: afectarea unei sume.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afectáre s. f., g.-d. art. afectắrii; pl. afectắri

afectáre (destinare, mâhnire) s. f., g.-d. art. afectării; pl. afectări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AFECTÁRE s. artificialitate, căutare, emfază, grandilocvență, manierism, patos, prețiozitate, retorism, (pop. și fam.) izmeneală, scălâmbăială. (Un stil plin de ~.)

AFECTARE s. artificialitate, căutare, emfază, grandilocvență, manierism, patos, prețiozitate, retorism. (Un stil plin de ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AFECTARE. Subst. Afectare, emfază, patos, exagerare, exagerație (rar). Retorism, prețiozitate (rar), retorică (peior.), gongorism. Fandoseală (fam.), fasolire (fam.), ifos, izmeneală (fam.), ostentație. Înfumurare, închipuire, îngîmfare, mîndrie, mîndrire (rar), orgoliu, fatuitate (livr.), vanitate, ighemonicon (grecism înv.); trufie, trufă (înv.), aroganță, morgă (livr.), semeție, ocoșie (reg.), fudulie, fală, făloșie (reg.); prezumție (livr.), supraestimare, grandilocvență (livr.), grandomanie, megalomanie. Artificialitate, artificiozitate (rar); manierism, bufonerie, cabotinism, bufonadă (rar), caraghioslîc, comicărie. Prefăcătorie, disimulare, simulare, simulație, ipocrizie, fățărnicie, fariseism. Mofturi (fam.), fasoane (fig., fam.), nazuri (pop. Și fam.), mutre (fam.), grimase, fițe (fam.), ifose, marafeturi (pop. Și fam.). Bufon, saltimbanc, comediant (fig.), cabotin; fandosit (fam.), sclifosit (fam.), izmenit (fam-). Adj. Afectat, emfatic, patetic, exagerat. Retoric, prețios, bombastic, gongoric, înflorit (fig.), pretențios, pompos, umflat (fig.), grandilocvent (livr.). Fandosit (fam.), sclifosit (fam.), fasolit (fam.), izmenit (fam.). Înfumurat, închipuit, îngîmfat, mîndru, împăunat (reg.), umflat îb pene, plin de sine, fălos, ocoș (reg.), fudul, încrezut, trufaș, semeț, vanitos, orgolios, țîfnos (pop.), cu nasu-n sus. Prefăcut, ipocrit, disimulat, fățarnic, fariseic. Teatral, manierat, căutat, nenatural, artificial, artificios (rar); bufon (rar), caraghios, comic. Mofturos, năzuros. Vb. A fi afectat, a (se) afecta (rar), a se fandosi (fam.), a se fasoli (fam.), a se sclifosi (fam.), a-și da aere, a se izmeni (fam.), a face fasoane, a-și da ochii peste cap, a se grozăvi, a face pe grozavul, a se făli (peior.), a se făloși (reg.), a se fuduli, a călca popește, a se umfla în pene; a se înfumura, a se îngîmfa, a se împăuna, a fi închipuit, a ține nasul sus, a nu-i ajunge cu prăjina la nas. A mima, a se maimuțări, a juca teatru, a poza (peior.); a face mutre; a cocheta, a se da în spectacol; a face nazuri, a face fițe (fam.), a-și da ifose. V. capriciu, exagerare, grandilocvență, îngîmfare, mîndrie, ostentație.

Intrare: afectare (mâhnire, lezare)
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afectare
  • afectarea
plural
  • afectări
  • afectările
genitiv-dativ singular
  • afectări
  • afectării
plural
  • afectări
  • afectărilor
vocativ singular
plural

afectare (mâhnire, lezare)

  • 1. Faptul de a (se) afecta.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Privi tablourile, care nu-l interesau, cu o afectare distinsă. CAMIL PETRESCU, N. 168.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Lipsă de naturalețe (în vorbire, în purtare).
      surse: DN sinonime: afectație

etimologie: