opțiuni
  • info

9 definiții pentru purceluș

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PURCELUȘ, -Ă, purceluși, -e, s. m. și f. Diminutiv al lui purcel; purcelaș. – Purcel + suf. -uș.

PURCELUȘ, -Ă, purceluși, -e, s. m. și f. Diminutiv al lui purcel; purcelaș. – Purcel + suf. -uș.

purceluș, ~ă [At: POLIZU / Pl: ~i, ~e / E: purcel + -uș] 1-10 smf (Șhp) Purcel (1-10). 11-12 smf (Fam) Epitet alintător dat copiilor (dolofani). 13 sf (Reg) Pasăre de culoare sură spre maroniu pe spate și albă pe pântece, care trăiește prin grădini Si: (reg) pitulice, țâț (Sylvia curruca). 14 sf (Reg) Pasăre de culoare măslinie pe spate, albă pe gât și pe pântece, care își face cuibul prin tufișuri și prin iarbă Si: (reg) pitulice, scrofiță (Sylvia hortensis). 15 sf (Reg; îc) ~ă-neagră Pasăre mică, de culoare sură închis pe spate și sură deschis pe burtă, care trăiește prin tufișuri și prin păduri și cântă plăcut Si: pitulice (Sylvia atricapilla). 16 sf (Mpp; reg) Pușchea.

PURCELUȘ, -Ă, purceluși, -e, s. m. și f. Diminutiv al lui purcel. Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84. Și nu-l frige cum se frige, Ci-l înfige în cîrlige, înjungheat, nejupuit, Ca un purceluș pîrlit. TEODORESCU, P. P. 295. Am un purceluș cu mațele de oțel (Lacătul). GOROVEI, C. 194.

purceluș m. purcel mic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

purceluș (fam.) s. m., pl. purceluși

purceluș (fam.) s. m., pl. purceluși

purceluș s. m., pl. purceluși

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PURCELUȘ s. (ZOOL.) (reg.) purcălaș, purcelaș.

PURCELUȘ s. (ZOOL.) (reg.) purcălaș, purcelaș.

Intrare: purceluș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purceluș
  • purcelușul
  • purcelușu‑
plural
  • purceluși
  • purcelușii
genitiv-dativ singular
  • purceluș
  • purcelușului
plural
  • purceluși
  • purcelușilor
vocativ singular
  • purcelușule
  • purcelușe
plural
  • purcelușilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

purceluș, purcelușisubstantiv masculin
purcelușă, purcelușesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui purcel. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: purcelaș purcălaș
    • format_quote Pe cuptiorul uns cu humă și pe coșcovii păreți Zugrăvit-au c-un cărbune copilașul cel isteț Purceluși cu coada sfredel și cu bețe-n loc de labă. EMINESCU, O. I 84. DLRLC
    • format_quote Și nu-l frige cum se frige, Ci-l înfige în cîrlige, înjungheat, nejupuit, Ca un purceluș pîrlit. TEODORESCU, P. P. 295. DLRLC
    • format_quote Am un purceluș cu mațele de oțel (Lacătul). GOROVEI, C. 194. DLRLC
etimologie:
  • Purcel + sufix -uș DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.