3 intrări

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSPĂTÁRE, ospătări, s. f. Acțiunea de a (se) ospăta și rezultatul ei. – V. ospăta.

OSPĂTÁRE, ospătări, s. f. Acțiunea de a (se) ospăta și rezultatul ei. – V. ospăta.

ospătare sf [At: DIONISIE, C. 195 / Pl: ~tări / E: ospăta] (Îvp) 1 Primire ospitalieră cu mâncare și băutură Si: ospătat1 (1). 2 Hrănire din abundență Si: ospătat1 (2). 3 Petrecere cu masă îmbelșugată.

OSPĂTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) ospăta; primire ospitalieră, cu mîncare și băutură; mîncare, hrană. Am rămas foarte încintat de ospătarea ce mi-ai făcut așa de îndatoritor. CARAGIALE, O. III 64. De cînd ai fost la curte poftit la ospătare, L-ai fărmecat pe vodă. ALECSANDRI, T. II 96. Oricare sărac află în toată vremea aici căutare și ospătare. NEGRUZZI, S. I 214.

ospătare f. găzduire: mulțumind de buna ospătare CAR.

OSPĂTÁ, ospătez, vb. I. Tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a da de mâncare; a trata, a cinsti. ♦ Intranz. și refl. (Înv. și pop.) A mânca; p. ext. a petrece, a benchetui. – Lat. hospitare.

OSPĂTÁR, ospătari, s. m. 1. Angajat din sectorul comercial care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație și încasează contravaloarea consumației; chelner. 2. (Înv.) Patron al unui birt, al unei ospătării; birtaș, hangiu. – Ospăta + suf. -ar.

OSPĂTÁR, ospătari, s. m. 1. Angajat din sectorul comercial care servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație și încasează contravaloarea consumației; chelner. 2. (Înv.) Patron al unui birt, al unei ospătării; birtaș, hangiu. – Ospăta + suf. -ar.

ospăta [At: COD. VOR. 98/13 / V: (îrg) ~peta, ~pita, us~, uspeta / Pzi: ~tez, (îrg) oaspăt / E: ml hospitare] (Îvp) 1 vt A primi pe cineva în casă ca oaspe, oferindu-i mâncare și băutură Si: a cinsti, a omeni, a trata. 2-3 vri A mânca împreună cu alții. 4 vi A petrece.

ospătar sm [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 65v/35 / V: (înv) ~iu, ospetariu / Pl: ~i / E: ospăta + -ar] 1 (Înv) Patron al unui han, al unei ospătării Si: hangiu, (înv) birtaș. 2 (Pex) Gazdă. 3 Salariat care îi servește pe consumatori într-un restaurant sau în alt local de consumație Si: chelner.

OSPĂTÁ, ospătez, vb. I. Tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a da de mâncare; a trata, a cinsti. ♦ Tranz., intranz. și refl. (Înv. și pop.) A mânca; p. ext. a petrece, a benchetui. – Din lat. hospitare.

OSPĂTÁ, ospătez, vb. I. Tranz. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mîncare și băutură, a da de mîncare. A avut chef să ne ospăteze el singur, ba încă să ne și cinstească. SADOVEANU, O. VI 246. Porunci să-i ospăteze bine pe toți. REBREANU, R. I 220. Să fii bun... să mă poftețti la dumneata, să mă ospătezi. CARAGIALE, O. III 78. ♦ (Regional) A mînca. Împărăteasa a ospătat cu gust foarte mare mreana aceea. SBIERA, P. 119. Ia să ospătați ceva, ca să nu ziceți că ați ieșit din casa mea ca de la o casă pustie. CREANGĂ, O. A. 255. ◊ Intranz. Nici n-am ospătat, nici n-am băut. ALECSANDRI, T. I 431. Și prea midt m-oi bucura, Cu mine de-ți ospăta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 493. ◊ Refl.Băiatul povestește a doua zi... cum s-a ospătat cu supă și friptură. PAS, Z. I 67. Pe la casele oamenilor se ospătau o mulțime de străini. CREANGĂ, O. A. 38. – Prez. ind. și: (regional) oáspăt (RETEGANUL, P. III 35, SBIERA, P. 82). – Variante: (rar) ospetá (RETEGANUL, P. III 33), ospitá (MARIAN, O. II 50) vb. I.

OSPĂTÁR, ospătari, s. m. 1. Salariat care servește pe consumatori într-un restaurant sau într-un alt local de consumație; chelner. 2. (Învechit) Patron al unui birt, al unei ospătării; birtaș, hangiu. Viind la gazdă și simțind apetit... ospătarul le dete borș cu miel. NEGRUZZI, S. I 280.

A SE OSPĂTÁ mă ~éz intranz. 1) A sta la masă; a mânca. 2) A consuma timpul bând și mâncând. /<lat. hospitare

A OSPĂTÁ ~éz 1. tranz. (persoane) 1) A trata cu mâncare și băutură (din belșug). 2) A face să bea sau să mănânce, oferind (din belșug); a servi; a trata. ~ cu cireșe. 2. intranz. pop. v. A SE OSPĂTA. /<lat. hospitare

OSPĂTÁR ~i m. 1) Lucrător însărcinat cu deservirea consumatorilor într-un local de alimentație publică; garson; chelner. 2) înv. Proprietar al unui birt; birtaș. /a (se) ospăta + suf. ~ar

arată toate definițiile

Intrare: ospătare
ospătare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ospătare
  • ospătarea
plural
  • ospătări
  • ospătările
genitiv-dativ singular
  • ospătări
  • ospătării
plural
  • ospătări
  • ospătărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ospăta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ospăta
  • ospătare
  • ospătat
  • ospătatu‑
  • ospătând
  • ospătându‑
singular plural
  • ospătea
  • ospătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ospătez
(să)
  • ospătez
  • ospătam
  • ospătai
  • ospătasem
a II-a (tu)
  • ospătezi
(să)
  • ospătezi
  • ospătai
  • ospătași
  • ospătaseși
a III-a (el, ea)
  • ospătea
(să)
  • ospăteze
  • ospăta
  • ospătă
  • ospătase
plural I (noi)
  • ospătăm
(să)
  • ospătăm
  • ospătam
  • ospătarăm
  • ospătaserăm
  • ospătasem
a II-a (voi)
  • ospătați
(să)
  • ospătați
  • ospătați
  • ospătarăți
  • ospătaserăți
  • ospătaseți
a III-a (ei, ele)
  • ospătea
(să)
  • ospăteze
  • ospătau
  • ospăta
  • ospătaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ospeta
  • ospetare
  • ospetat
  • ospetatu‑
  • ospetând
  • ospetându‑
singular plural
  • ospetea
  • ospetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ospetez
(să)
  • ospetez
  • ospetam
  • ospetai
  • ospetasem
a II-a (tu)
  • ospetezi
(să)
  • ospetezi
  • ospetai
  • ospetași
  • ospetaseși
a III-a (el, ea)
  • ospetea
(să)
  • ospeteze
  • ospeta
  • ospetă
  • ospetase
plural I (noi)
  • ospetăm
(să)
  • ospetăm
  • ospetam
  • ospetarăm
  • ospetaserăm
  • ospetasem
a II-a (voi)
  • ospetați
(să)
  • ospetați
  • ospetați
  • ospetarăți
  • ospetaserăți
  • ospetaseți
a III-a (ei, ele)
  • ospetea
(să)
  • ospeteze
  • ospetau
  • ospeta
  • ospetaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ospita
  • ospitare
  • ospitat
  • ospitatu‑
  • ospitând
  • ospitându‑
singular plural
  • ospitea
  • ospitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ospitez
(să)
  • ospitez
  • ospitam
  • ospitai
  • ospitasem
a II-a (tu)
  • ospitezi
(să)
  • ospitezi
  • ospitai
  • ospitași
  • ospitaseși
a III-a (el, ea)
  • ospitea
(să)
  • ospiteze
  • ospita
  • ospită
  • ospitase
plural I (noi)
  • ospităm
(să)
  • ospităm
  • ospitam
  • ospitarăm
  • ospitaserăm
  • ospitasem
a II-a (voi)
  • ospitați
(să)
  • ospitați
  • ospitați
  • ospitarăți
  • ospitaserăți
  • ospitaseți
a III-a (ei, ele)
  • ospitea
(să)
  • ospiteze
  • ospitau
  • ospita
  • ospitaseră
Intrare: ospătar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ospătar
  • ospătarul
  • ospătaru‑
plural
  • ospătari
  • ospătarii
genitiv-dativ singular
  • ospătar
  • ospătarului
plural
  • ospătari
  • ospătarilor
vocativ singular
  • ospătarule
  • ospătare
plural
  • ospătarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ospătare

  • 1. Acțiunea de a (se) ospăta și rezultatul ei.
    exemple
    • Am rămas foarte încîntat de ospătarea ce mi-ai făcut așa de îndatoritor. CARAGIALE, O. III 64.
      surse: DLRLC
    • De cînd ai fost la curte poftit la ospătare, L-ai fărmecat pe vodă. ALECSANDRI, T. II 96.
      surse: DLRLC
    • Oricare sărac află în toată vremea aici căutare și ospătare. NEGRUZZI, S. I 214.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ospăta
    surse: DEX '98 DEX '09

ospăta ospeta ospita

  • 1. A primi (pe cineva) în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a da de mâncare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cinsti omeni servi trata tratarisi 3 exemple
    exemple
    • A avut chef să ne ospăteze el singur, ba încă să ne și cinstească. SADOVEANU, O. VI 246.
      surse: DLRLC
    • Porunci să-i ospăteze bine pe toți. REBREANU, R. I 220.
      surse: DLRLC
    • Să fii bun... să mă poftești la dumneata, să mă ospătezi. CARAGIALE, O. III 78.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 6 exemple
      exemple
      • Împărăteasa a ospătat cu gust foarte mare mreana aceea. SBIERA, P. 119.
        surse: DLRLC
      • Ia să ospătați ceva, ca să nu ziceți că ați ieșit din casa mea ca de la o casă pustie. CREANGĂ, O. A. 255.
        surse: DLRLC
      • Nici n-am ospătat, nici n-am băut. ALECSANDRI, T. I 431.
        surse: DLRLC
      • Și prea mult m-oi bucura, Cu mine de-ți ospăta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 493.
        surse: DLRLC
      • Băiatul povestește a doua zi... cum s-a ospătat cu supă și friptură. PAS, Z. I 67.
        surse: DLRLC
      • Pe la casele oamenilor se ospătau o mulțime de străini. CREANGĂ, O. A. 38.
        surse: DLRLC
  • comentariu regional Prezent indicativ și: oaspăt.
    surse: DLRLC

etimologie:

ospătar

etimologie:

  • Ospăta + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09