2 intrări

36 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÂRÂÍ, pers. 3 pấrăie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni.(Despre scânduri, podele etc.,p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr1 + suf.-âi.

pârâi vi [At: DRĂGHICI, R. 10/7 / V: (înv) părăi, (reg) ~răi / Pzi: 3 pârâie / E: pâr1 + -îi] 1 (Fam; d. corpuri dure) A produce un zgomot surd, ușor prelungit prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc. Si: a pârpăi (1), a pocni, a trosni. 2 (D. corpuri dure) A se rupe, a se frânge brusc, producând un zgomot surd Si: a pârpăi (2), a pocni, a trosni. 3 (Rar; d. metale topite) A sfârâi în contact cu apa rece. 4 (D. obiecte de îmbrăcăminte prea strâmte) A plesni ușor, de obicei, la cusături prin întindere exagerată Si: a pocni. 5 (D. încheieturi; pex; d. oase, după verbe ca „a se întinde”, „a strânge”, indică intensificarea maximă a acțiunii) A produce, prin întindere sau la strângeri puternice, un sunet caracteristic Si: a pocni, a trosni. 6 (Îe) Îi ~ie fălcile Se spune despre cineva care cască cu zgomot, deschizând la maximum gura. 7 (D. pepenele verde foarte copt) A produce un trosnet ușor la strângerea în mâini Si: (rar) a pocni, a trosni. 8 (D. scânduri uscate, podele vechi etc.) A produce un zgomot prelung prin apăsare Si: a scârțâi. 9 (D. corpuri metalice sau d. obiecte prevăzute cu inele, arcuri, balamale neunse cu ulei) A produce un zgomot prelung, ascuțit și strident prin frecare Si: a scârțâi. 10 (D. obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu zgomote caracteristice, sub acțiunea forței exercitate de un corp care apasă cu putere, se trântește sau cade brusc Si: a pocni, a trosni. 11 (Pan; d. zăpada înghețată) A produce zgomote specifice, surde, prin presare. 12 (Ban; d. alimente) A scârțâi în dinți din cauza unor impurități. 13 (Mol; Trs; d. crengi, desișuri) A foșni. 14 (Mol; d. foc și d. corpuri inflamabile) A arde repede cu pâlpâiri sau scăpărări dese și cu pocnete scurte, repetate Si: a pâcâi, a pâlpâi, a sfârâi, a țiui. 15 (Trs; Mol; d. obiecte în mișcare) A produce un zgomot caracteristic provovat de viteza mișcării sau a rostogolirii Si: a durăi, a sfârâi. 16 (Îe) Merge (sau fuge) de-i ~ie călcâiele Se spune despre cineva care merge sau fuge foarte repede. 17 (Rar; d. păsări; îf pârăi) A-și lua zborul pe neașteptate. 18 (D. ploaie, grindină) A se izbi de o suprafață tare, producând zgomote dese, scurte și ritmice Si: a răpăi, a ropoti. 19 (D. ciocane) A produce zgomote ritmice, prin lovirea într-un obiect dur Si: a bocăni. 20 (D. motoare, motociclete) A produce zgomote sacadate și intense în timpul funcționării. 21 (D. arme de foc) A produce zgomote ritmice, repetate, prin declanșări succesive Si: a răpăi, a șuiera, a țăcăni. 22 (Pop; d. proiectile) A pocni repetat la atingerea țintei. 23 (D. pământ, construcții) A bubui din cauza unor lovituri, fenomene naturale, cutremure, tunete etc.

PÂRÂÍ, pers. 3 pấrâie, vb. IV. Intranz. 1. (Despre corpuri tari, dure, neelastice) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.; a trosni, a pocni. 2. (Despre încheieturi, p. ext. despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur; a trosni, a pocni. 3. (Despre scânduri, podele etc., p. anal. despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare; a scârțâi. ♦ (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic. ♦ (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini; a trosni. 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate. 5. (Despre arme de foc, p. ext. despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane; a bubui, a păcăni, a răpăi, a șuiera. [Var.: (reg.) pârăí vb. IV] – Pâr1 + suf. -âi.

A PÂRÂÍ pers. 3 pârâie intranz. 1) (despre corpuri tari) A produce un zgomot caracteristic la rupere, frângere, apăsare sau ardere. Crengile pârâie. 2) (despre arme de foc) A produce pocnituri scurte și repetate. /pâr + suf. ~âi

PÂRĂÍ vb. IV v. pârâi.

PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

PÂRÎ́, pârăsc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) 1. A se plânge de faptele cuiva; a reclama. ♦ A acuza, a învinui. ♦ A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău; a denunța. 2. (Înv.) A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces. – Din sl. p(ĭ)rĕti.

pârî [At: COD. VOR. 2/25 / V: (înv) părî, ~ri / Pzi: ~răsc / E: slv пьрѣти] 1 vrr (Înv) A avea o dispută cu cineva pentru ceva. 2 vrr (Înv) A se certa învinuindu-se reciproc. 3 vrr (Îrg) A fi în proces cu cineva. 4 vt(a) (Înv) A nu recunoaște fapta incriminată. 5 vt(a) (Înv) A contesta adevărul acuzației. 6 vt (Îrg; cu determinările „la județ”, „la judecător”) A chema în judecată, a reclama în fața justiției. 7 vi (Îvr) A revendica în baza unui drept. 8 vt(a) A se plânge de faptele cuiva Si: a acuza, a învinui. 9 vt A arăta în mod răutăcios și tendențios faptele cuiva, exagerând sau mințind. 10 vt A vorbi pe cineva de rău. 11 vt A trăda pe cineva. 12 vt A denunța.

PÎRÎ́, pîrăsc, vb. IV. Tranz. 1. A arăta în mod răutăcios faptele unei persoane, a acuza, a se plînge de cineva; a da pe față, a spune (pe cineva) ia... a denunța, a reclama. Cîțiva [elevi] din a patra fumau și se lăsau șantajați de alții care le cereau țigări, că altfel îi pîrăsc. PAS, Z. I 113. Ceilalți s-au vorbit între dînșii să dea jalobă asupra lui cu feluri de clevetiri, pîrîndu-l că ar fi un fățarnic. NEGRUZZI, S. I 225. 2. (Învechit și popular) A chema (pe cineva) în judecată, a intenta (cuiva) proces. Lupul te pîrăște, lupul te judecă, se zice despre judecătorii puternici, interesați și nedrepți. – Prez. ind. pers. 3 și: pîriiește. - Variantă: (Transilv.) pîrăí (REBREANU, R. I 256, RETEGANUL, P. IV 13) vb. IV.

A PÂRÎ ~ăsc tranz. A prezenta ca vinovat de înfăptuirea unor acțiuni reprobabile ținute în taină, dând în vileag, cu intenții rele (în fața unor persoane sau organe oficiale); a denunța; a declara. /<sl. p[â]rĕti

pârăì v. a face un zgomot surd și des, vorbind de foc, zăpadă, lucruri tari: îi pârăie oasele ISP. [Onomatopee din prrr! care imită acest sgomot].

pârî v. 1. a acuza; 2. a denunța [Slav. PRĬETI].

pîrắsc, a -î́ v. tr. (din vechî́u pîrésc, a pîri, d. vsl. prĭeti, pĭrĭeti, a se certa. Cp. cu dirăsc, tîrăsc, vîr). Acuz. Denunț. V. refl. Mă cert, mă cĭorovoĭesc. Duc proces, mă judec.

pî́rîĭ, a -i v. intr. (d. pîr-pîr, huĭetu lucrurilor solide care se despică, se desfac orĭ se sparg. V. cîrîĭ). Crăp cu zgomot, mă desfac prin presiune, cum fac lemnele cînd le despicĭ saŭ le frîngĭ, gheața cînd se rupe, pepenele verde copt cînd îl strîngĭ între mînĭ, încheĭeturile oaselor cînd te miștĭ după o lungă ședere ș.a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pârâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. pấrâi, 3 pấrâie, imperf. 3 sg. pârâiá; conj. prez. 3 să pấrâie

arată toate definițiile

Intrare: pârâi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pârâi
  • pârâire
  • pârâit
  • pârâitu‑
  • pârâind
  • pârâindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • pârâie
(să)
  • pârâie
  • pârâia
  • pârâi
  • pârâise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • pârâie
(să)
  • pârâie
  • pârâiau
  • pârâi
  • pârâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pârăi
  • pârăire
  • pârăit
  • pârăitu‑
  • pârăind
  • pârăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • pârăie
(să)
  • pârăie
  • pârăia
  • pârăi
  • pârăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • pârăie
(să)
  • pârăie
  • pârăiau
  • pârăi
  • pârăiseră
părăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pârî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pârî
  • pârâre
  • pârât
  • pârâtu‑
  • pârând
  • pârându‑
singular plural
  • pârăște
  • pâraște
  • pârâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pârăsc
(să)
  • pârăsc
  • pâram
  • pârâi
  • pârâsem
a II-a (tu)
  • pârăști
(să)
  • pârăști
  • pârai
  • pârâși
  • pârâseși
a III-a (el, ea)
  • pârăște
  • pâraște
(să)
  • pârască
  • pâra
  • pârî
  • pârâse
plural I (noi)
  • pârâm
(să)
  • pârâm
  • pâram
  • pârârăm
  • pârâserăm
  • pârâsem
a II-a (voi)
  • pârâți
(să)
  • pârâți
  • pârați
  • pârârăți
  • pârâserăți
  • pârâseți
a III-a (ei, ele)
  • pârăsc
(să)
  • pârască
  • pârau
  • pârâ
  • pârâseră
părî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pâri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pârâi pârăi părăi

  • 1. (Despre corpuri tari, dure etc.) A produce un zgomot surd, ușor prelungit, prin rupere, frângere, tăiere, zdrobire etc.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: pocni trosni attach_file 2 exemple
    exemple
    • Gheața pîrîia ca o uriașă clădire ce stă să se surpe. SANDU-ALDEA, U. P. 119.
      surse: DLRLC
    • Brazii pîrîiau în codri, dărîmați ca subt lovituri de secure. RUSSO, O. 114.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre încheieturi, prin extensiune despre oase) A produce prin întindere un zgomot asemănător cu cel produs prin frângerea unui corp dur.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: pocni trosni
  • 3. (Despre scânduri, podele etc., prin analogie despre corpuri metalice sau despre obiecte prevăzute cu arcuri, balamale etc.) A produce un zgomot strident prin apăsare, prin lovire sau prin frecare.
    surse: DEX '09 sinonime: scârțâi
    • 3.1. (Despre obiecte din lemn) A începe să se desfacă din încheieturi cu un zgomot caracteristic.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.2. (Despre pepeni) A produce un trosnet ușor prin strângere în mâini.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: trosni
  • 4. (Despre foc sau despre un corp inflamabil care arde) A produce pocnete scurte și repetate.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 5. (Despre arme de foc, prin extensiune despre proiectile) A produce un zgomot ritmic prin declanșări succesive ori simultane.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: bubui păcăni răpăi șuiera

etimologie:

  • Pâr + sufix -âi.
    surse: DEX '09

pârî părî pâri

  • comentariu Este folosit și absolut.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 1. A se plânge de faptele cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: reclama attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cîțiva [elevi] din a patra fumau și se lăsau șantajați de alții care le cereau țigări, că altfel îi pîrăsc. PAS, Z. I 113.
      surse: DLRLC
    • Ceilalți s-au vorbit între dînșii să dea jalobă asupra lui cu feluri de clevetiri, pîrîndu-l că ar fi un fățarnic. NEGRUZZI, S. I 225.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. A da pe față în mod răutăcios faptele cuiva, adesea exagerând sau mințind; a vorbi de rău.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: denunța
  • 2. învechit A da pe cineva în judecată, a intenta (cuiva) proces.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Lupul te pârăște, lupul te judecă, se zice despre judecătorii puternici, interesați și nedrepți.
      surse: DLRLC

etimologie: