18 definiții pentru răpăi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂPĂI, răpăi, vb. IV. Intranz. (Despre ploaie, grindină etc.; la pers. 3) A se izbi de o suprafață tare, producând zgomote dese, scurte și ritmice. ♦ (Despre oameni) A lovi ritmic în ceva, producând zgomote dese și scurte. ♦ (Despre gloanțe sau despre arme automate) A țăcăni, a pârâi sacadat. ♦ (La pers. 3) A trosni. – Formație onomatopeică.

RĂPĂI, răpăi, vb. IV. Intranz. (Despre ploaie, grindină etc.; la pers. 3) A se izbi de o suprafață tare, producând zgomote dese, scurte și ritmice. ♦ (Despre oameni) A lovi ritmic în ceva, producând zgomote dese și scurte. ♦ (Despre gloanțe sau despre arme automate) A țăcăni, a pârâi sacadat. ♦ (La pers. 3) A trosni. – Formație onomatopeică.

răpăi [At: DELAVRANCEA, S. 16 / V: (reg) ~ăna (Pzi: 3 rapănă), ~păni (Pzi: 3 rapăne), ~pâi, ~poi / Pzi: răpăi, ~esc / E: rap] 1 vi (D. ploaie, grindină) A produce zgomote scurte, dese și ritmice, lovind o suprafață tare Si: (reg) a ropăi. 2 vi (D. ființe) A lovi ritmic în ceva (cu picioarele, cu mâinile, cu aripile etc.) producând zgomote dese și scurte Si: a ropoti, (reg) a ropăi (2). 3 vt (Reg; îe) A-i ~ cuiva tălpile A fugi foarte repede, izbind cu putere pământul. 4 vi (D. lucrul izbit sau d. spațiul în care se produc zgomote) A emite zgomote ritmice. 5 vi (D. lucrul izbit sau d. spațiul în care se produc zgomote) A răsuna (1).

RĂPĂI, răpăi și răpăiesc, vb. IV. Intranz. (Despre ploaie, grindină etc.) A se izbi de o suprafață tare producînd zgomote scurte, dese și ritmice. Pe acoperiș răpăia moale ploaia. SADOVEANU, O. VI 218. Vîntul vuia... măzărichea răpăia în fereastra mamei Stanchei. DELAVRANCEA, S. 16. O ploaie torențială vine răpăind pe miriștea arsă. VLAHUȚĂ, O. A. II 73. Foaie verde solzi de pește, Bate vîntu-mi vîjîiește, Ploaia-n codru răpăiește. ANT. LIT. POP. I 67. ◊ (Prin analogie, despre arme, gloanțe) Automatele sovietice prinseră a răpăi. CAMILAR, N. I 384. Gloanțele răpăiesc mai îndesate de cum sînt oamenii. ODOBESCU, S. III 586. ◊ (Despre alte zgomote sau surse de zgomote) Cu întîrziere au răpăit în sală aplauze. SADOVEANU, A. L. 187. Din ușa de stejar, în care răpăiau topoarele tătărești, îi suflă în față un vînt. GALACTION, O. I 54. Sunete fără-nțeles îmi răpăiau în urechi. VLAHUȚĂ, O. A. 493. ◊ (Despre spațiul în care se produc zgomote) Sala răpăi de aplauze. CĂLINESCU, E. 140. ♦ (Despre oameni) A lovi ritmic într-un obiect, producînd zgomote dese și scurte. [Negustorul] răpăie de-a surda cu cleștele pe sîrmele grătarului. PAS, Z. I 172. Simion răpăi îndîrjit în tobă și oamenii începură să alerge cu pași mari. CAMIL PETRESCU, O. II 279. Eu scosei biata măciucă Și-ncepui a răpăi. El zicea: aman, aman! Eu mă-ntorceam și-i mai dam. ANT. LIT. POP. I 70. (Subiectul este lucrul izbit) Tot satu-i strîns la horă... Tineretul joacă de răpăie pămîntul. VLAHUȚĂ, O. A. II 160. Venea, nene, ursul de duduia pădurea... și răpăia ramurile pe unde trecea. ISPIRESCU, L. 329. ◊ (Impersonal) Dedeau și oamenii lui Ercule, de răpăia. ISPIRESCU, U. 52.

A RĂPĂI răpăie intranz. (despre ploaie, arme etc.) A produce zgomote scurte, dese și cadențate; a ropoti. /Onomat.

răpăì v. a bate din picioare sau din palme. [Onomatopee].

răpăĭ și -ĭésc, a v. intr. (imit. ca și tropăĭ. V. răpștesc). Cad orĭ izbesc răpede și în mare număr: ploaĭa răpăĭa în geamurĭ (Sov. 243), copitele se auzeaŭ răpăind pe cîmp, tarabangiu răpăĭa din tarabană. – Și rópăĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răpăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. răpăi, 3 răpăie, imperf. 1 răpăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să răpăi, 3 să răpăie

răpăi (a ~) vb., ind. prez. 3 răpăie, imperf. 3 sg. răpăia; conj. prez. 3 să răpăie

răpăi vb., ind. și conj. prez. 3 sg. răpăie, imperf. 3 sg. răpăia

răpăi (ind. prez. 3 sg. și pl. răpăie)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂPĂI vb. 1. a ropoti, (astăzi rar) a pârâi, (reg.) a ropăi. (Ploaia ~ pe acoperișuri.) 2. v. păcăni. 3. v. răsuna.

RĂPĂI vb. 1. a ropoti, (astăzi rar) a pîrîi, (reg.) a ropăi. (Ploaia ~ pe acoperișuri.) 2. a păcăni, a pîrîi, a țăcăni, (rar fig.) a toca. (Mitraliera ~ fără întrerupere.) 3. a răsuna, a vui. (Sala ~ de aplauze.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

răpăi (răpăiesc, răpăit), vb. – A ropoti, a plescăi, a tropoti. – Var. ropoi, răpăni. Creație expresivă, cf. dupăi, tropăi.Der. răpăială, s. f. (zgomot produs de ploaie); răpănitor, adj. (zgomotos); răpăitură, s. f. (răpăit).

Intrare: răpăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răpăi
  • răpăire
  • răpăit
  • răpăitu‑
  • răpăind
  • răpăindu‑
singular plural
  • răpăie
  • răpăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răpăi
(să)
  • răpăi
  • răpăiam
  • răpăii
  • răpăisem
a II-a (tu)
  • răpăi
(să)
  • răpăi
  • răpăiai
  • răpăiși
  • răpăiseși
a III-a (el, ea)
  • răpăie
(să)
  • răpăie
  • răpăia
  • răpăi
  • răpăise
plural I (noi)
  • răpăim
(să)
  • răpăim
  • răpăiam
  • răpăirăm
  • răpăiserăm
  • răpăisem
a II-a (voi)
  • răpăiți
(să)
  • răpăiți
  • răpăiați
  • răpăirăți
  • răpăiserăți
  • răpăiseți
a III-a (ei, ele)
  • răpăie
(să)
  • răpăie
  • răpăiau
  • răpăi
  • răpăiseră
verb (V408)
Surse flexiune: DLRLC, DER, Scriban
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răpăi
  • răpăire
  • răpăit
  • răpăitu‑
  • răpăind
  • răpăindu‑
singular plural
  • răpăiește
  • răpăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răpăiesc
(să)
  • răpăiesc
  • răpăiam
  • răpăii
  • răpăisem
a II-a (tu)
  • răpăiești
(să)
  • răpăiești
  • răpăiai
  • răpăiși
  • răpăiseși
a III-a (el, ea)
  • răpăiește
(să)
  • răpăiască
  • răpăia
  • răpăi
  • răpăise
plural I (noi)
  • răpăim
(să)
  • răpăim
  • răpăiam
  • răpăirăm
  • răpăiserăm
  • răpăisem
a II-a (voi)
  • răpăiți
(să)
  • răpăiți
  • răpăiați
  • răpăirăți
  • răpăiserăți
  • răpăiseți
a III-a (ei, ele)
  • răpăiesc
(să)
  • răpăiască
  • răpăiau
  • răpăi
  • răpăiseră
răpoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răpâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răpăni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
răpăna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răpăi, răpăiverb

  • 1. unipersonal (Despre ploaie, grindină etc.) A se izbi de o suprafață tare, producând zgomote dese, scurte și ritmice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ropoti
    • format_quote Pe acoperiș răpăia moale ploaia. SADOVEANU, O. VI 218. DLRLC
    • format_quote Vîntul vuia... măzărichea răpăia în fereastra mamei Stanchei. DELAVRANCEA, S. 16. DLRLC
    • format_quote O ploaie torențială vine răpăind pe miriștea arsă. VLAHUȚĂ, O. A. II 73. DLRLC
    • format_quote Foaie verde solzi de pește, Bate vîntu-mi vîjîiește, Ploaia-n codru răpăiește. ANT. LIT. POP. I 67. DLRLC
    • 1.1. personal (Despre oameni) A lovi ritmic în ceva, producând zgomote dese și scurte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Negustorul] răpăie de-a surda cu cleștele pe sîrmele grătarului. PAS, Z. I 172. DLRLC
      • format_quote Simion răpăi îndîrjit în tobă și oamenii începură să alerge cu pași mari. CAMIL PETRESCU, O. II 279. DLRLC
      • format_quote Eu scosei biata măciucă Și-ncepui a răpăi. El zicea: aman, aman! Eu mă-ntorceam și-i mai dam. ANT. LIT. POP. I 70. DLRLC
      • format_quote Tot satu-i strîns la horă... Tineretul joacă de răpăie pămîntul. VLAHUȚĂ, O. A. II 160. DLRLC
      • format_quote Venea, nene, ursul de duduia pădurea... și răpăia ramurile pe unde trecea. ISPIRESCU, L. 329. DLRLC
      • format_quote impersonal Dedeau și oamenii lui Ercule, de răpăia. ISPIRESCU, U. 52. DLRLC
    • 1.2. (Despre gloanțe sau despre arme automate) A pârâi sacadat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Automatele sovietice prinseră a răpăi. CAMILAR, N. I 384. DLRLC
      • format_quote Gloanțele răpăiesc mai îndesate de cum sînt oamenii. ODOBESCU, S. III 586. DLRLC
      • 1.2.1. Este folosit și despre alte zgomote sau surse de zgomote. DLRLC
        • format_quote Cu întîrziere au răpăit în sală aplauze. SADOVEANU, A. L. 187. DLRLC
        • format_quote Din ușa de stejar, în care răpăiau topoarele tătărești, îi suflă în față un vînt. GALACTION, O. I 54. DLRLC
        • format_quote Sunete fără-nțeles îmi răpăiau în urechi. VLAHUȚĂ, O. A. 493. DLRLC
      • 1.2.2. Este folosit și despre spațiul în care se produc zgomote. DLRLC
        • format_quote Sala răpăi de aplauze. CĂLINESCU, E. 140. DLRLC
    • 1.3. Trosni. DEX '09 DEX '98
      sinonime: trosni
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.