2 intrări

44 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARADI, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado.

PARADI, paradesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Fam.) A (se) strica, a (se) deteriora, a (se) uza. – Din țig. pharado.

paradi1 [At: UDRESCU, GL. / Pzi: ~desc / E: rrm phaldo (Par pharaz)] (Pfm) 1-2 vtr A (se) strica. 3-4 vtr A (se) distruge. 5-6 vr (D. oameni) A se șubrezi (de boală sau) de bătrânețe.

PARADĂ, parade, s. f. 1. Festivitate militară la care defilează trupele; defilare a trupelor cu prilejul acestei festivități; p. ext. alai, ceremonie; solemnitate, pompă. ◊ Loc. adj. De paradă = de sărbătoare, festiv; pentru ocazii deosebite. ♦ Fig. Atitudine, comportare etc. ostentativă, prin care cineva încearcă să facă impresie, să atragă atenția asupra sa. ◊ Loc. adj. și adv. De paradă = (care se face) de formă, de ochii lumii. ◊ Loc. adv. Cu paradă = cu ostentație, cu importanță exagerată, ostentativ. ◊ Expr. A face paradă de (sau cu) ceva = a face ceva în mod ostentativ, pentru a produce efect, a se făli cu ceva, a face caz. 2. Mișcare sau ansamblu de mișcări prin care un sportiv (scrimer, boxer etc.) parează o lovitură a adversarului și încearcă să dea o ripostă. [Var.: (înv. și reg.) paradie s. f.] – Din germ. Parade, fr. parade.

PARADIE s. f. v. paradă.

para sf [At: (a. 1788) URICARIUL, XIV, 181/1 / V: (îrg) ~die, păradie, (reg) ~de, ~di, păr~, părade, păradi, părodie, por~, porade, pradie / Pl: ~de, (pop) ~răzi, părăzi, (reg) păraduri / E: ger Parade, fr parade, mg parádé] 1 Festivitate militară la care defilează trupele Si: ceremonie, serbare, (înv) parisie1. 2 Defilare a trupelor cu prilejul unei festivități militare. 3 (Pex) Cortegiu solemn. 4-6 (Îla) De ~ Care participă la o paradă (1-3). 7 (Îal) Festiv. 8 (Fig) Atitudine, comportare etc. ostentativă, prin care cineva încearcă să producă impresie, să atragă atenția asupra sa. 9-10 (Îljv) De ~ (Care se face, este etc.) de formă. 11-12 (Îljv) Cu ~ (În mod) ostentativ. 13-14 (Îe) A (se) face ~ (de sau cu ceva) A (se) face ceva ostentativ pentrua produce efect Si: a parada (1). 15-16 (Îae) A (se) face caz de ceva sau de cineva. 17-18 (La duel, scrimă etc.) Evitare a unei lovituri încercate de adversar (urmată de o contralovitură).

PARADĂ, parade, s. f. 1. Festivitate militară la care defilează trupele; defilare a trupelor cu prilejul acestei festivități; p. ext. alai, ceremonie; solemnitate, pompă. ◊ Loc. adj. De paradă = de sărbătoare, festiv; pentru ocazii deosebite. ♦ Fig. Atitudine, comportare etc. ostentative, prin care cineva încearcă să facă impresie, să atragă atenția asupra sa. ◊ Loc. adj. și adv. De paradă = (care se face) de formă, de ochii lumii. ◊ Loc. adv. Cu paradă = cu ostentație, cu importanță exagerată, ostentativ. ◊ Expr. A face paradă de (sau cu) ceva = a face ceva în mod ostentativ, pentru a produce efect, a se făli cu ceva, a face caz. 2. Mișcare sau ansamblu de mișcări prin care un sportiv (scrimer, boxer etc.) parează o lovitură a adversarului și încearcă să dea o ripostă. [Var.: (înv. și reg.) paradie s. f.] – Din germ. Parade, fr. parade.

PARADĂ, parade, s. f. 1. Festivitate militară la care defilează trupele diferitelor arme, organizată cu prilejul unui eveniment sau al unei aniversări; p. ext. ceremonie. Într-o zi de paradă, la curtea generalisimului turc.. trag cu pistoale asupra lui. GHICA, S. 116. În ziua aceea era paradă domnească, NEGRUZZI, S. I 29. ◊ Loc. adj. De paradă = a) pentru paradă, destinat paradei. Cal de paradă; b) fig. de formă, de ochii lumii. Critica și autocritica servesc la dezvăluirea lipsurilor și la lupta împotriva prezentării de paradă a lucrurilor într-o lumină trandafirie și a îmbătării de pe urma succeselor în muncă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2684. ◊ Expr. A face paradă (de sau cu ceva) = a face ceva ostentativ pentru a produce efect, a se făli (cu ceva). Șampanie la Capșa beau mulți făcînd paradă De golul cel din creieri, de plinul cel din ladă. MACEDONSKI, O.I 48. Un gentilom ridicol ce face paradă cu titlurile și armele familiei sale. BOLINTINEANU, O. 366. 2. (Învechit) Cortegiu solemn, alai, pompă. Făt-Frumos și fiica lui Alb-împărat intrară cu mare paradă... în cetatea lui Roșiu-împărat. POPESCU, B. I 30. Cucernicul Platon s-a rugat să nu-l îngroape cu paradă. NEGRUZZI, S. I 215. – Pl. și: parăzi. - Variantă: (Munt.; popular) paradie (ISPIRESCU, L. 192) s. f.

PARA s.f. 1. Trecere în revistă a unor trupe care defilează; (p. ext.) ceremonie. ♦ (Fig.) Exhibare (ridicolă) a unui sentiment pe care nu-l simți cu adevărat. ◊ A face paradă de ceva = a se făli cu ceva. 2. (Sport) Parare, evitare a unei lovituri. ◊ Paradă-ripostă = ansamblu de mișcări care duc repede pe un scrimer din apărare direct în atac. [Pl. -rade, -răzi. / < fr. parade, cf. sp. parada – oprire].

PARA s. f. 1. trecere în revistă a unor trupe care defilează; (p. ext.) manifestație, spectacol destinat a atrage atenția. 2. (fig.) exhibare a unui sentiment care nu este simțit cu adevărat. ♦ a face ~ de ceva = a se făli cu ceva. 3. mișcare sau ansamblu de mișcări prin care un scrimer, boxer etc. parează o lovitură a adversarului, încercând să dea o ripostă. (< fr. parade, germ. Parade)

para s. f. (sport) Parare, evitare a unei lovituri ◊ „[...] în minutul 89 doar o paradă in extremis a portarului S. împiedică mingea șutată năprasnic de B. să intre în plasă.” R.l. 18 VI 84 p. 5 (din germ. parade, fr. parade; DEX, DN3)

PARADĂ ~e f. 1) Defilare a trupelor militare sau a colectivelor sportive cu ocazia unei sărbători oficiale sau a unei festivități. ◊ De ~ de formă; de ochii lumii. 2) Etalare a unui lucru cu scopul de a-l pune în valoare. ◊ A face ~ de (sau cu) ceva a face ceva pentru a produce efect; a pune în valoare cu ostentație. 3) Ieșire pe arenă a ansamblului actorilor unui spectacol de circ. 4) (la box, scrimă) Ansamblu de mișcări executate succesiv de unul din sportivi pentru a para o lovitură a adversarului, dându-i o ripostă. /<fr. parade, germ. Parade,

paradă f. 1. reunire de trupe ce au să fie trecute în revistă; 2. afectațiune de a arăta, de a face să admire: face paradă cu averea sa. [Nemț. PARADE].

*parádă f., pl. e și (vulg.) parăzĭ (fr. parade, d. parer, a prepara, a orna; it. parata; rus. parád. V. parez, prepar). Adunare de trupe militare p. a sărbători ceva și a defila pe urmă în fața comandantuluĭ. A face paradă de (saŭ cu ceva), a te fuduli cu ceva. Paradă de erudițiune, arătarea erudițiuniĭ în semn de fudulie. De paradă, de fudulie, ca să vadă lumea: a arăta ceva de paradă. – Munt. vulg. și -ádie. V. ceremonie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

paradi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradesc, 3 sg. paradește, imperf. 1 paradeam; conj. prez. 1 sg. să paradesc, 3 să paradească

paradi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradesc, imperf. 3 sg. paradea; conj. prez. 3 paradească

paradi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradesc, imperf. 3 sg. paradea; conj. prez. 3 sg. și pl. paradească

para s. f., g.-d. art. paradei; pl. parade

para s. f., g.-d. art. paradei; pl. parade

para s. f., g.-d, art. paradei; pl. parade

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PARADI vb. v. degrada, deteriora, învechi, strica, uza.

paradi vb. v. DEGRADA. DETERIORA. ÎNVECHI. STRICA. UZA.

PARA s. 1. (înv.) parisie. (~ militară.) 2. defilare. (Nu mergem și noi la ~?) 3. ceremonie, gală. (Uniformă, ținută de ~.) 4. ceremonie, cinste, fast, pompă, solemnitate. (L-a primit cu multă ~.) 5. v. pompă.

PARA s. v. alai, cortegiu, suită.

para s. v. ALAI. CORTEGIU. SUITĂ.

PARA s. 1. (înv.) parisie. (~ militară.) 2. defilare. (Nu mergem și noi la ~?) 3. ceremonie, gală. (Uniformă, ținută de ~.) 4. ceremonie, cinste, fast, pompă, solemnitate. (L-a primit cu multă ~.) 5. pompă, (înv.) fală. (A intrat cu ~ în oraș.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

paradi (paradesc, paradit), vb. – (Arg.) A se strica, a distruge, a deteriora. Țig. parav, part. parado (Vasiliu, GS, VII, 122; Graur 178; Juilland 171). Pentru sensul cf. Iordan, BF, IV, 185. E greu de despărțit acest cuvînt de părădui, vb. (a distruge, a risipi, a toca), care pare, semantic și fonetic, o simplă var. și care se folosește în Mold. Unicul etimon care s-a indicat pentru acest cuvînt, sl. prati, porją „a separa” (Cihac, II, 244), nu pare sigur. Mai probabil este ngr. παρατῶ „a părăsi, a lăsa”, care de asemeni pare a fi etimonul celui țig.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PARADĂ AERIANĂ festivitate având caracter militar la care participă formațiuni ale flotei aeriene militare.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PARÁDĂ (< fr.) s. f. 1. Festivitate la care defilează trupe de diferite arme (p. militară) sau participanții la o manifestare sportivă (p. sportivă); p. ext. ceremonie. ◊ Parada modei = expunere a unor noi modele de îmbrăcăminte, făcută de casele sau de designerii de modă. Însoțită uneori de muzică, etalarea modelelor de către manechine este asistată de public. ◊ Expr. A face paradă de (sau cu) ceva = a se manifesta, a (se) afișa cu (ceva) ostentație; a face caz; a se făli cu ceva. ♦ (Înv.) Cortegiu solemn, alai. 2. (SPORT) Înlănțuire a unor procedee tehnice executate de un sportiv în scop tactic, terminată cu atacarea adversarului sau cu riposta acestuia (la scrimă, la box). 3. (ORNIT.) P. nupțială = totalitatea atitudinilor și manifestărilor ce însoțesc împerecherea la unele specii de păsări. În general, masculul căută să-și eclipseze rivalii prin scoaterea în evidență a anumitor calități dimensiunile (exagerate prin „umflarea în pene”)m penajul viu colorat, penele ornamentale, forța sau, dimpotrivă, grația și ușurința mișcărilor, și prin care să atragă femela (ex. „rotitul” cocoșilor de munte și de mesteacăn, „dansul” cocorilor, desfacerea cozii în evantai la păun).

PARADE, Christoph (n. 1934), arhitect german. Lucrări de orientare funcționalistă (Școala germană din Roma, Primăria din Ahlen, Sediul guvernamental de la Bonn, Muzeul de Științe Naturale din Osnabrück).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

paradi, paradesc I. v. t. 1. a strica, a deteriora 2. a bate zdravăn (pe cineva) II. v. r. a se strica, a se deteriora, a se uza

a face paradă (de ceva) expr. a face (ceva) în mod ostentativ, a se făli (cu ceva), a face caz (de ceva).

Intrare: paradi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • paradi
  • paradire
  • paradit
  • paraditu‑
  • paradind
  • paradindu‑
singular plural
  • paradește
  • paradiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • paradesc
(să)
  • paradesc
  • paradeam
  • paradii
  • paradisem
a II-a (tu)
  • paradești
(să)
  • paradești
  • paradeai
  • paradiși
  • paradiseși
a III-a (el, ea)
  • paradește
(să)
  • paradească
  • paradea
  • paradi
  • paradise
plural I (noi)
  • paradim
(să)
  • paradim
  • paradeam
  • paradirăm
  • paradiserăm
  • paradisem
a II-a (voi)
  • paradiți
(să)
  • paradiți
  • paradeați
  • paradirăți
  • paradiserăți
  • paradiseți
a III-a (ei, ele)
  • paradesc
(să)
  • paradească
  • paradeau
  • paradi
  • paradiseră
Intrare: paradă
paradă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • para
  • parada
plural
  • parade
  • paradele
genitiv-dativ singular
  • parade
  • paradei
plural
  • parade
  • paradelor
vocativ singular
plural
paradă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F62)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • para
  • parada
plural
  • parăzi
  • parăzile
genitiv-dativ singular
  • parăzi
  • parăzii
plural
  • parăzi
  • parăzilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paradie
  • paradia
plural
  • paradii
  • paradiile
genitiv-dativ singular
  • paradii
  • paradiei
plural
  • paradii
  • paradiilor
vocativ singular
plural
parade
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • paradi
  • paradire
  • paradit
  • paraditu‑
  • paradind
  • paradindu‑
singular plural
  • paradește
  • paradiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • paradesc
(să)
  • paradesc
  • paradeam
  • paradii
  • paradisem
a II-a (tu)
  • paradești
(să)
  • paradești
  • paradeai
  • paradiși
  • paradiseși
a III-a (el, ea)
  • paradește
(să)
  • paradească
  • paradea
  • paradi
  • paradise
plural I (noi)
  • paradim
(să)
  • paradim
  • paradeam
  • paradirăm
  • paradiserăm
  • paradisem
a II-a (voi)
  • paradiți
(să)
  • paradiți
  • paradeați
  • paradirăți
  • paradiserăți
  • paradiseți
a III-a (ei, ele)
  • paradesc
(să)
  • paradească
  • paradeau
  • paradi
  • paradiseră
păradă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părade
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păradi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păradie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
părodie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
poradă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
porade
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pradie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

paradi, paradescverb

etimologie:

para, paradesubstantiv feminin

  • 1. Festivitate militară la care defilează trupele; defilare a trupelor cu prilejul acestei festivități. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Într-o zi de paradă, la curtea generalisimului turc... trag cu pistoale asupra lui. GHICA, S. 116. DLRLC
    • format_quote În ziua aceea era paradă domnească, NEGRUZZI, S. I 29. DLRLC
    • diferențiere Trecere în revistă a unor trupe care defilează. DN
    • 1.1. prin extensiune Cortegiu solemn. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Făt-Frumos și fiica lui Alb-împărat intrară cu mare paradă... în cetatea lui Roșiu-împărat. POPESCU, B. I 30. DLRLC
      • format_quote Cucernicul Platon s-a rugat să nu-l îngroape cu paradă. NEGRUZZI, S. I 215. DLRLC
    • 1.2. figurat Atitudine, comportare etc. ostentativă, prin care cineva încearcă să facă impresie, să atragă atenția asupra sa. DEX '09
      • diferențiere Exhibare (ridicolă) a unui sentiment pe care nu-l simți cu adevărat. DN
      • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială De paradă = (care se face) de formă, de ochii lumii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Critica și autocritica servesc la dezvăluirea lipsurilor și la lupta împotriva prezentării de paradă a lucrurilor într-o lumină trandafirie și a îmbătării de pe urma succeselor în muncă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2684. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială Cu paradă = cu ostentație, cu importanță exagerată. DEX '09 DEX '98
        sinonime: ostentativ
      • chat_bubble A face paradă de (sau cu) ceva = a face ceva în mod ostentativ, pentru a produce efect, a se făli cu ceva, a face caz. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
        sinonime: făli
        • format_quote Șampanie la Capșa beau mulți făcînd paradă De golul cel din creieri, de plinul cel din ladă. MACEDONSKI, O.I 48. DLRLC
        • format_quote Un gentilom ridicol ce face paradă cu titlurile și armele familiei sale. BOLINTINEANU, O. 366. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală De paradă = de sărbătoare; pentru ocazii deosebite. DEX '09 DEX '98
      sinonime: festiv
      • diferențiere De paradă = pentru paradă, destinat paradei. DLRLC
        • format_quote Cal de paradă. DLRLC
  • 2. Mișcare sau ansamblu de mișcări prin care un sportiv (scrimer, boxer etc.) parează o lovitură a adversarului și încearcă să dea o ripostă. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: evitare
    • 2.1. Paradă-ripostă = ansamblu de mișcări care duc repede pe un scrimer din apărare direct în atac. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.