oscila vi [At: ASACHI, E. III, 237/20 / Pzi: ~lez și (îvr) oscil / E: fr osciller] 1 A se mișca alternativ în sensuri opuse Si: a se balansa, a se legăna, a pendula. 2 (Fig) A fi instabil, nehotărât. 3 (Fig.) A ezita. 4 (Fig.) A fluctua.

ostil, ~ă a [At: BARASCH, I. 142 / Pl: ~i, ~e / E: fr hostile] Care manifestă o atitudine potrivnică sau dușmănoasă Si: dușmănos, (înv) vrăjmaș.

osțila^[1] v vz oscila

OSCILA, oscilez, vb. I. Intranz. 1. A se legăna, a se balansa, a se mișca alternativ în sensuri opuse. Capul... îi oscila în mers la stînga și la dreapta. SADOVEANU, A. L. 203. 2. Fig. A fi instabil, nehotărît, a sta în cumpănă, a șovăi, a ezita; a fluctua. Unele nume recente oscilează în ce privește genul. GRAM. ROM. I 126.

OSTIL, -Ă, ostili, -e, adj. Care manifestă o atitudine dușmănoasă față de cineva sau ceva, care poartă dușmănie; dușmănos, vrăjmaș. Din nou va contraria spiritul meu democratic și egalitar, ostil oricărui privilegiu de clasă. C. PETRESCU, Î. II 52. Guvernul se va modifica, și alți oameni mai puțin ostili naționalităților vor lua cîrma. GHICA, A. 354.

OSCILA vb. I. intr. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse. 2. (Fig.) A manifesta nehotărîre; a șovăi; (p. ext.) a fluctua. [< fr. osciller, cf. lat. oscillare].

OSTIL, -Ă adj. Care are o atitudine dușmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; dușmănos, dușman, vrăjmaș. [< fr. hostile, cf. lat. hostilis].

OSCILA vb. intr. 1. a se mișca alternativ în direcții opuse; a se balansa. 2. (fig.) a manifesta nehotărâre; a ezita, a șovăi; (p. ext.) a flutura. 3. (despre un sistem fizic) a evolua astfel încât una sau mai multe din mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive sau negative. (< fr. osciller, lat. oscillare)

OSTIL, -Ă adj. care are o atitudine dușmănoasă, răuvoitoare, plină de ură, de antipatie; dușmănos. ◊ nefavorabil. (< fr. hostile, lat. hostilis)

A OSCILA ~ez intranz. 1) A se mișca alternativ dintr-o parte în alta; a se balansa; a pendula. 2) fig. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a pendula; a balansa. /<fr. osciller

OSTIL ~ă (~i, ~e) Care manifestă intenții agresive; caracterizat printr-o atitudine plină de ură; dușmănos; vrăjmaș. /<fr. hostile

oscilà v. a se mișca alternativ în două sensuri contrare.

ostil a. dușmănesc.

*osciléz v. intr. (lat. oscillor, -ári și -illo, -áre, d. oscillum, mască [a luĭ Saturn orĭ Bacu¹] pe care Romaniĭ o spînzuraŭ de copacĭ orĭ de casă și care se legăna de vînt). Fac oscilațiunĭ, mă legăn: pendulu oscilează. Fig. Mă legăn cu gîndu, șovăĭesc: a oscila între doŭă hotărîrĭ.

*ostíl, -ă adj. (lat. hostílis, d. hostis, dușman. V. oaspete, oaste). Dușmănesc, dușmănos. Adv. Dușmănește.

oscila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. oscilez, 3 oscilează; conj. prez. 1 sg. să oscilez, 3 să oscileze

ostil adj. m., pl. ostili; f. ostilă, pl. ostile

oscila (a ~) vb., ind. prez. 3 oscilează

ostil adj. m., pl. ostili; f. ostilă, pl. ostile

oscila vb., ind. prez. 1 sg. oscilez, 3 sg. și pl. oscilează

ostil adj. m., pl. ostili; f. sg. ostilă, pl. ostile

OSCILA vb. v. codi, ezita, fluctua, pregeta, schimba, șovăi, varia.

OSCILA vb. 1. v. balansa. 2. v. vibra.

OSTIL adj. 1. v. dușmănos. 2. dușmănos, neprietenesc, neprietenos, potrivnic, (fig.) pieziș. (O privire ~.) 3. dușmănos, răutăcios, (prin Transilv.) aspid, (fig.) veninos. (Cuvinte ~.)

oscila vb. v. CODI. EZITA. FLUCTUA. PREGETA. SCHIMBA. ȘOVĂI. VARIA.

OSCILA vb. a (se) balansa, a (se) clătina, a (se) legăna, a pendula, (rar) a bascula, (înv. și reg.) a (se) clăti, (reg.) a (se) dăina, a (se) hîțîna, a (se) hlobăna. (A ~ într-o parte și în alta.)

OSTIL adj. 1. dușmănos, inamic, neprietenesc, neprietenos, potrivnic, vrăjmaș, (pop.) pizmaș, pizmuitor, vrăjmășesc, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (reg.) vrăjmășos, (înv.) dușmănesc, mînios, potrivitor. (O acțiune ~.) 2. dușmănos, neprietenesc, neprietenos, potrivnic, (fig.) pieziș. (O privire ~.) 3. dușmănos, răutăcios, (prin Transilv.) aspid, (fig.) veninos. (Cuvinte ~.)

Ostil ≠ prietenos, neostil, prietenesc