30 de definiții pentru ostoi ostoia ostovi (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSTOÍ, ostoiesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Refl. și tranz. A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. 2. Intranz. și refl. A înceta, a se opri; a se termina. [Var.: ostoiá vb. I] – Din sl. ustojati.

OSTOÍ, ostoiesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Refl. și tranz. A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. 2. Intranz. și refl. A înceta, a se opri; a se termina. [Var.: ostoiá vb. I] – Din sl. ustojati.

ostoi2 [At: VARLAAM, C. 83 / V: (îrg) ort~, ~ovi, ~tăvi, ~tei[1], ~tui, us~, (cscj) ~teia, ~tia, ~ia, usteia, ustoia / Pzi: ~iesc și ostoi / E: slv оустоюти] 1-2 vtr (Îvp; d. senzații, sentimente, stări sufletești etc.) A (se) atenua. 3-4 vtr (Îvp; d. oameni) A (se) liniști. 5 vt (Îvp) A alina. 6 vi (Îvp) A înceta. 7 vr (Ban; Olt) A se opri din fermentat. 8 vr (Ban; Olt) A se coace. 9 vr (Ban; Olt) A de deshidrata.

  1. În original, incorect tipărit: tei LauraGellner

ostoi1 ssg [At: LUNGIANU, ap. CADE / E: pvb ostoi2] (Reg) 1 Potolire. 2 (Îe) Un ~ de ploaie Ploaie repede și de scurtă durată. corectată

OSTOÍ, osloiesc, vb. IV. Refl. (Popular) A se potoli, a se domoli, a se alina, a se liniști, a se calma. Chirilă Păun pică tocmai cînd Florica aprindea lampa, abia puțin după ce se ostoise discuția. REBREANU, R. I 280. ◊ Tranz. Femeia îl ostoia, tîrîndu-l de mînă. REBREANU, R. I 177. Noi trîndavi nu sîntem, și nici cele guri n-avem de ostoit. VLAHUȚĂ, CL. 64. – Prez. ind. și: ostói (TEODORESCU, P. P. 83). – Variante: ostoiá (SADOVEANU, O. I 262) vb. I, ostoví (PĂSCULESCU L. P. 129) vb. IV.

A SE OSTOÍ mă ~iésc intranz. pop. 1) (despre persoane) A ajunge în stare de liniște; a căpăta (din nou) calmul; a se liniști; a se calma. 2) (despre acțiuni sau procese) A pierde din intensitate; a se ogoi; a se potoli; a se domoli. /<sl. ustojati

A OSTOÍ ~iésc tranz. A face să se ostoiască. /<sl. ustojati

ostoì v. V. osteì: negru-mi ostoia, de spume mă curăța POP.

ostóĭ n., pl. inuz. oaĭe saŭ urĭ. Vest. Potolire, alinare.

OSTOIÁ vb. I v. ostoi.

osteì v. Mold, a înceta, a se liniști: lumea nu mai osteia de a veni. [Și ostoì = Slav. USTOĬATI, a sta].

arată toate definițiile

Intrare: ostoi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostoi
  • ostoire
  • ostoit
  • ostoitu‑
  • ostoind
  • ostoindu‑
singular plural
  • ostoiește
  • ostoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ostoiesc
(să)
  • ostoiesc
  • ostoiam
  • ostoii
  • ostoisem
a II-a (tu)
  • ostoiești
(să)
  • ostoiești
  • ostoiai
  • ostoiși
  • ostoiseși
a III-a (el, ea)
  • ostoiește
(să)
  • ostoiască
  • ostoia
  • ostoi
  • ostoise
plural I (noi)
  • ostoim
(să)
  • ostoim
  • ostoiam
  • ostoirăm
  • ostoiserăm
  • ostoisem
a II-a (voi)
  • ostoiți
(să)
  • ostoiți
  • ostoiați
  • ostoirăți
  • ostoiserăți
  • ostoiseți
a III-a (ei, ele)
  • ostoiesc
(să)
  • ostoiască
  • ostoiau
  • ostoi
  • ostoiseră
ostoia1 (1 -i) verb grupa I conjugarea I
verb (VT107)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostoia
  • ostoiere
  • ostoiat
  • ostoiatu‑
  • ostoind
  • ostoindu‑
singular plural
  • ostoaie
  • ostoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ostoi
(să)
  • ostoi
  • ostoiam
  • ostoiai
  • ostoiasem
a II-a (tu)
  • ostoi
(să)
  • ostoi
  • ostoiai
  • ostoiași
  • ostoiaseși
a III-a (el, ea)
  • ostoaie
(să)
  • ostoaie
  • ostoia
  • ostoie
  • ostoiase
plural I (noi)
  • ostoiem
(să)
  • ostoiem
  • ostoiam
  • ostoiarăm
  • ostoiaserăm
  • ostoiasem
a II-a (voi)
  • ostoiați
(să)
  • ostoiați
  • ostoiați
  • ostoiarăți
  • ostoiaserăți
  • ostoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • ostoaie
(să)
  • ostoaie
  • ostoiau
  • ostoia
  • ostoiaseră
ostoia2 (1 -iez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostoia
  • ostoiere
  • ostoiat
  • ostoiatu‑
  • ostoind
  • ostoindu‑
singular plural
  • ostoia
  • ostoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ostoiez
(să)
  • ostoiez
  • ostoiam
  • ostoiai
  • ostoiasem
a II-a (tu)
  • ostoiezi
(să)
  • ostoiezi
  • ostoiai
  • ostoiași
  • ostoiaseși
a III-a (el, ea)
  • ostoia
(să)
  • ostoieze
  • ostoia
  • ostoie
  • ostoiase
plural I (noi)
  • ostoiem
(să)
  • ostoiem
  • ostoiam
  • ostoiarăm
  • ostoiaserăm
  • ostoiasem
a II-a (voi)
  • ostoiați
(să)
  • ostoiați
  • ostoiați
  • ostoiarăți
  • ostoiaserăți
  • ostoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • ostoia
(să)
  • ostoieze
  • ostoiau
  • ostoia
  • ostoiaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ostovi
  • ostovire
  • ostovit
  • ostovitu‑
  • ostovind
  • ostovindu‑
singular plural
  • ostovește
  • ostoviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ostovesc
(să)
  • ostovesc
  • ostoveam
  • ostovii
  • ostovisem
a II-a (tu)
  • ostovești
(să)
  • ostovești
  • ostoveai
  • ostoviși
  • ostoviseși
a III-a (el, ea)
  • ostovește
(să)
  • ostovească
  • ostovea
  • ostovi
  • ostovise
plural I (noi)
  • ostovim
(să)
  • ostovim
  • ostoveam
  • ostovirăm
  • ostoviserăm
  • ostovisem
a II-a (voi)
  • ostoviți
(să)
  • ostoviți
  • ostoveați
  • ostovirăți
  • ostoviserăți
  • ostoviseți
a III-a (ei, ele)
  • ostovesc
(să)
  • ostovească
  • ostoveau
  • ostovi
  • ostoviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ostoi ostoia ostovi învechit popular

  • 1. reflexiv tranzitiv A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma.
    exemple
    • Chirilă Păun pică tocmai cînd Florica aprindea lampa, abia puțin după ce se ostoise discuția. REBREANU, R. I 280.
      surse: DLRLC
    • Femeia îl ostoia, tîrîndu-l de mînă. REBREANU, R. I 177.
      surse: DLRLC
    • Noi trîndavi nu sîntem, și nici cele guri n-avem de ostoit. VLAHUȚĂ, CL. 64.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv A se opri; a se termina.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: opri termina înceta
  • comentariu Prezent indicativ și: ostoi.
    surse: DLRLC

etimologie: