4 intrări
59 de definiții

Explicative DEX

PARA4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer.

PĂRAȘ, părași, s. m. (Reg.) Pescar care înfige parul1 pentru a fixa lotca atunci când se scoate năvodul. – Par1 + suf. -aș.

PĂRAȘ, părași, s. m. (Reg.) Pescar care înfige parul1 pentru a fixa lotca atunci când se scoate năvodul. – Par1 + suf. -aș.

PÂRÂȘ, pârâși, s. m. (Pop.) Persoană care pârăște; reclamant. – Pârî + suf. -âș.

PÂRÎ, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

PÂRÎ, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

para4 vt [At: BARCIANU / V: păra / Pzi: ~rez / E: fr parer] 1-2 (La scrimă; c. i. o lovitură a adversarului) A evita, răspunzând cu o contralovitură. 3 (Pgn) A face față.

păra3 v vz para1

păraș2 s [At: ALR I, 956/782 / Pl: nct / E: nct] (Reg) Curătură în pădure.

păraș1 sm [At: ANTIPA, P. 473 / Pl: ~i / E: par1 + -aș] (Reg) Pescar care mânuiește parul1 de care este fixată luntrea când se scoate năvodul.

părâș sm vz pârâș

părî v vz pârî

pârâș, ~ă smf [At: CORESI, L. 440/21 / V: (înv) părăș, păr~ / Pl: ~i, ~e / E: pârî + -iș] 1 sf (Îvr) Persoană care se plânge de faptele sale cuiva. 2 (Jur; înv; șîs ~ul mare, ~ul de sus, ~ul deasupra) Reclamant. 3 (Îvr; pex) Vrăjmaș. 4 sm (Jur; îrg; șîs ~ul mic, ~ul de jos) Împricinat. 5 (Jur; îvr; îas) Pârât2 la un proces. 6 sm (Pop) Diavol.

pâri v vz pârî

pârî [At: COD. VOR. 2/25 / V: (înv) părî, ~ri / Pzi: ~răsc / E: slv пьрѣти] 1 vrr (Înv) A avea o dispută cu cineva pentru ceva. 2 vrr (Înv) A se certa învinuindu-se reciproc. 3 vrr (Îrg) A fi în proces cu cineva. 4 vt(a) (Înv) A nu recunoaște fapta incriminată. 5 vt(a) (Înv) A contesta adevărul acuzației. 6 vt (Îrg; cu determinările „la județ”, „la judecător”) A chema în judecată, a reclama în fața justiției. 7 vi (Îvr) A revendica în baza unui drept. 8 vt(a) A se plânge de faptele cuiva Si: a acuza, a învinui. 9 vt A arăta în mod răutăcios și tendențios faptele cuiva, exagerând sau mințind. 10 vt A vorbi pe cineva de rău. 11 vt A trăda pe cineva. 12 vt A denunța.

PARA4, parez, vb. I. Tranz. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. ♦ P. gener. A reuși să evite, să facă față. – Din fr. parer.

PÂRÂȘ, pârâși, s. m. (Pop.) Cel care pârăște; reclamant. – Pârî + suf. -âș.

PARA3, parez, vb. I. Tranz. (La scrimă și la duel, p. ext. la alte sporturi) A evita o lovitură a adversarului printr-o contralovitură. (Fig.) Să ne gîndim din vreme la armele adversarilor noștri. Să parăm loviturile lor. C. PETRESCU, O. P. I 253.

PĂRAȘ, părași, s. m. (Regional) Pescar care mînuiește parul de care se fixează lotca atunci cînd se scoate năvodul.

PÎRÎ, pîrăsc, vb. IV. Tranz. 1. A arăta în mod răutăcios faptele unei persoane, a acuza, a se plînge de cineva; a da pe față, a spune (pe cineva) ia... a denunța, a reclama. Cîțiva [elevi] din a patra fumau și se lăsau șantajați de alții care le cereau țigări, că altfel îi pîrăsc. PAS, Z. I 113. Ceilalți s-au vorbit între dînșii să dea jalobă asupra lui cu feluri de clevetiri, pîrîndu-l că ar fi un fățarnic. NEGRUZZI, S. I 225. 2. (Învechit și popular) A chema (pe cineva) în judecată, a intenta (cuiva) proces. Lupul te pîrăște, lupul te judecă, se zice despre judecătorii puternici, interesați și nedrepți.

PÎRÎȘ, pîrîși, s. m. (Popularși arhaizant) împricinat; (în special) cel care pîrăște, reclamant. A poruncit neguțătorului... să răscumpere ochiul cu două sute de galbeni: o sută de galbeni pîrîșului și o sută pîrcălăbiei. SADOVEANU, D. P. 156.

PARA vb. I. tr. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului. ♦ (P. ext.) A face față, a evita. [< fr. parer].

PARA2 vb. tr. a evita o lovitură a adversarului; ◊ (p.ext.) a face față, a evita. (< fr. parer)

A PARA ~ez tranz. (lovituri ale adversarului la duel, la scrimă etc.) A evita printr-o contralovitură. /<fr. parer

A PÂRÎ ~ăsc tranz. A prezenta ca vinovat de înfăptuirea unor acțiuni reprobabile ținute în taină, dând în vileag, cu intenții rele (în fața unor persoane sau organe oficiale); a denunța; a declara. /<sl. p[â]rĕti

parà v. a ocoli, a se da înlături: a para o lovitură (= fr. parer).

pârî v. 1. a acuza; 2. a denunța [Slav. PRĬETI].

pârîș m. pârîtor.

*paréz v. tr. (fr. parer, d. it. parare, a para, lat. parare, a prepara. V. pre-par). Ĭaŭ măsurĭ ca să evit un răŭ: a para o lovitură.

pîrăsc, a -î v. tr. (din vechîu pîrésc, a pîri, d. vsl. prĭeti, pĭrĭeti, a se certa. Cp. cu dirăsc, tîrăsc, vîr). Acuz. Denunț. V. refl. Mă cert, mă cĭorovoĭesc. Duc proces, mă judec.

pîrésc, V. pîrăsc.

pîrîș și (vechĭ) pîríș m. (d. pîră). Rar. Acela care pîrăște, reclamant. (În Ps. S. oblicitor).

Ortografice DOOM

para1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parez, 3 parează; conj. prez. 1 sg. să parez, 3 să pareze

păraș (reg.) s. m., pl. părași

pârâș (pop.) s. m., pl. pârâși

pârî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârăsc, 3 sg. pârăște, imperf. 1 pâram; conj. prez. 1 sg. să pârăsc, 3 să pârască

para2 (a ~) vb., ind. prez. 3 parează

păraș (reg.) s. m., pl. părași

pârâș (pop.) s. m., pl. pârâși

pârî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârăsc, imperf. 3 sg. pâra, perf. s. 3 sg. pârî, 3 pl. pârâră, m.m.c.p. 1 sg. pârâsem, 2 sg. pârâseși; conj. prez. 3 să pârască; ger. pârând; part. pârât

para vb., ind. prez. 1 sg. parez, 3 sg. și pl. parează

păraș s. m., pl. părași

pârâș s. m., pl. pârâși

pârî vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârăsc, imperf. 3 sg. pâra; conj. prez. 3 sg. și pl. pârască

pîrî (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pîrăsc, conj. pîrască)

pârăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -rît prt., -rîtor adj. v.

Etimologice

pîrî (-răsc, -ît), vb. – A denunța, a acuza, a inculpa. Sl. prĕti, prją, priši, „a se certa” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 244), cf. sb., cr. preti „a acuza”, mag. per „ceartă”; trebuie să se pornească de la un sl. *pĭrĕti, cf. tîrî. – Der. pîră, s. f. (acuzație, inculpare; delațiune, denunț); pîrîș, s. m. (înv., acuzator, turnător, denunțător), cf. mag. peres (Gáldi, Dict., 181); pîrît, s. m. (acuzat); pîrîtor, s. m. (turnător).

Sinonime

PARA vb. v. eschiva.

PÂRÂȘ s. v. reclamant.

PÂRÂȘ s., adj. v. adversar, dușman, inamic, potrivnic, vrăjmaș.

PÂRÎ vb. v. certa, învrăjbi, judeca, supăra.

PÂRÎ vb. v. denunța.

PARA vb. a eschiva, a (se) feri, (înv. și reg.) a sprijini. (A ~ lovitura adversarului, la box.)

pîrî vb. v. CERTA. ÎNVRĂJBI. JUDECA. SUPĂRA.

PÎRÎ vb. a denunța, a reclama, a spune, (pop.) a vinde, (Mold., Transilv. și Maram.) a ponoslui, (înv.) a jelui, a vădi, (fam. fig.) a aranja, a turna. (L-a ~ autorităților.)

pîrîș s., adj. v. ADVERSAR. DUȘMAN. INAMIC. POTRIVNIC. VRĂJMAȘ.

pîrîș s. v. RECLAMANT.

Arhaisme și regionalisme

păraș2 s.n. (reg.) curătură (în pădure); loc curățat de arbori; runc.

pârấș, pârâși, s.m. (pop.) Cel care pârăște; reclamagiu: „...să le fie pîrîș sfănta beserică și aceste dumnezeiești cărți la strajnicul și dreptul județu...” (Bârlea, 1909: 162; doc. din 1732). – Din pârî + suf. -îș (DEX, MDA).

pârâș, pârâși, s.m. – (pop.) Cel care pârăște; reclamagiu: „Surorile-s martorii, / Mă-ta-i pârâșu’ lejii” (Bilțiu, 2006: 166). – Din pârî (< sl. pirěti) + suf. -îș (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: para (vb.)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • para
  • parare
  • parat
  • paratu‑
  • parând
  • parându‑
singular plural
  • parează
  • parați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • parez
(să)
  • parez
  • param
  • parai
  • parasem
a II-a (tu)
  • parezi
(să)
  • parezi
  • parai
  • parași
  • paraseși
a III-a (el, ea)
  • parează
(să)
  • pareze
  • para
  • pară
  • parase
plural I (noi)
  • parăm
(să)
  • parăm
  • param
  • pararăm
  • paraserăm
  • parasem
a II-a (voi)
  • parați
(să)
  • parați
  • parați
  • pararăți
  • paraserăți
  • paraseți
a III-a (ei, ele)
  • parează
(să)
  • pareze
  • parau
  • parară
  • paraseră
Intrare: păraș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păraș
  • părașul
  • părașu‑
plural
  • părași
  • părașii
genitiv-dativ singular
  • păraș
  • părașului
plural
  • părași
  • părașilor
vocativ singular
  • părașule
  • părașe
plural
  • părașilor
Intrare: pârâș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârâș
  • pârâșul
  • pârâșu‑
plural
  • pârâși
  • pârâșii
genitiv-dativ singular
  • pârâș
  • pârâșului
plural
  • pârâși
  • pârâșilor
vocativ singular
  • pârâșule
  • pârâșe
plural
  • pârâșilor
părâș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pârî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pârî
  • pârâre
  • pârât
  • pârâtu‑
  • pârând
  • pârându‑
singular plural
  • pârăște
  • pâraște
  • pârâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pârăsc
(să)
  • pârăsc
  • pâram
  • pârâi
  • pârâsem
a II-a (tu)
  • pârăști
(să)
  • pârăști
  • pârai
  • pârâși
  • pârâseși
a III-a (el, ea)
  • pârăște
  • pâraște
(să)
  • pârască
  • pâra
  • pârî
  • pârâse
plural I (noi)
  • pârâm
(să)
  • pârâm
  • pâram
  • pârârăm
  • pârâserăm
  • pârâsem
a II-a (voi)
  • pârâți
(să)
  • pârâți
  • pârați
  • pârârăți
  • pârâserăți
  • pârâseți
a III-a (ei, ele)
  • pârăsc
(să)
  • pârască
  • pârau
  • pârâră
  • pârâseră
părî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pâri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

para, parezverb

  • 1. A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: eschiva
    • format_quote figurat Să ne gîndim din vreme la armele adversarilor noștri. Să parăm loviturile lor. C. PETRESCU, O. P. I 253. DLRLC
etimologie:

păraș, părașisubstantiv masculin

  • 1. regional Pescar care înfige parul pentru a fixa lotca atunci când se scoate năvodul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Par + -aș. DEX '09 DEX '98

pârâș, pârâșisubstantiv masculin

  • 1. popular Persoană care pârăște. DEX '09 DLRLC
    sinonime: reclamant
    • format_quote A poruncit neguțătorului... să răscumpere ochiul cu două sute de galbeni: o sută de galbeni pîrîșului și o sută pîrcălăbiei. SADOVEANU, D. P. 156. DLRLC
etimologie:
  • Pârî + -âș. DEX '98 DEX '09

pârî, pârăscverb

  • comentariu Este folosit și absolut. DEX '09 DEX '98
  • 1. A se plânge de faptele cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: reclama
    • format_quote Cîțiva [elevi] din a patra fumau și se lăsau șantajați de alții care le cereau țigări, că altfel îi pîrăsc. PAS, Z. I 113. DLRLC
    • format_quote Ceilalți s-au vorbit între dînșii să dea jalobă asupra lui cu feluri de clevetiri, pîrîndu-l că ar fi un fățarnic. NEGRUZZI, S. I 225. DLRLC
    • 1.1. Acuza, învinui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: denunța
  • 2. învechit A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lupul te pârăște, lupul te judecă, se zice despre judecătorii puternici, interesați și nedrepți. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.