3 intrări

school Articole pe această temă:

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂȚÍT1 s. n. (Rar) Faptul de a păți; întâmplare sau șir de întâmplări (neplăcute) pe care le trăiește cineva. – V. păți.

PĂȚÍT1 s. n. (Rar) Faptul de a păți; întâmplare sau șir de întâmplări (neplăcute) pe care le trăiește cineva. – V. păți.

PĂȚÍT2, -Ă, pățiți, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) Care a trecut prin multe încercări în viață, care a văzut și a trăit multe; p. ext. cu experiență, încercat, experimentat. ◊ Expr. (A fi) Stan pățitul = (a fi) om cu experiență. – V. păți.

pățit2, ~ă [At: CORESI, ap. DHLR II, 464 / Pl: ~iți, ~e / E: păți] 1 a (Înv) Care îndură chinuri fizice sau morale Si: chinuit, torturat. 2-3 smf, a (Om) care a trecut prin multe încercări în viață, care a văzut și a trăit multe. 4-5 smf, a (Pex) (Om) cu experiență Si: (înv) pătimit (3-4). 6 sm (Îe) A fi Stan ~ul A fi om cu experiența vieții, încercat.

pățit1 sn [At: C. PETRESCU, R. DR. 180 / Pl: (rar) ~uri / E: păți] (Rar) 1-2 Pățire (1-2). 3-5 Pățire (3-5). 6 (Pex) Peripeție.

PĂȚÍT2, -Ă, pățiți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care a trecut prin multe încercări în viață, care a văzut și a trăit multe; p. ext. cu experiență, încercat, experimentat. ◊ Expr. (A fi) Stan pățitul = (a fi) om cu experiență. – V. păți.

PĂȚÍT, -Ă, pățiți, -te, adj. Care a pățit, a suferit multe; trecut prin multe greutăți; cu experiență, încercat, priceput. De felul lui, dascălul se ținea drept om pățit, trecut prin multe. GALAN, Z. U. 250. Oamenii cei bătrîni, pățiți și îmbiați prin lume, se pricep cîte la una, alta. SBIERA, P. 302. Crede-mă pe mine, cumătre, că-s mai bătrîn, mai pățit. ALECSANDRI, T. 1558. ◊ (În construcție cu verbul «a fi») Sînt pățită eu cu oamenii, de nici să nu mai aud de ei! REBREANU, R. II 61. ◊ Expr. (A fi) Stan pățitul = (a fi) om cu experiență. Ia, păziți-vă mai bine treaba și nu-mi tot spuneți cai verzi pe păreți, că eu sînt Stan pățitul. CREANGĂ, P. 179. ♦ (Substantivat) Însă iar mă întorc și zic: tot pățitu-i priceput. CREANGĂ, O. A. 63. Iar Codreanul priceputul, Priceputul și pățitul, Din gură-așa grăia. ALECSANDRI, P. P. 90.

PĂȚÍT1 s. n. Faptul de a păți; pățire; experiență. Asta mi-a folosit: umblatu și pățitu, că acuma pot zice că nu mă tem de nime pe lume. C. PETRESCU, R. DR. 130. ◊ Expr. Din pățite = din experiență. – Formă gramaticală: (în expr.) pățite.

PĂȚÍT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre persoane) Care a avut multe întâmplări neplăcute; trecut prin multe încercări în viață. ◊ Din ~te din experiență. (A fi) Stan ~tul (a fi) om cu experiență. /v. a păți

pățit m. cel ce a suferit și învățat multe în vieața sa: tot pățitul e priceput CR. V. Stan.

pățít, -ă adj. Care a pățit multe, experimentat: Stan pățitu. Prov. Tot pățitu-ĭ priceput.

PĂȚÍ, pățesc, vb. IV. 1. Tranz. A i se întâmpla cuiva ceva (neplăcut, ieșit din comun), a da peste ceva neașteptat (și neplăcut). ◊ Expr. A o păți = a avea neplăceri, a intra într-un bucluc; a da peste o belea. A o păți cu cineva = a întâlni pe cineva care îți produce neplăceri, a-și găsi beleaua cu cineva. Din pățite = din experiență. A fi pățit multe = a fi trecut prin multe necazuri, a avea experiență. (Fam.) Ce-ai pățit? = ce ți s-a întâmplat de faci așa ceva? ce te-a găsit? 2. Tranz. și intranz. (Înv. și pop.) A suferi, a pătimi, a îndura. [Prez. ind. și: (pop.) pat] – Lat. pati.

PĂȚÍ, pățesc, vb. IV. 1. Tranz. A i se întâmpla cuiva ceva (neplăcut, ieșit din comun), a da peste ceva neașteptat (și neplăcut). ◊ Expr. A o păți = a avea neplăceri, a intra într-un bucluc; a da peste o belea. A o păți cu cineva = a întâlni pe cineva care îți produce neplăceri, a-și găsi beleaua cu cineva. Din pățite = din experiență. A fi pățit multe = a fi trecut prin multe necazuri, a avea experiență. (Fam.) Ce-ai pățit? = ce ți s-a întâmplat de faci așa ceva? ce te-a găsit? 2. Tranz. și intranz. (Înv. și pop.) A suferi, a pătimi, a îndura. [Prez. ind. și: (pop.) pat] – Lat. pati.

păți [At: CORESI, EV. 70 / Pzi: esc și (pop) pat, paț, (reg) păt / E: ml pati] 1-2 vti (Îvp) A suferi chinuri fizice sau morale Si: a îndura, a răbda, (Trs) a păula (1). 3-4 vti (Îvp) A trece prin întâmplări dezagreabile. 5-6 vti (Pex; imp) A suferi schimbări. 7-8 vti A i se întâmpla, a-i surveni cuiva ceva ieșit din comun, a da peste ceva neașteptat. 9 vt (Îe) A o ~ A avea neplăceri, a intra într-un bucluc, într-o încurcătură mare. 10 vt (Îae) A da peste belea Si: a i se înfunda. 11 vt (Îe) A o ~ cu cineva A întâlni pe cineva care îți poate produce mari neplăceri, încurcături. 12 vt (Îae) A suferi mari neplăceri din cauza cuiva. 13 vt (Îe) Ce-ai ~t? Ce ți s-a întâmplat? 14 vt (Îae) Cum se explică? 15 vt (Îae) Ce te-a apucat?

PĂȚÍ, pățesc și pat, vb. IV. Tranz. 1. A da peste ceva neașteptat, a i se întîmpla ceva neplăcut. Mi-e frică să nu pățim, vreo rușine. STANCU, D. 312. D-ta ești de vină pentru toate cîte le-am pățit. CARAGIALE, O. III 83. Să nu cumva să te împingă păcatul să-i faci vreun neajuns, ca să nu pățești vreo nenorocire. CREANGĂ, P. 87. De-ar ști omul ce-ar păți, dinainte s-ar păzi. POP. ◊ Expr. A o păți = a intra într-un bucluc, într-o încurcătură mare, a da peste o belea. Mă așteptam că ai s-o pățești odată cu lecțiile d-tale. REBREANU, R. I 242. Eeei!... – așa-i c-am pățit-o? Care vra să sică, am casă și nu-s stăpîn într-însa. ALECSANDRI, T. I 326. Au mai pățit-o și alții. NEGRUZZI, S. I 79. A o păți cu cineva = a da peste cineva care-ți poate veni de hac; a-și găsi beleaua cu cineva; a i se înfunda cu cineva. A fi pățit multe = a fi trecut prin multe întîmplări sau necazuri; a avea multă experiență. (Uneori urmat de o propoziție consecutivă) Ce-ai pățit? = ce ți s-a întimplat, ce te-a găsit? Ce-ai pățit de ești așa de vesel?Ce-ai pățit să lași pe peretele alb ca laptele o pată de pămînt galben? DELAVRANCEA, H. T. 135. ◊ Intranz. Astfel păți și cioara, în rîs ea fu luată Și cu un cuc nemernic de toate comparată. ALEXANDRESCU, P. 120. 2. A suferi, a pătimi, a îndura. Precît văd, ai să păți multe în viața ta, mă băiatule. SADOVEANU, M. C. 61. Își spuse istoria și ce păți pînă să ajungă la dînsele. ISPIRESCU, L. 8. Dacă dumneata știai romînește... nu erai să păți atîtea nevoi. ODOBESCU, S. III 193. ◊ Intranz. Unul face și altul pate. Prez. ind. și: paț.

A PĂȚÍ ~ésc tranz. A avea de suferit, de îndurat (pe neașteptate). ◊ Ce-ai pățit? ce ți s-a întâmplat? ce-a dat peste tine? A o ~ (sau pârli) a nimeri într-o situație neplăcută; a da peste belea. /<lat. pati[ri]

pățì v. 1. a suferi (într’un mod nemeritat): de ar ști omul ce ar păți, dinnainte s’ar păzi CR.; 2. a cunoaște și învăța din propria sa experiență: cine a pățit multe, știe multe; 3. a se întâmpla (în bine sau în rău): ce ai pățit să te scoli așa de dimineață? 4. a suferi ceva rău: cine o mai face ca mine, ca mine să pață ISP. [Lat. PATI(RI): prezentul pat, în loc de paț sau pățesc e abstras dela a doua persoană pați (de unde prin analogie pat)].

2) pat, pățit v. tr. V. pățesc.

pățésc v. tr. (lat. pátio, patire îld. pátior, páti, a suferi, înrudit cu vgr. pásho, épathon, sufer; it. patire, sp. pg. padecer. V. pasiune, patimă, apatie). Sufer, mi se întîmplă neplăcerĭ: multe am pățit de atuncĭ: m’am îmbolnăvit, mĭ-a ars casa, mĭ-a murit o vacă; am căzut din copac, dar n’am pățit nimica. A o păți, a ți se întîmpla o neplăcere: a pățit-o hoțu, că l-a prins gardistu. Ce-aĭ pățit? ce minune s’a întîmplat: ce-aĭ pățit, zgîrcitule, de eștĭ așa de darnic astăzĭ?! – În vest și pat, pate, să pat, să pată saŭ să pață.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*pățít1 (pop.) adj. m., s. m., pl. pățíți; adj. f. pățítă, pl. pățíte

arată toate definițiile

Intrare: pățit (adj.)
pățit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pățit
  • pățitul
  • pățitu‑
  • păți
  • pățita
plural
  • pățiți
  • pățiții
  • pățite
  • pățitele
genitiv-dativ singular
  • pățit
  • pățitului
  • pățite
  • pățitei
plural
  • pățiți
  • pățiților
  • pățite
  • pățitelor
vocativ singular
plural
Intrare: pățit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pățit
  • pățitul
  • pățitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • pățit
  • pățitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: păți
păți1 (1 -țesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păți
  • pățire
  • pățit
  • pățitu‑
  • pățind
  • pățindu‑
singular plural
  • pățește
  • pățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pățesc
(să)
  • pățesc
  • pățeam
  • pății
  • pățisem
a II-a (tu)
  • pățești
(să)
  • pățești
  • pățeai
  • pățiși
  • pățiseși
a III-a (el, ea)
  • pățește
(să)
  • pățească
  • pățea
  • păți
  • pățise
plural I (noi)
  • pățim
(să)
  • pățim
  • pățeam
  • pățirăm
  • pățiserăm
  • pățisem
a II-a (voi)
  • pățiți
(să)
  • pățiți
  • pățeați
  • pățirăți
  • pățiserăți
  • pățiseți
a III-a (ei, ele)
  • pățesc
(să)
  • pățească
  • pățeau
  • păți
  • pățiseră
verb (VT314)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păți
  • pățire
  • pățit
  • pățitu‑
  • pățind
  • pățindu‑
singular plural
  • pate
  • pățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pat
(să)
  • pat
  • pățeam
  • pății
  • pățisem
a II-a (tu)
  • pați
(să)
  • pați
  • pățeai
  • pățiși
  • pățiseși
a III-a (el, ea)
  • pate
(să)
  • pa
  • pățea
  • păți
  • pățise
plural I (noi)
  • pățim
(să)
  • pățim
  • pățeam
  • pățirăm
  • pățiserăm
  • pățisem
a II-a (voi)
  • pățiți
(să)
  • pățiți
  • pățeați
  • pățirăți
  • pățiserăți
  • pățiseți
a III-a (ei, ele)
  • pat
(să)
  • pa
  • pățeau
  • păți
  • pățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pățit (adj.)

  • 1. popular adesea substantivat Care a trecut prin multe încercări în viață, care a văzut și a trăit multe.
    exemple
    • De felul lui, dascălul se ținea drept om pățit, trecut prin multe. GALAN, Z. U. 250.
      surse: DLRLC
    • Oamenii cei bătrîni, pățiți și îmbiați prin lume, se pricep cîte la una, alta. SBIERA, P. 302.
      surse: DLRLC
    • Crede-mă pe mine, cumătre, că-s mai bătrîn, mai pățit. ALECSANDRI, T. 1558.
      surse: DLRLC
    • Sînt pățită eu cu oamenii, de nici să nu mai aud de ei! REBREANU, R. II 61.
      surse: DLRLC
    • Însă iar mă întorc și zic: tot pățitu-i priceput. CREANGĂ, O. A. 63.
      surse: DLRLC
    • Iar Codreanul priceputul, Priceputul și pățitul, Din gură-așa grăia. ALECSANDRI, P. P. 90.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Cu experiență.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: experimentat priceput încercat
    • 1.2. expresie Din pățite = din experiență.
      surse: NODEX
      • comentariu Conform altor dicționare, această expresie este încadrată la substantivul pățit sau la verbul păți.
        surse: dexonline
    • 1.3. expresie (A fi) Stan pățitul = (a fi) om cu experiență.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • Ia, păziți-vă mai bine treaba și nu-mi tot spuneți cai verzi pe păreți, că eu sînt Stan pățitul. CREANGĂ, P. 179.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi păți
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

pățit (s.n.)

  • 1. rar Faptul de a păți; întâmplare sau șir de întâmplări (neplăcute) pe care le trăiește cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: experiență pățire attach_file un exemplu
    exemple
    • Asta mi-a folosit: umblatu și pățitu, că acuma pot zice că nu mă tem de nime pe lume. C. PETRESCU, R. DR. 130.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Din pățite = din experiență.
      surse: DLRLC
      • comentariu Conform altor dicționare, această expresie este încadrată la adjectivul pățit sau la verbul păți.
        surse: dexonline
  • comentariu Formă gramaticală (în expresie): pățite.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi păți
    surse: DEX '09 DEX '98

păți

  • 1. tranzitiv A i se întâmpla cuiva ceva (neplăcut, ieșit din comun), a da peste ceva neașteptat (și neplăcut).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • Mi-e frică să nu pățim vreo rușine. STANCU, D. 312.
      surse: DLRLC
    • D-ta ești de vină pentru toate cîte le-am pățit. CARAGIALE, O. III 83.
      surse: DLRLC
    • Să nu cumva să te împingă păcatul să-i faci vreun neajuns, ca să nu pățești vreo nenorocire. CREANGĂ, P. 87.
      surse: DLRLC
    • De-ar ști omul ce-ar păți, dinainte s-ar păzi. POP.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Astfel păți și cioara, în rîs ea fu luată Și cu un cuc nemernic de toate comparată. ALEXANDRESCU, P. 120.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A o păți = a avea neplăceri, a intra într-un bucluc; a da peste o belea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Mă așteptam că ai s-o pățești odată cu lecțiile d-tale. REBREANU, R. I 242.
        surse: DLRLC
      • Eeei!... așa-i c-am pățit-o? Care vra să zică, am casă și nu-s stăpîn într-însa. ALECSANDRI, T. I 326.
        surse: DLRLC
      • Au mai pățit-o și alții. NEGRUZZI, S. I 79.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A o păți cu cineva = a întâlni pe cineva care îți produce neplăceri, a-și găsi beleaua cu cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie Din pățite = din experiență.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.4. expresie A fi pățit multe = a fi trecut prin multe necazuri, a avea experiență.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.5. expresie familiar Ce-ai pățit? = ce ți s-a întâmplat de faci așa ceva? ce te-a găsit?
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ce-ai pățit de ești așa de vesel?
        surse: DLRLC
      • Ce-ai pățit să lași pe peretele alb ca laptele o pată de pămînt galben? DELAVRANCEA, H. T. 135.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Precît văd, ai să păți multe în viața ta, mă băiatule. SADOVEANU, M. C. 61.
      surse: DLRLC
    • Își spuse istoria și ce păți pînă să ajungă la dînsele. ISPIRESCU, L. 8.
      surse: DLRLC
    • Dacă dumneata știai romînește... nu erai să pați atîtea nevoi. ODOBESCU, S. III 193.
      surse: DLRLC
    • Unul face și altul pate.
      surse: DLRLC

etimologie: