13 definiții pentru incendiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

incendiu sn [At: MACEDONSKI, O. I, 246 / Pl: ~ii / E: lat incendium] Foc mare care cuprinde o clădire, o pădure etc. producând pagube mari Si: (pop) pârjol, pojar.

INCÉNDIU, incendii, s. n. Foc mare care cuprinde (și distruge parțial sau total) o clădire, o pădure etc.; pârjol. – Din lat. incendium. Cf. it. incendio, fr. incendie.

INCÉNDIU, incendii, s. n. Foc mare care cuprinde (și distruge parțial sau total) o clădire, o pădure etc.; pârjol. – Din lat. incendium. Cf. it. incendio, fr. incendie.

INCÉNDIU, incendii, s. n. Foc mare, producător de pagube, care cuprinde și mistuie clădiri, păduri etc. V. pîrjol. Pericol de incendiu. Pompă de incendiu.Incendiul crescuse și se înălța spre cer ca un stîlp de flacără. DUMITRIU, N. 49. Într-o noapte izbucni un incendiu la casa lui Stamati. BART, E. 268. Așa lasă toate incendiile mari, după ce se sting, o provizie de căldură ascunsă, de care multă vreme mai fumegă zidurile arse. VLAHUȚĂ, O. A. III 60.

INCÉNDIU s.n. Foc mare; pârjol. [Pron. -diu. / < lat. incendium, cf. it. incendio, fr. incendie].

INCÉNDIU s. n. foc mare; pârjol. (< lat. incendium, it. incendio, fr. incendie)

INCÉNDIU ~i n. Foc mare care se propagă cauzând mari pierderi materiale. [Sil. -diu] /<lat. incendium, fr. incendie

incendiu n. 1. foc mare; 2. turburări revoluționare.

*incéndiŭ n. (lat. in-cendium, d. in-céndere, a aprinde. V. încing, incandescent). Aprinderea unuĭ edificiŭ, uneĭ pădurĭ, uneĭ recolte ș. a. Fig. Sedițiune, răscoală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

incéndiu [diu pron. diu] s. n., art. incéndiul; pl. incéndii, art. incéndiile (-di-i-)

incéndiu s. n. [-diu pron. -diu], art. incéndiul; pl. incéndii, art. incéndiile (sil. -di-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INCÉNDIU s. foc, pârjol, (înv. și reg.) pojar, (reg.) pârlitură. (Un ~ a distrus clădirea.)

INCENDIU s. foc, pîrjol, (înv. și reg.) pojar, (reg.) pîrlitură. (Un ~ a distrus clădirea.)

Intrare: incendiu
  • silabație: in-cen-diu
  • pronunție: incendĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incendiu
  • incendiul
  • incendiu‑
plural
  • incendii
  • incendiile
genitiv-dativ singular
  • incendiu
  • incendiului
plural
  • incendii
  • incendiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

incendiu

  • 1. Foc mare care cuprinde (și distruge parțial sau total) o clădire, o pădure etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: foc (ardere) pojar pârjol pârlitură 4 exemple
    exemple
    • Pericol de incendiu. Pompă de incendiu.
      surse: DLRLC
    • Incendiul crescuse și se înălța spre cer ca un stîlp de flacără. DUMITRIU, N. 49.
      surse: DLRLC
    • Într-o noapte izbucni un incendiu la casa lui Stamati. BART, E. 268.
      surse: DLRLC
    • Așa lasă toate incendiile mari, după ce se sting, o provizie de căldură ascunsă, de care multă vreme mai fumegă zidurile arse. VLAHUȚĂ, O. A. III 60.
      surse: DLRLC

etimologie: