2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂRJÓL, părjoluri, s. n. (Pop.) 1. Foc mare care se extinde rapid; incendiu violent și mistuitor. ◊ Expr. A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd, a prăpădi. A da pârjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plânge cu foc și pârjol = a plânge cu desperare. A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare. 2. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, zăduf. 3. Fig. Prăpăd, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din pârjoli (derivat regresiv).

pârjol [At: ANON. CAR. / V: (înv) păr~, per~, (reg) ~oa sf / Pl: ~uri, (îvr) ~oale / E: pvb pârjoli] 1 sn Foc violent și mistuitor izbucnit mai ales pe vreme de secetă și arșiță mare Si: incendiu, (îvp) pojar, (reg) pârjolaie (2), pârlitură (15). 2 sn (Prc) Parte luminoasă, mobilă și dogoritoare care se înalță dintr-un corp aprins. 3 sn (Prc) Flacără vie care se întinde repede și arde ierburile uscate, miriștea etc. Si: pară1, văpaie, vâlvătaie. 4 av (Cu valoare de superlativ absolut) Extrem de... 5 av (Pe lângă verbe de mișcare) Foarte repede. 6 sn (Îlav) Cu ~ sau cu (mare) foc și cu ~ Foarte repede și cu mare intensitate. 7 snlav) Foc și ~ Cu înverșunare Si: aprig, aprins, îndârjit, înverșunat. 8 sn (Îe) A da (sau, înv, a lăsa, a slobozi) ~ A aprinde un foc. 9 sn (Îae) A incendia. 10 sn (Reg; îe) A lua ~ A se aprinde. 11-12 sn (Pfm; îe) A face ~ A distruge totul (prin foc). 13 sn (Pex; îae) A face prăpăd. 14 sn A i se aprinde (cuiva) ~ înaintea ochilor sau (reg) a se face foc și ~ A se înfuria foarte tare. 15 sn (Îe) A plânge cu foc și cu ~ A plânge în hohote. 16 sn (Îe) A purta ferul și ~ul A distruge cu forța armată. 17 sn (Îvr; Ban; Trs) Loc în pădure ars de pârjol (1) Si: (pop) pârlitură (16), (reg) pârjolitură (19), părleală (11). 18-19 sn Căldură mare în timpul verii (cu secetă care distruge vegetația) Si: arșiță, zăduf, zăpușeală. 20 sn (Înv; fig) Sentiment puternic, pornire violentă care copleșește pe cineva, întunecându-i adesea dreapta judecată. 21-22 (Înv; fig) Furie (nestăvilită). 23 (Înv; fig) Iubire pasională nestăpânită. 24 (Fig) Nenorocire mare care se abate asupra cuiva Si: năpastă, pacoste. 25 (Pex) Dezlănțuire de forțe provocată de om sau de elementele naturii, pricinuind mari distrugeri de bunuri sau de vieți omenești Si: calamitate, dezastru, potop, potopenie, prăpăd, urgie.

PÂRJÓL, pârjoluri, s. n. 1. Foc mare și iute; incendiu violent și mistuitor. ◊ Expr. A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd, a prăpădi. A da pârjol = a da foc, a distruge (prin foc); a incendia. A plânge cu foc și pârjol = a plânge cu desperare. A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare. 2. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță, zăpușeală, zăduf. 3. Fig. Prăpăd, dezastru, calamitate, pustiire, urgie. – Din pârjoli (derivat regresiv).

PÂRJÓL ~uri n. 1) Foc mare și puternic; incendiu violent și mistuitor. 2) fig. Nenorocire mare care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; dezastru; flagel; calamitate; prăpăd. 3) pop. Căldură mare și înăbușitoare; arșiță. /v. a pârjoli

pârjol n. 1. foc mare, incendiu: începu a plânge cu foc și cu pârjol; 2. fig. dezastru, jaf cumplit: stau privind în vale cum fac pârjol Tătarii AL. [Tras din pârjoli]. ║ adv. nevoie mare (cf. foc): e rea pârjol!

PÎRJÓL, pîrjoluri, s. n. 1. Foc mare și iute (mai ales în vreme de secetă); incendiu violent și mistuitor. V. pojar. S-a oprit... la un anume zid de bisericuță, năruită și pustie, după pîrjolul de anul trecut. C. PETRESCU, R. 48. Uneori cerul se încinge, pe alocurea, în depărtare, de o vîlvoare roșatică, provenită din pîrjol. ODOBESCU, S. III 20. Flăcările acestui pîrjol ce prefăcu în cenușă tot orașul. BĂLCESCU, O. II 119. ◊ Expr. A face pîrjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd. Pe unde treceau, pîrjol făceau. CREANGĂ, P. 246. Ei lasă jos, pe coastă, să pască harmăsarii Și stau privind în vale cum fac pîrjol tătarii. ALECSANDRI, P. III 289. A da pîrjol = a da foc, a distruge, a nimici (prin foc); a incendia. Zise nepotului său să dea pîrjol unei păduri ce era p-acolo, p-aproape. ISPIRESCU, U. 35. Cum o văd că în crîng intră, îl iau împrejur ocol, Și, apucîndu-se-ndată, pun foc și îi dau pîrjol. PANN, P. V. II 63. A plînge cu foc și pîrjol = a plînge cu desperare, a plînge în hohote. Și unde începu a plînge cu foc și pîrjol, de ți se rupea inima de mila ei. ISPIRESCU, L. 342. A se face foc și pîrjol = a se înfuria, a-și ieși din fire, a se supăra foc, a se face foc și pară. 2. Fig. Prăpăd, pustiire, urgie. După cum s-au furișat ei [moții] cît mai adînc, cît mai între stînci, se poate bănui ce mare era pîrjolul care îi împingea din urmă. BOGZA, Ț. 13. Și se întinde vertiginos mai departe pîrjolul. Te asigur că în trei-patru zile va fi la Severin. REBREANU, R. II 75. Bate pe roibul, dă zor... pîrjolul se apropie. DELAVRANCEA, S. 196. ◊ Expr. Pîrjol și foc = nenorocire mare; dezastru: De-o-nvinge Vogoride, atunci pîrjol și foc. MACEDONSKI, O. II 189.

pîrjól n., pl. urĭ (d. pîrjolesc). Mare incendiere și devastare: Tătariĭ făceaŭ pîrjol. Mare jaf. Adv. Pîrjol de beată, foarte beată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pârjól (pop.) s. n., pl. pârjóluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÂRJÓL s. 1. v. incendiu. 2. v. vâlvătaie. 3. v. caniculă.

PÂRJÓL s. v. arsură, calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, jariște, năpastă, nenorocire, pacoste, pârlitură, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie.

PÎRJOL s. 1. foc, incendiu, (înv. și reg.) pojar, (reg.) pîrlitură. (Un ~ a distrus clădirea.) 2. flăcăraie, pară, pălălaie, văpaie, vîlvătaie, vîlvoare, (rar) pălălaică, (pop.) bobot, bobotaie, (reg.) pălălăială, vîlvaie, vîlvăraie, (prin vestul Transilv.) babură, (Olt.) bălbălău. (Un imens ~ de la incendiu.) 3. arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, fierbințeală, năbușeală, năduf, nădușeală, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.)

pîrjol s. v. ARSURĂ. CALAMITATE. CATASTROFĂ. DEZASTRU. FLAGEL. GROZĂVIE. JARIȘTE. NĂPASTĂ. NENOROCIRE. PACOSTE. PÎRLITURĂ. POTOP. PRĂPĂD. PUSTIIRE. SINISTRU. URGIE.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PÂRJOL, com. în jud. Bacău, situată în depr. Tazlău-Cașin, pe râul Tazlău; 6.965 loc. (2003). Expl. de petrol. Centru de ceramică populară (Băhnășeni) și de prelucr. artistică a lemnului (Pustiana). Bisericile Sfinții Voievozi (1822-1825, renovată în 1919) și Schimbarea la Față (1858-1861), în satele Băhnășeni și Câmpeni.

PÎRJOL subst. 1. – A., munt. (Sd XI 264). 2. Pîrjol/ea; -ești s.; -escu.

Intrare: Pârjol
Pârjol nume propriu
nume propriu (I3)
  • Pârjol
Intrare: pârjol
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârjol
  • pârjolul
  • pârjolu‑
plural
  • pârjoluri
  • pârjolurile
genitiv-dativ singular
  • pârjol
  • pârjolului
plural
  • pârjoluri
  • pârjolurilor
vocativ singular
plural
părjol
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pârjoală substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârjoa
  • pârjoala
plural
  • pârjoale
  • pârjoalele
genitiv-dativ singular
  • pârjoale
  • pârjoalei
plural
  • pârjoale
  • pârjoalelor
vocativ singular
plural
perjol
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pârjol părjol pârjoală perjol popular

  • 1. Foc mare care se extinde rapid; incendiu violent și mistuitor.
    exemple
    • S-a oprit... la un anume zid de bisericuță, năruită și pustie, după pîrjolul de anul trecut. C. PETRESCU, R. 48.
      surse: DLRLC
    • Uneori cerul se încinge, pe alocurea, în depărtare, de o vîlvoare roșatică, provenită din pîrjol. ODOBESCU, S. III 20.
      surse: DLRLC
    • Flăcările acestui pîrjol ce prefăcu în cenușă tot orașul. BĂLCESCU, O. II 119.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A face pârjol = a nimici (prin foc); a face prăpăd.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nimici prăpădi attach_file 2 exemple
      exemple
      • Pe unde treceau, pîrjol făceau. CREANGĂ, P. 246.
        surse: DLRLC
      • Ei lasă jos, pe coastă, să pască harmăsarii Și stau privind în vale cum fac pîrjol tătarii. ALECSANDRI, P. III 289.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A da pârjol = a da foc, a distruge (prin foc).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: distruge incendia attach_file 2 exemple
      exemple
      • Zise nepotului său să dea pîrjol unei păduri ce era p-acolo, p-aproape. ISPIRESCU, U. 35.
        surse: DLRLC
      • Cum o văd că în crîng intră, îl iau împrejur ocol, Și, apucîndu-se-ndată, pun foc și îi dau pîrjol. PANN, P. V. II 63.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A plânge cu foc și pârjol = a plânge cu desperare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Și unde începu a plînge cu foc și pîrjol, de ți se rupea inima de mila ei. ISPIRESCU, L. 342.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A se face foc și pârjol = a-și ieși din fire, a se înfuria foarte tare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înfuria
  • 2. Căldură mare și înăbușitoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: arșiță căldură zăduf zăpușeală
  • exemple
    • După cum s-au furișat ei [moții] cît mai adînc, cît mai între stînci, se poate bănui ce mare era pîrjolul care îi împingea din urmă. BOGZA, Ț. 13.
      surse: DLRLC
    • Și se întinde vertiginos mai departe pîrjolul. Te asigur că în trei-patru zile va fi la Severin. REBREANU, R. II 75.
      surse: DLRLC
    • Bate pe roibul, dă zor... pîrjolul se apropie. DELAVRANCEA, S. 196.
      surse: DLRLC

etimologie: