PARCĂ², parce, n. pr. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele trei surori, zeițe ale sorții din mitologia romană, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne. – Din lat. Parca, fr. Parque.

celu i vz purcel

parcă² sf [At: NEGULICI / Pl: ~rce / E: lat parca, fr parque] (Mit; mpl) 1 Fiecare dintre cele trei zeițe ale destinului oamenilor, reprezentate, în mitologia romană, cu chipul unor femei bătrâne, dintre care una torcea, alta depăna, iar a treia tăia firul vieții oamenilor Si: ursitoare. 2 (Rar) Personificare a morții.

parcea sf [At: ANTIPA, P. 237 / V: (înv) părcea^[1] / Pl: ~ele / E: tc parça] 1 (Îvp) Bucată mică din ceva. 2 (Reg) Parcelă (1). 3 (Înv) Pachet compus dintr-un număr de obiecte de același fel strânse împreună pentru a forma, la vânzare, o unitate Vz testea. 4 (Pes; rar) Carmac. corectat(ă)

parcel sn vz parcelă

parcelă sf [At: BARCIANU / V: (îrg) parțe~, (reg) parcel sn, ~rțăl sn, părțală, părțălă, pârțale sfp / Pl: ~le / E: fr parcelle] 1 Porțiune de teren precis delimitată, destinată unei anumite utilizări Si: (îrg) raclă, (reg) parcea (2). 2 (Buc; îf parțăl) Suprafață de teren de aproximativ douăzeci de ari. 3 (Reg) Loc unde închid ciobanii oile noaptea pentru a îngrășa pământul. corectat(ă)

parțăl sn vz parcelă

parțelă sf vz parcelă

părcea sf vz parcea

părțălă sf vz parcelă

pârcel sm vz purcel

pârțale sfp vz parcelă

purcel sm [At: MOXA, 354/32 / V: pâr~ / Pl: ~ei / E: ml porcellus] 1-4 (Șhp) Pui (mic) (de sex masculin) al scroafei, de obicei până la înțărcare Si: purcelaș (1-4), purceluș (1-4), purceluț (1-4). 5-6 (Pex; șhp) Porc (tânăr) Si: purcelaș (5-6), purceluș (5-6), purceluț (5-6). 7-10 (Reg; șhp; îs) ~ sălbatic (sau de pădure, de gligan) Pui (mic) (de sex bărbătesc al) porcului mistreț Si: purcelaș (7-10), purceluș (7-10), purceluț (7-10). 11-12 Carne de purcel (5-6). 13 (Fam; îlav) Cu cățel, cu (sau și) ~ Cu tot ce are. 14 (Îal) Cu toată familia. 15 (Pex; îal) Cu toții. 16 (Zlg; îc) ~-de-India Cobai (Cavia porcellus). 17 (Reg) Sarma. 18-19 (Reg; aug) Ciorchine (mare) de strugure Si: (reg) purcelaș (11-12). 20-21 (Reg; aug) Mugur (mare) de viță de vie Si: (reg) purcelaș (13-14). 22 (Bot; lpl) Rodul-pământului (Arum maculatum). 23 (Bot; lpl) Ciumăfaie (Datura stramonium). 24 (Reg) Bucată mică de lemn, de formă cilindrică, care ține loc de minge, la unele jocuri de copii. 25 (Reg; lpl) Unealtă la războiul de țesut, nedefinită mai îndeaproape.

PARCĂ², parce, s. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele trei divinități ale destinului oamenilor din mitologia romană, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne. – Din lat. Parca, fr. Parque.

PARCE s. f. pl. Cele trei divinități ale infernului în mitologia antică (despre una se credea că toarce firul vieții omului, despre alta că îl deapănă, iar despre a treia că îl taie). V. ursitoare.

PARCEA, parcele, s. f. Unealtă de pescuit, constînd dintr-un șir de mai multe cîrlige.

PARCELĂ, parcele, s. f. Porțiune delimitată de teren destinată unei anumite întrebuințări. De la marginea satului începea coasta lină cu sute de parcele. REBREANU, I. 51. ◊ (Metaforic) [Zările vaste] sînt înlocuite de un orizont restrîns, închis de pereți de piatră și de trunchiurile brazilor, ale căror ramuri împart chiar cerul în mici și disparate parcele. BOGZA, C. O. 88.

PURCEL, purcei, s. m. Puiul scroafei (în special de sex bărbătesc). V. godac. Și numai ce iată că vede... o scroafă cu doisprezece purcei, care ședeau tologiți în glod și se păleau la soare. CREANGĂ, O. A. 164. Ți-oi arăta eu... să opărăști oamenii ca pe purcei. CONTEMPORANUL, V_II 198. Hop, hop, hop, la popa-n pod, Să-i luăm purcelu tot. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 470. El mănîncă un purcel Ș-altuia dă un purecel, se spune despre cel lacom și zgîrcit. ◊ Purcel de lapte v. lapte. ◊ Ex p r. (Familiar) (A veni sau a se duce) cu cățel, cu purcel = (a veni sau a se duce) cu întreaga familie și cu tot ce are, cu tot avutul. ◊ Compus: purcel-de-India = cobai.

PARCE s.f.pl. (În mitologia latină) Cele trei divinități din infern (Clotho, Lachesis și Atropos), despre care se credea că prima toarce, a doua deapănă, iar a treia taie firul vieții omului. [< lat. parcae].

PARCELĂ s.f. Porțiune de teren bine delimitată care face parte dintr-un teren mai întins. [< fr. parcelle].

Parce s. f. pl. (mit. lat.) Cele trei divinități ale destinului, despre care se credea că prima toarce, a doua deapănă, iar a treia taie firul vieții omului. (< lat. Parcae)

PARCELĂ s. f. porțiune de teren delimitată precis și destinată unui anumit scop. (< fr. parcelle)

PARCĂ³ ~ce f. (în mitologia romană) Fiecare dintre cele trei divinități, reprezentate sub înfățișarea unor femei bătrâne despre care se credea că stăpânesc viața omului. /<lat. parca, fr. parque

PARCELĂ ~e f. Porțiune de teren (de mărimi variabile), delimitată în vederea exploatării. /<fr. parcelle

PURCEL ~i m. 1) Pui (mai ales mascul) al scroafei. ◊ Cu cățel (și) cu ~ cu toată familia; cu toții. 2) Porc tânăr. /<lat. porcellus

Parce f. pl. Mit. divinități infernale cari prezidau la nașterea omului și-i torceau firul vieții: Clotho ținea furca, Lachesis învârtia fusul și Atropos tăia firul.

parceà f. 1. bucată: urechile mele vedea-v’aș parcele POP.; 2. bucată de stofă și în special, vorbind de șaluri, grosimea lânei și a mătăsii: o parcea are șase fire. [Turc. PARČA, bucată tăiată].

parcelă f. parte mică de teren (fr. = parcelle).

purcel m. puiu de porc. [Lat. PORCELLUS].

parceá f., pl. ele (turc. [d. pers.] parça [dim. d. paré. V. para]; sîrb. bg. parče; rus. parča, postav brodat cu aur și argint. V. harcea-parcea, parlagiŭ). Bucată, bucățică de stofă, de hîrtie ș. a.; bucată (ca măsură de stofe). Legătură, fascicul: cîte patru brîĭe la o parcea. – În Serbia părcea.

*parcélă f., pl. e (fr. parcelle, d. lat. *particella = particula, părticică, particulă). Parte mică de teren: a împărți o moșie în parcele.

părceá, V. parcea.

purcél m., pl. eĭ (lat. pŏrcellus, dim. d. pŏrcus, porc; it. porcello, pv. cat. sp. porcel, fr. pourceau). Puĭ de porc. V. godac.

!parcă² (ființă mitică) s. f., g.-d. art. parcei; pl. parce

parcea (unealtă de pescuit) s. f., art. parceaua, g.-d. art. parcelei; pl. parcele

parcelă s. f., g.-d. art. parcelei; pl. parcele

purcel s. m., pl. purcei, art. purceii

!Parcă s. propriu f., g.-d. art. Parcei; pl. Parce, art. Parcele

parcea (unealtă de pescuit) s. f., art. parceaua, g.-d. art. parcelei; pl. parcele, art. parcelele

parcelă s. f., g.-d. art. parcelei; pl. parcele

purcel s. m., pl. purcei, art. purceii

parcă s. f., g.-d. art. parcei; pl. parce

Parce s. pr. f. pl.

parcea (pisc.) s. f., art. parceaua, g.-d. art. parcelei; pl. parcele

parcelă s. f., g.-d. art. parcelei; pl. parcele

purcel s. m., pl. purcei, art. purceii

Scroafa-cu-Purcei (astron.) s. pr. f.

parcea (parcele), s. f. – Parte, piesă, bucată. – Mr. părcea. Tc. parça (Șeineanu, II, 284; Lokotsch 1628; Tiktin; Pascu, Beiträge, 19), cf. ngr. παρτσᾶς, sb., bg. parča. Der. din lat. particella (Candrea-Dens., 1340), nu e posibilă.

purcel (purcei), s. m. – 1. Godac. – 2. Pată de cerneală. – Mr. purțel, megl. purțoi, istr. porce. Lat. pŏrcĕllus (Pușcariu 1406; Candrea-Dens., 1527; REW 6660), cf. it. porcello, prov., cat. porsel, fr. pourceau. – Der. purcea, s. f. (scrofiță; scroafă; Arg., ladă de bani); cică (var. cicio), interj. (servește la chemarea porcilor); purcelușe, s. f. (scrofiță); purceli, vb. refl. (a se împerechea porcii). – Cf. porc.

Moerae, zeițe care călăuzeau destinele omenești. Puterea lor era implacabilă și mai presus de voința zeilor. Moirele, născute din unirea lui Zeus cu Themis, erau trei la număr: Atropos, Clotho și Lachesis, supranumite „torcătoarele”, deoarece una torcea, alta depăna, iar cea de-a treia curma firul vieții muritorilor. În mitologia romană ele purtau numele de Parce.

Parce = Parcae.

Parce, (în mitologia romană), zeițe ale destinului, ocrotitoare, până la identificarea lor cu moirele grecești, ale nașterilor. Erau în număr de trei: Noma (la greci Clotho), Decuma (Lachesis) și Morta (Atropos). Una torcea, alta depăna și a treia curma firul vieții.

PARCE (în mitologia romană), cele trei surori (Nona, Decuma, Morta), considerate zeițe ale sorții. Corespund Moirelor din mitologia greacă.

cu cățel, cu purcel expr. cu toții, cu toată familia.

PARCEA s. v. carmac, lot, parcelă.

PARCELĂ s. v. lot.

parcea s. v. CARMAC. LOT. PARCELĂ.

PARCELĂ s. lot, (înv. și reg.) raclă, (reg.) parcea, (prin Ban.) tal. (Teren împărțit în ~e.)

Párcele – Vechii greci au imaginat că viața omului e în mîna a trei zeități: Parcele, dintre care una, Clotho, ține fusul vieții, alta, Lakhesis, îl deapănă (de aici expresia: firul vieții) și a treia, Atropos, cu fatalul ei foarfece, îl taie. În poezie sau în graiul acelora care vor să evite cuvintul „soartă”, Parcele servesc spre a exprima ideea de ursită. Într-unul din cele cinci Sonete de mart, Anghel și Iosif ironizează pe criticii care așteaptă ca poeții să moară pentru a li se recunoaște meritele: „Ce oameni cumsecade sînt poeții! Cei morți bine-nțeles… Cei ce trăiesc I-aștept să moară toți ca să-i iubesc… O, Parcelor, lungiți-mi firul vieții! În literatură, Parcele mai sînt cunoscute prin perifraza: ”fiicele Nopții„, sau ”fiicele Destinului„ , sau ”fiicele lui Acheron„ (adică ale Infernului). La Fontaine le-a denumit ”les soeurs filandières„ (Surorile torcătoare). Coșbuc pomenește de ele în poemul Atque nos!: ”Soarta noastră-i profețită prin eterne ursitoare,/ N-au murit Lachesis, Clotos. Atropos n-a murit, oare?…" MIT.

parcea, parcele, s.f. (înv. și reg.) 1. bucată mai mică de ceva; parcelă. 2. legătură, pachet; testea. 3. unealtă de pescuit fără nadă, alcătuită dintr-un șir de cârlige mari; carmac.