9 definiții pentru schingiuit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCHINGIUIT2, -Ă, schingiuiți, -te, adj. 1. (Despre ființe) Care a fost supus la (mari) suferințe fizice; chinuit, torturat. 2. Fig. (Despre cuvinte, limbă, vorbire etc.) Pronunțat, scris sau reprodus incorect; deformat, stâlcit. – V. schingiui.
schingiuit2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 266 / Pl: ~iți, ~e / E: schingiui] 1 (D. ființe; adesea prin lărgirea sensului ori prin exagerare) Torturat2 (1). 2 (Fig; d cuvinte, limbă, vorbire etc.) Pronunțat sau scris, reprodus greșit Si: (rar) schimonosit (5), (reg) scâlciat, stâlcit. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHINGIUIT2, -Ă, schingiuiți, -te, adj. 1. (Despre ființe) Care a fost supus la (mari) suferințe fizice; chinuit, torturat. 2. Fig. (Despre cuvinte, limbă, vorbire etc.) Pronunțat, scris sau reprodus incorect; deformat, schimonosit. – V. schingiui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
SCHINGIUIT, -Ă, schingiuiți, -te, adj. 1. Chinuit, muncit, torturat, bătut. ◊ Fig. Dintr-o crîșmă deschisă s-auzea o vioară schingiuită. EMINESCU, N. 34. 2. Stîlcit, scîlciat, pocit. Frumoasa noastră limbă, căznită și schingiuită astfel. NEGRUZZI, S. I 266.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
schingiuit adj. m., pl. schingiuiți; f. sg. schingiuită, pl. schingiuite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCHINGIUIT adj. v. torturat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SCHINGIUIT adj. v. deformat, denaturat, pocit, schimonosit, scâlciat, stâlcit, stricat, stropșit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
schingiuit adj. v. DEFORMAT. DENATURAT. POCIT. SCHIMONOSIT. SCÎLCIAT. STÎLCIT. STRICAT. STROPȘIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCHINGIUIT adj. chinuit, torturat, (înv. și pop.) căznit, (înv. și reg.) pătimaș, (înv.) muncit, pătimitor, pățit. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
schingiuit, schingiuităadjectiv
- 1. (Despre ființe) Care a fost supus la (mari) suferințe fizice. DEX '09 DLRLC
- Dintr-o crîșmă deschisă s-auzea o vioară schingiuită. EMINESCU, N. 34. DLRLC
-
- 2. (Despre cuvinte, limbă, vorbire etc.) Pronunțat, scris sau reprodus incorect. DEX '09 DLRLC
- Frumoasa noastră limbă, căznită și schingiuită astfel. NEGRUZZI, S. I 266. DLRLC
-
etimologie:
- schingiui DEX '09 DEX '98