godac sm [At: CREANGĂ, P. 79 / Pl: ~aci^[1] / E: pbl vsl годъ] (Mol) 1 Porc tânăr de un an sau doi Si: (reg) godin¹, godinac (1). 2 Pui de porc sălbatic Si: (reg) godinac (2). 3 Pui de urs în vârstă de un an Si: (reg) godinac (3). 4 Copil mic. corectat(ă)

GODAC, godaci, s. m. (Mold.) Purcel (de un an). Moșneagul... uimit, se uita prin bordei, în toate părțile, să vadă de unde-a ieșit acel glas, dar nevăzînd pe nime, și-a mai venit în sine. Însă godacul iar a strigat: – Tată, nu te înfricoșa, că eu sînt! CREANGĂ, P. 79.

GODAC ~ci m. Purcel de până la un an. /cf. reg. godânac

godac m. Mold. grăsun: godacul iar a strigat CR. [Dial., Someș, gădin, purcel de un an: cf. slav. GODŬ, an (lit. purcel de un an)].

godác m. (d. vsl. godŭ, an, și -ac ca în godinac, dănác, gînsac. V. hojma, ogod, po- și z-godesc). Est. Purcel pînă la un an (godin, grăsun, gîrmăț). V. noatin și cîrlan.

godac s. m., pl. godaci

godac s. m., pl. godaci

godac s. m., pl. godaci

GODAC s. (ZOOL.) (reg.) godin, godinac. (Porcul până la un an se numește ~.)

GODAC s. (ZOOL.) (reg.) godin, godinac. (Porcul pînă la un an se numește ~.)

godac (godaci), s. m. – Purcel de lapte. Sl. godŭ „an”, cu suf. -ac (Pușcariu 1186; Cihac, II, 123; Pușcariu, Dacor., VII, 467; Pușcariu, Lr., 31). Este dublet al lui godănac, s. m. (purcel de lapte), din bg. godinak. – Der. godăciță, s. f. (purcea); go(a)din, s. m. (purcel de lapte); godănac (var. codănac), s. m. (puști, țînc, mucos); godană (var. codană), s. f. (tînără, fată), cu influența lui coadă „împletitură de păr”.