pârjol [At: ANON. CAR. / V: (înv) păr~, per~, (reg) ~oală sf / Pl: ~uri, (îvr) ~oale / E: pvb pârjoli] 1 sn Foc violent și mistuitor izbucnit mai ales pe vreme de secetă și arșiță mare Si: incendiu, (îvp) pojar, (reg) pârjolaie (2), pârlitură (15). 2 sn (Prc) Parte luminoasă, mobilă și dogoritoare care se înalță dintr-un corp aprins. 3 sn (Prc) Flacără vie care se întinde repede și arde ierburile uscate, miriștea etc. Si: pară¹, văpaie, vâlvătaie. 4 av (Cu valoare de superlativ absolut) Extrem de... 5 av (Pe lângă verbe de mișcare) Foarte repede. 6 sn (Îlav) Cu ~ sau cu (mare) foc și cu ~ Foarte repede și cu mare intensitate. 7 sn (Îlav) Foc și ~ Cu înverșunare Si: aprig, aprins, îndârjit, înverșunat. 8 sn (Îe) A da (sau, înv, a lăsa, a slobozi) ~ A aprinde un foc. 9 sn (Îae) A incendia. 10 sn (Reg; îe) A lua ~ A se aprinde. 11-12 sn (Pfm; îe) A face ~ A distruge totul (prin foc). 13 sn (Pex; îae) A face prăpăd. 14 sn A i se aprinde (cuiva) ~ înaintea ochilor sau (reg) a se face foc și ~ A se înfuria foarte tare. 15 sn (Îe) A plânge cu foc și cu ~ A plânge în hohote. 16 sn (Îe) A purta ferul și ~ul A distruge cu forța armată. 17 sn (Îvr; Ban; Trs) Loc în pădure ars de pârjol (1) Si: (pop) pârlitură (16), (reg) pârjolitură (19), părleală (11). 18-19 sn Căldură mare în timpul verii (cu secetă care distruge vegetația) Si: arșiță, zăduf, zăpușeală. 20 sn (Înv; fig) Sentiment puternic, pornire violentă care copleșește pe cineva, întunecându-i adesea dreapta judecată. 21-22 (Înv; fig) Furie (nestăvilită). 23 (Înv; fig) Iubire pasională nestăpânită. 24 (Fig) Nenorocire mare care se abate asupra cuiva Si: năpastă, pacoste. 25 (Pex) Dezlănțuire de forțe provocată de om sau de elementele naturii, pricinuind mari distrugeri de bunuri sau de vieți omenești Si: calamitate, dezastru, potop, potopenie, prăpăd, urgie.