11 definiții pentru fluctua


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fluctua vi [At: DEX / P: ~tu-a / Pzi: 3 ~uea / E: fr fluctuer, lat fluctuare] A fi schimbător Si: a oscila, a varia2.

FLUCTUÁ, pers. 3 fluctuează, vb. I. Intranz. A fi schimbător; a oscila, a varia2. [Pr.: -tu-a] – Din fr. fluctuer, lat. fluctuare.

FLUCTUÁ, pers. 3 fluctuează, vb. I. Intranz. A fi schimbător; a oscila, a varia2. [Pr.: -tu-a] – Din fr. fluctuer, lat. fluctuare.

FLUCTUÁ, fluctuez, vb. I. Intranz. (De obicei la pers. 3) A fi schimbător, a oscila, a varia. – Pronunțat: -tu-a.

FLUCTUÁ vb. I. intr. A fi schimbător, nestatornic; a varia. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează. / < lat. fluctuare].

FLUCTUÁ vb. intr. a fi schimbător; a oscila, a varia. (< fr. fluctuer, lat. fluctuare)

A FLUCTUÁ pers. 3 ~eáză intranz. și fig. A fi în continuă mișcare și schimbare; a vădi inconsistență. Cadrele ~ează. [Sil. -tu-a] /<fr. fructuer, lat. fructuare

*fluctuéz v. intr. (lat. fluctuare, d. fluctus, val, undă. V. flotă, flux, flutur). Îs agitat, mă mișc ca valurile. Fig. Oscilez, șovăĭesc, nu-s stabil: a fluctua în ideĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fluctuá (a ~) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 fluctueáză, 1 pl. fluctuắm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să fluctuéze (-tu-e-); ger. fluctuấnd (-tu-ând)

fluctuá vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 3 sg. și pl. fluctueáză, 1 pl. fluctuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. fluctuéze (sil. -tu-e-); ger. fluctuând (sil. -tu-ând)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FLUCTUÁ vb. 1. a se schimba, a varia, (fig.) a oscila. (~ mereu în comportări.) 2. (fig.) a oscila, a șovăi. (Uzul ~ încă între cei doi termeni.)

FLUCTUA vb. 1. a se schimba, a varia, (fig.) a oscila. (~ mereu în comportări.) 2. (fig.) a oscila, a șovăi. (Uzul ~ încă între cei doi termeni.)

Intrare: fluctua
  • silabație: -tu-a
verb (V214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fluctua
  • fluctuare
  • fluctuat
  • fluctuatu‑
  • fluctuând
  • fluctuându‑
singular plural
  • fluctuea
  • fluctuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fluctuez
(să)
  • fluctuez
  • fluctuam
  • fluctuai
  • fluctuasem
a II-a (tu)
  • fluctuezi
(să)
  • fluctuezi
  • fluctuai
  • fluctuași
  • fluctuaseși
a III-a (el, ea)
  • fluctuea
(să)
  • fluctueze
  • fluctua
  • fluctuă
  • fluctuase
plural I (noi)
  • fluctuăm
(să)
  • fluctuăm
  • fluctuam
  • fluctuarăm
  • fluctuaserăm
  • fluctuasem
a II-a (voi)
  • fluctuați
(să)
  • fluctuați
  • fluctuați
  • fluctuarăți
  • fluctuaserăți
  • fluctuaseți
a III-a (ei, ele)
  • fluctuea
(să)
  • fluctueze
  • fluctuau
  • fluctua
  • fluctuaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)