opțiuni
  • info

14 definiții pentru purcel

din care

Explicative DEX

PURCEL, purcei, s. m. Puiul (de sex masculin al) scroafei, de obicei până la înțărcare; p. gener. porc tânăr. ◊ Expr. (Fam.) Cu cățel, cu purcel = cu tot ce are, cu tot avutul. – Lat. porcellus.

PURCEL, purcei, s. m. Puiul (de sex masculin al) scroafei, de obicei până la înțărcare; p. gener. porc tânăr. ◊ Expr. (Fam.) Cu cățel, cu purcel = cu tot ce are, cu tot avutul. – Lat. porcellus.

purcel sm [At: MOXA, 354/32 / V: pâr~ / Pl: ~ei / E: ml porcellus] 1-4 (Șhp) Pui (mic) (de sex masculin) al scroafei, de obicei până la înțărcare Si: purcelaș (1-4), purceluș (1-4), purceluț (1-4). 5-6 (Pex; șhp) Porc (tânăr) Si: purcelaș (5-6), purceluș (5-6), purceluț (5-6). 7-10 (Reg; șhp; îs) ~ sălbatic (sau de pădure, de gligan) Pui (mic) (de sex bărbătesc al) porcului mistreț Si: purcelaș (7-10), purceluș (7-10), purceluț (7-10). 11-12 Carne de purcel (5-6). 13 (Fam; îlav) Cu cățel, cu (sau și) ~ Cu tot ce are. 14 (Îal) Cu toată familia. 15 (Pex; îal) Cu toții. 16 (Zlg; îc) ~-de-India Cobai (Cavia porcellus). 17 (Reg) Sarma. 18-19 (Reg; aug) Ciorchine (mare) de strugure Si: (reg) purcelaș (11-12). 20-21 (Reg; aug) Mugur (mare) de viță de vie Si: (reg) purcelaș (13-14). 22 (Bot; lpl) Rodul-pământului (Arum maculatum). 23 (Bot; lpl) Ciumăfaie (Datura stramonium). 24 (Reg) Bucată mică de lemn, de formă cilindrică, care ține loc de minge, la unele jocuri de copii. 25 (Reg; lpl) Unealtă la războiul de țesut, nedefinită mai îndeaproape.

PURCEL, purcei, s. m. Puiul scroafei (în special de sex bărbătesc). V. godac. Și numai ce iată că vede... o scroafă cu doisprezece purcei, care ședeau tologiți în glod și se păleau la soare. CREANGĂ, O. A. 164. Ți-oi arăta eu... să opărăști oamenii ca pe purcei. CONTEMPORANUL, VII 198. Hop, hop, hop, la popa-n pod, Să-i luăm purcelu tot. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 470. El mănîncă un purcel Ș-altuia dă un purecel, se spune despre cel lacom și zgîrcit. ◊ Purcel de lapte v. lapte. ◊ Ex p r. (Familiar) (A veni sau a se duce) cu cățel, cu purcel = (a veni sau a se duce) cu întreaga familie și cu tot ce are, cu tot avutul. ◊ Compus: purcel-de-India = cobai.

PURCEL ~i m. 1) Pui (mai ales mascul) al scroafei. ◊ Cu cățel (și) cu ~ cu toată familia; cu toții. 2) Porc tânăr. /<lat. porcellus

purcel m. puiu de porc. [Lat. PORCELLUS].

purcél m., pl. eĭ (lat. pŏrcellus, dim. d. pŏrcus, porc; it. porcello, pv. cat. sp. porcel, fr. pourceau). Puĭ de porc. V. godac.

celu i vz purcel

pârcel sm vz purcel

Ortografice DOOM

purcel s. m., pl. purcei, art. purceii

purcel s. m., pl. purcei, art. purceii

purcel s. m., pl. purcei, art. purceii

Scroafa-cu-Purcei (astron.) s. pr. f.

Etimologice

purcel (purcei), s. m. – 1. Godac. – 2. Pată de cerneală. – Mr. purțel, megl. purțoi, istr. porce. Lat. pŏrcĕllus (Pușcariu 1406; Candrea-Dens., 1527; REW 6660), cf. it. porcello, prov., cat. porsel, fr. pourceau. – Der. purcea, s. f. (scrofiță; scroafă; Arg., ladă de bani); cică (var. cicio), interj. (servește la chemarea porcilor); purcelușe, s. f. (scrofiță); purceli, vb. refl. (a se împerechea porcii). – Cf. porc.

Argou

cu cățel, cu purcel expr. cu toții, cu toată familia.

Intrare: purcel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purcel
  • purcelul
  • purcelu‑
plural
  • purcei
  • purceii
genitiv-dativ singular
  • purcel
  • purcelului
plural
  • purcei
  • purceilor
vocativ singular
  • purcelule
  • purcele
plural
  • purceilor
substantiv masculin (M12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârcel
  • pârcelul
  • pârcelu‑
plural
  • pârcei
  • pârceii
genitiv-dativ singular
  • pârcel
  • pârcelului
plural
  • pârcei
  • pârceilor
vocativ singular
  • pârcelule
  • pârcele
plural
  • pârceilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

purcel, purceisubstantiv masculin

  • 1. Puiul (de sex masculin al) scroafei, de obicei până la înțărcare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: godac diminutive: purcelaș purceluș
    • format_quote Și numai ce iată că vede... o scroafă cu doisprezece purcei, care ședeau tologiți în glod și se păleau la soare. CREANGĂ, O. A. 164. DLRLC
    • format_quote Ți-oi arăta eu... să opărăști oamenii ca pe purcei. CONTEMPORANUL, VII 198. DLRLC
    • format_quote Hop, hop, hop, la popa-n pod, Să-i luăm purcelu tot. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 470. DLRLC
    • chat_bubble El mănâncă un purcel Ș-altuia dă un purecel = se spune despre cel lacom și zgârcit. DLRLC
    • chat_bubble familiar (A veni sau a se duce) cu cățel (și) cu purcel = (a veni sau a se duce) cu tot ce are, cu tot avutul, cu toată familia. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • chat_bubble compus Purcel-de-India = cobai. DLRLC
      sinonime: cobai
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.