parceá f., pl. ele (turc. [d. pers.] parça [dim. d. paré. V. para]; sîrb. bg. parče; rus. parča, postav brodat cu aur și argint. V. harcea-parcea, parlagiŭ). Bucată, bucățică de stofă, de hîrtie ș. a.; bucată (ca măsură de stofe). Legătură, fascicul: cîte patru brîĭe la o parcea. – În Serbia părcea.